Pe străduţa cu sens unic din centrul Oradiei, unde locuieşte, Ákos Molnár este adesea captiv. Pentru că şoferii îşi parchează maşinile pe trotuar, bărbatul în scaun cu rotile nici măcar nu poate ieşi din curte! "Sunt ca un prizonier", spune tânărul, resemnat.
În ultimul an, însă, a gustat din libertate la maximum. Alături de partenera lui, Andrea, şi de bebeluşul lor Felix, a călătorit prin 20 de ţări europene, la volanul unei furgonete transformate chiar de ei într-o casă pe roţi. Nu doar că au adaptat maşina în aşa fel încât Ákos să o poată conduce, ci au dotat-o cu toate cele necesare pentru un trai nomad. Şi în fiecare seară au înnoptat unde au vrut ei...
Ultima căţărare
De zece ani, Ákos a rămas ţintuit într-un scaun cu rotile. Pasionat de drumeţii, ciclism montan şi escaladă, voluntar la Salvamont, orădeanul petrecea cât de mult timp putea pe munte. Până într-o fatidică zi, când s-a prăbuşit de pe o stâncă, de la 10 metri înălţime, şi a rămas paralizat de la piept în jos.
"Am fost depresiv, 3-4 ani am stat în casă, aşteptând să se întâmple ceva şi cumva să mă fac bine. Dar nimic nu s-a îmbunătăţit. Mi-a luat mult să accept că nimic nu se va schimba", spune bărbatul, acum în vârstă de 39 de ani. El, cel care în 2009 a mers pe bicicletă de-acasă până în Norvegia şi înapoi, a trebuit să accepte că a rămas blocat într-un scaun cu rotile pentru tot restul vieţii.
Mai visa la un singur lucru: să călătorească în lume, într-o autorulotă pe care să o poată conduce el şi în care să nu aibă nevoie de ajutorul nimănui. Să fie aşa cum era înainte...
În mijlocul naturii
După ce a avut-o pe Andrea alături, însă, Ákos a renăscut. "Ea m-a motivat şi m-a ajutat nu doar să ies din casă, ci şi în natură, cu cortul, chiar dacă cele mai simple lucruri au fost grele. De exemplu, să mă dau jos din scaun ca să ajung în cort sau să merg la toaletă în natură, ceea ce pentru un bărbat sănătos e foarte simplu, dar eu am fost nevoit să improvizez", povesteşte orădeanul. Cu ea alături, a aflat că poate trăi o viaţă pe placul lui, chiar dacă nu păşeşte pe picioarele sale.
Împreună cu Andrea, şi visul lui a prins contur. "În scaun cu rotile, e greu să călătoreşti. Ore în şir căutam hoteluri sau apartamente adaptate şi de multe ori nici nu găseam. Ştiam că dacă am avea o casă pe roţi, ne-ar fi mai simplu", zice Ákos. În plus, amândurora le place să fie aproape de natură, nu în mijlocul oraşelor turistice.
Pentru că pe piaţă nu există rulote adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi, au ştiut că, dacă vor să hoinărească, trebuie să îşi facă propria casă pe roţi. Au căutat un vehicul care să se preteze la o asemenea transformare, iar cea mai bună soluţie a fost o autoutilitară Mercedes Vario 614D, model 2005, pe care au cumpărat-o din Marea Britanie. "Este suficient de lată ca să îi pui ce ai nevoie, dar rămâne loc şi pentru scaunul cu rotile, iar în interior nu are nicio treaptă", explică Andrea.
Casă "full option"
Vehiculul a venit dotat cu o cutie automată şi comenzi manuale pentru frână şi acceleraţie, pentru ca Ákos să o poată conduce, dar cei doi au muncit cot la cot, timp de 15 luni, la amenajarea lui. Maşina mai avea, în partea din spate, un lift hidraulic pentru scaun rulant, dar în plus a fost dotată cu un rezervor pentru apă potabilă şi altul pentru apă uzată, panouri solare şi baterii, toaletă şi chiuvetă, frigider, hotă, plită cu inducţie, maşină de spălat haine şi maşină de spălat vase, boiler, aer condiţionat şi sobă pentru încălzire în momentele de staţionare. "Am avut noroc şi de ajutor, nişte sponsorizări de la firmele Deme Macarale, Fresco Verde, Adezivi România. În plus, mulţi prieteni ne-au ajutat la conversia propriu-zisă", spune bărbatul.
Pereţii furgonetei i-au îmbrăcat cu izolaţie şi lambriuri, au montat un pat extensibil şi un pătuţ de bebeluş, Andrea fiind însărcinată, dulapuri şi sertare, o masă extensibilă, iar în exterior au mai pus trei suporturi pentru biciclete, trepte retractabile, un duş şi trei cutii de depozitare. Practic, şi-au asigurat tot confortul necesar şi posibil în 11 metri pătraţi! Efortul financiar a fost pe măsură, însă, doar aparatura şi materialele costându-i 30.000 de euro.
