Vedeta din mall (FOTO)

Blimey Nello, you liked me all over. Why did I ever doubt your feelings, love and loyalty? :) LOL.

Pentru 'durii' astia ai nostri cu joc de glezna : cine este pisica si cine este soarecele?

Truth being told WW2 was a Jewish ploy that went horrible, horrible wrong for the very people that started the whole s..t in the 1st place! And yes, the \'messenger\' was on their side! The idea was to create the Jewish state about 7 years before it eventually came into existence after the war.. By the time the Messenger realised he\'d been set up by Europe it was too late!

Tudor Arghezi was an unconventional poet. He took the banal, the ugly and the dirty and made poetry out of it. Summing himself up he said something along these lines: “Out of mould, ulcerated wounds and world of dirty I dreamt and crafted verse of beauty”. Great poet he was indeed. Had he been born in the States he would have made literary history… Which brings me to the point of this blog. Despite all the efforts to sugar coat the dirty truth of this saga - with a bit of humour - the deeper you dig the harder the stench it hits you! As for my fellow country men what can I say?! V-am luat toate tzarancile legate in pastaie de la coada vacii si le-am facut ‘vedete pe mapamond’, printzese si campioane la birna si la saltea. And, what’s in it for me? Mare lucru nu! Daca o pica ceva si pentru mine si pentru Mitza mea sa fie primit (ca doar oameni suntem). Si daca nu o pica, ‘ata ete’! Ziceti si voi pe romaneste, ‘badaproste’. Asta sa fie paguba! Dar sa vedem cum va scoatetzi cu Vasile…!

So, who can tell us something about French literature? Victor Hugo it’s a good topic to start with. Bula, ever the confident pupil, jumps to opportunity. Me, me..Mrs teacher. All yours, Bula, enlighten us. Victor Hugo was a French writer that wrote books like Les Miserables, starts Bula. However, I should like to draw your attention to some literary facts. Those subject people where neither miserable in spirit nor in the poverty sense. They had better years and worse years, I guess like any other family, but miserable definitely they were not. But this is the boring bit, Mrs. Teacher. What I really wanted to talk about is the unlikely link between Victor Hugo and Adolf Hitler. Without waiting for the teacher to interrupt him Bula launches in his astonishing explanation. Victor Hugo was by all accounts French. But, unlikely as this may sound some French men like Britain, to be more precise the south of it. And Victor Hugo was one of them. And because he couldn’t decide which country he liked more and in order to show his affection for both countries he decided to move and live in Guernsey. Yes Bula, we know that. But what’s the connection with Hitler? Well, Mrs. Teacher, during the war Hitler stationed troops - many thousands of soldiers - on the little island of Guernsey. A disproportionate number of soldiers you may say, given the relative low strategic importance of the island. And this is something that has baffled amateur historians, like myself. The answer lies in the fact that Hitler didn’t like this particular French name. He didn’t have much of a problem with the 1st name but he took exception on the surname, Hugo. Why Bula? asks the incredulous teacher. Because Hitler had a bad experience at Stalingrad where Von Paulus had to surrender to the Soviets! And like anyone who doesn’t like losing he was blaming Royal Japan for the peace treaty with Stalin. He cited “obscure foreign (and not only foreign) interests to the detriment of Germany”. And so, he amassed there all those troops for keeping Guernsey german. Purely on symbolical grounds. Such knowledge Bula, you amaze me. Anything else, Bula? I should also mention that France was divided in the 2 regions, the North and the South. And that Mosley was eyeing some sort of union with the north! That’s why, Mrs. Teacher!

Pupils of the 6th form, who can tells us what triggered Van Gough’s obsession with the Sun Flowers? What made him paint the 2 famous series of masterpieces? I do, replied Bula. But before answering your question Mrs teacher, it’s my turn to ask my ‘one-a-day’ stupid question. What would be the legal and financial implications if someone can prove that Van Gogh didn’t die childless?! And that he had a flower girl, Floarea, who, in turn was Vasile’s mother? You see, Mrs. Teacher, Ion (Vasile’s father) should have never married Floarea! They were only 1, possibly 2 generations apart, from the same ‘Dutch’family. But because they did, Vasile was made to pay for this union latter on in life when he got struck down by that rare and mysterious illness. The teacher, irritated by the intrusive and insolent question put Bula down retorting: stop raising stupid non-sensical questions. You remind me of Don Quixote and his endless battles with the wind mills (!). I suggest you read less SciFi and more of the stuff that has been vetted and endorsed by our trusted institutions.

Happy Birthday Philip! The way things are going they were better off under Franco’s shackles…And on a different note, I don’t know if you’ve noticed people, but there is a new trend in town: to bed my girls! Well, Letizia, if you’d asked for my consent you wouldn’t have got it. I would have told you go find a more worthy prick than this one. He is part of the problem not of the solution!