Viaţa ca o vacanţă
În august anul trecut, când micuţul lor Felix avea 5 luni, au pornit la drum. "Ne-am dat seama că perioada în care eu sunt în concediu de creştere a copilului este şansa noastră să călătorim", spune Andrea.
Timp de 390 de zile, ghidaţi de o aplicaţie care le indică unde pot să parcheze gratuit rulota şi să se conecteze la utilităţi, adică să deverseze apa uzată şi să îşi umple rezervorul cu apă potabilă, au străbătut 20 de ţări europene: Franţa, Spania, Portugalia, Germania, Danemarca, Norvegia etc.
Au urcat pe munte, s-au dat cu bicicletele (Ákos are şi o bicicletă adaptată pentru el), au luat cina pe plajă, au pescuit, au vizitat deopotrivă zone montane, luxosul Monaco ori sate sărăcăcioase din nordul Italiei. Au fost în Cheile Verdonului din Franţa, cel mai mare canion din Europa şi al doilea din lume, dar şi în deşertul Tabernas din Spania, unde Ennio Morricone şi Sergio Leone au filmat peliculele cunoscute ca "spaghetti westerns".
"Când am ajuns în Andaluzia, ne-am întrebat de ce nu am mers acolo mai repede. Până atunci eram cam singuri pe drum, acolo am dat peste multe familii cu copii care trăiesc în rulote de ani de zile", zice Andrea.
Mai ieftin decât acasă
Planul lor era să călătorească tot anul acesta, dar starea de sănătate a lui Ákos, care suferă de spasme musculare şi nu se poate odihni, i-a forţat să revină acasă. "Deja ne era prea greu. Ákos doarme ziua, pentru că nu se poate odihni noaptea, şi mai mult de jumătate din autorulotă e ocupată de pat şi scaunul lui cu rotile, nu-mi rămâne spaţiu nici să-i pregătesc mâncarea lui Felix", spune Andrea.
În timp ce se acomodează iar la viaţa într-o casă cu fundaţie, nu cu roţi, cuplul nu regretă deloc aventura. Cei doi nu exclud ca în viitor să mai pornească la drum. "Am constatat că e mai ieftin să călătorim cu rulota decât să locuim în Oradea", zice Andrea, mai în glumă, mai în serios.
De-a lungul călătoriei, cu excepţia unei defecţiuni serioase la vehicul pe drum, singurele cheltuieli au fost pentru mâncare şi combustibil şi, în medie, au ajuns lunar la 1.000 de euro. "Lumea crede că e un lux să călătoreşti cu rulota, dar chiar nu e. În Oradea, chiria la o casă fără scări este 400 de euro. După ce plăteşti utilităţile şi mâncarea, constaţi că treci de 1.000 de euro", spune ea.
Pentru că în curând Andrea îşi va încheia concediul de maternitate, cei doi ştiu că o nouă aventură trebuie să mai aştepte. Indiferent dacă şi unde vor mai călători, vor duce mereu cu ei amintirea anului în care au descoperit lumea împreună.
INDEPENDENT 100%
Rulota a trecut testul!
Pentru a putea conduce rulota, Ákos a trebuit să obţină şi categoria C în permisul de conducere. Lecţiile de condus le-a luat chiar pe acest vehicul, nicio şcoală de şoferi din oraş neavând un camion adaptat pentru persoane cu dizabilităţi. "A trebuit să punem pedale şi pentru instructor, ca să pot face şcoala", explică bărbatul. Când şi-a luat permisul, poliţiştii i-au spus că este primul român cu dizabilităţi locomotorii care are dreptul de a conduce un camion.
Testul suprem pentru el, dar şi pentru autorulotă, a venit însă în preajma Paştelui, când Andrea şi Felix au luat un avion spre Oradea, ca să le facă o surpriză bunicilor. Atunci, Ákos a rămas singur în vehicul şi, timp de o lună, a călătorit 3.000 de kilometri, fără niciun ajutor. "A fost momentul să aflăm dacă autorulota este într-adevăr accesibilă pentru mine. Şi a fost, m-am descurcat singur fără probleme", spune bărbatul.
MEREU ÎMPREUNĂ. În ultimele 13 luni, Ákos, Andrea și micuțul lor, Felix, au fost hoinari în Europa. „Felix nu va avea amintiri din această călătorie, dar în schimb a câștigat ceva foarte important: doi părinți care au fost non-stop lângă el”, zice Andrea
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.