The teacher enters the classroom. Good morning class! Goood mooorning Mrs. teacher, answer in chorus the pupils of the 6th form, primary school #215! The teacher has a look around the classroom looking for Bula’. Today he looked unusually ‘neat and tidy’ and had a knowledgeable air. Encouraged by these positive signs the teacher decides to ask him a few questions on the topic of the day, the German culture. Bula, today you are going to enlighten us with your knowledge of the German culture, aren’t you Bula? I will do my very best, Mrs. teacher, answers Bula confidently. OK Bula, what can you tell us about Goethe? Without any hesitation Bula replies: Goethe was a guy a bit like Eminescu only his rhymes were in German. Not quite but it’s a start. Lets’ move on to Bach. What can you tell us about him? Without hesitation Bula replies. Mrs. teacher, I don’t know much about Bach but I can talk a bit about Liberaci! But that’s no good, Bula. In this case, perhaps you can you tell us something about Bethoven ? I know for instance, Mrs. teacher, that he is the only composer known to man that wrote 9 symphonies for deaf and dumb people. That’s no good Bula, said the teacher. Let's try again. May be you know something about Wagner? I know, Mrs. teacher, that in real life his real name was Richard Burton, answers proudly Bula. The teacher, increasingly annoyed, tries again. How about Nietzsche, have you ever heard of him, Bula? I know, Mrs. Teacher, that he was German and that he is famous for thinking more than others. Altogether exasperated by the inept answers, the teacher tries one more time. How about Kant, can you tell us something about him? Surely I can, Mrs. teacher, but that depends on your spelling!

Truth being told the Dutch masters were exactly that... I am waiting for the German lesson!

I don't know how many people like ping-pong (careful with the spelling my friend..) but I am one of them. As far as I am concerned sports TV channels don't dedicate enough space and time to show p.p. And talking about, I was pleasantly surprised about the performance of the women table tennis team that finished 5th at the recent World Cup. Not bad for a country with no Yin & Yang players. And seeing Bernadette Szoch in action she reminded me about another former child prodigy albeit in a very different field, in music. I am (not so obviously) talking about the voice of an angel, Charlotte Church. What a small world we live in!

With Szarko's good looks, impressive height and good contacts this former presidential couple can make a come back of a different kind. Who is to say that they won't?!

You know when you hit the middle age in Hollywood when you start playing other famous people. And you know when you’ve become old when other people start playing you.... Same thing goes for Nicole Kidman. Today Grace Kelly, tomorrow Queen Elizabeth!

Well done my son, well done! Did me proud.

Over the years, fans from all corners of Europe have been mesmerized by Xavi, Iniesta, Messi, Villa etc. But when the curtains will fall and the history dust will settle over this Barca Globetrotter team then I have no doubt that justice will be made to Valdez too. For he is not less worthy than his fellow magicians or other keepers (from other times and era). Such as Lev Iashin, Gordon Banks and Dino Zoff. Nothing more than what's deserved.

The Vlachs (endonym: Rumâni/Vlasi) are an ethnic minority in eastern Serbia, culturally and linguistically related to Romanians.They mostly live in the Timocka Krajina region (roughly corresponding to the districts of Bor and Zajecar), but also in Branicevo and Pomoravlje districts. A small Vlach population also exists in Smederevo and Velika Plana (Podunavlje District), and in the municipalities of Aleksinac and Kruševac (Rasina District). Following partial (a.n.) Roman withdrawal from the province of Dacia at the end of the 3rd century, the name of the Roman region was changed to Dacia Aureliana, (later Dacia Ripensis); it extended over most of what is now Serbia and Bulgaria, and an undetermined number of Romanized Dacians (Carpi) were settled there.A strong Roman presence persisted in the region through the end of Justinian's I reign in the 6th century. The region where Romanians, also known as Vlachs, predominantly lived was later part of the Second Bulgarian Empire, whose first rulers, the Asens, are considered to have been Vlachs.King Stephen Uroš II Milutin of Serbia ruled most of Timok after he conquered the land of a rival king, Stephen Dragutin. Chroniclers of the crusaders describe encountering Vlachs in the 12th and 13th century in various parts of modern Serbia.Serbian documents from the 13th and 14th century mention Vlachs, including a prohibition of intermarriage between Serbs and Vlachs by Emperor Dušan the Mighty.Romanian (Wallachian) rulers built churches in northeastern Serbia in the 14th and 15th centuries. Turkish tax records (defters) from the 15th century list Vlachs in the region of Branicevo in northeastern Serbia, near the ancient Roman municipium and colonia of Viminacium. Starting in the early 18th century northeastern Serbia was settled by Romanians (then known by their international exonym as Vlachs) from Banat, parts of Transylvania, and Oltenia (Lesser Walachia).These are the Ungureni (Ungurjani), Munteni (Muncani) and Bufeni (Bufani). Today, about three quarters of the Vlach population speak the Ungurean subdialect. In the 19th century other groups of Romanians originating in Oltenia (Lesser Wallachia) also settled south of the Danube.These are the Tarani (Carani), who form some 25% of the modern population. Their very name Tarani indicates their origin in Tara Româneasca, i.e., "The Romanian Land," Wallachia and Oltenia. From the 15th through the 18th centuries large numbers of Serbs also migrated across the Danube, but in the opposite direction, to both Banat and Tara Româneasca. Significant migration ended with the establishment of the kingdoms of Serbia and Romania in the second half of the 19th century. The lack of detailed census records and the linguistic influence of the Ungureni and Tarani on the entire Vlach population make it difficult to determine what fraction of the present Vlachs can trace their origins directly to the ancient south-of-the-Danube Vlachs. The Vlachs of northeastern Serbia form a contiguous linguistic, cultural and historic group with the Vlachs in the region of Vidin in Bulgaria as well as the Romanians of Banat and Oltenia (Lesser Wallachia). Some authorsconsider that the majority of Vlachs/Romanians in Timocka Krajina are descendants of Romanians that migrated from Hungary in the 18th and 19th centuries. Subgroups Vlachs are divided into many groups, each speaking their own dialectal variant: •the Tarani (Carani) of the Bor, Negotin and Zajecar regions are closer to Oltenia (Lesser Walachia) in their speech and music. The Tarani have the saying "Nu dau un leu pe el" (He's not worth even a leu). The reference to "leu" (lion) as currency most likely goes back to the 17th century when the Dutch-issued daalder (leeuwendaalder) bearing the image of a lion was in circulation in the Romanian principalities and elsewhere in the Ottoman Empire whose own currency was habitually being debased by the government. In the Romanian principalities, as well as in Bulgaria, the leeuwendaalder (in Romanian and Bulgarian leu and lev, respectively) came to symbolize a strong currency. Indeed on gaining independence in the 19th century both countries adopted this name for their new currencies. Since newly independent Serbia named its currency (the dinar) after the Roman denarius, the reference to the leu among the Tarani is an indication of their connection to, if not origin in, what is now Romania. •the Ungureni or Ungureani (Ungurjani) of Homolje are related to the Romanians of Banat and Transylvania, since Ungureni (compare with the word "Hungarians") is a term used by the Romanians of Wallachia to refer to their kin who once lived in provinces formerly part of the Kingdom of Hungary. The connection is evident not only in vocabulary, but also in the similarities of dialectal phonology and folk music motifs, as well as in sayings such as "Duca-se pe Mures" (May the Mures take him/it away), a reference to the Transylvanian river. oUngureni Munteni (Ungurjani-Muncani), meaning: "the ungureni from the mountains" •Bufani are immigrants from Lesser Walachia (Oltenia). Source: Wikipedia

The winter Olympic games set on the beaches of the Black Sea are over ! They close with a bang and lots of fireworks, not really dissimilar to other Olympic games. The original bit though, not to be overlooked, was the so called ‘point’, aka the 5th ring. Which makes you wonder how such a small and modest thing can make such a big contribution to the success of the games. Talking about the games, my heart broke on Yulia’s mishap. The girl whose problems are walking on dry land rather than skating on ice managed the impossible and fell in the final. It just shows that skating is most and foremost a balancing act and verticality is never to be taken for granted. Never mind there will be plenty of other opportunities in the future. Other than that, I am just as baffled as anyone else about Victor Ahn’s story. What, how and why? Not that I make my business of it but curiosity is human nature and I am no different in that respect.

And the other side replied: so, you don’t like Victoria (Azarenka) then?! What’s wrong with you man!? Nothing, nothing at all, I answer. I just didn’t know she was #2. Let’s be honest, nobody can be #1 at the moment such is the dominance of the Champ(s). Not unless you are a Nadal a Djokevici or a Murray! So, yes, sorry for my ignorance. Although, I should have guess. She strikes the ball hard from the back of the court.

E buna, eu nu zic ca nu-i buna. Dar mai buna ca Li Na tot nu e. Sic!

Katy, get your coat love you've been pulled!

This ‘smearing’ campaign is aimed at a quite famous name playing in La Prima Liga Britanica. Basically, there is a suspicion that the player in question may be gay. Now, let me think of some other big players from across all corners of the planet: Del Piero, Messi, Ronaldo, Mutu, Neymar, Di Maria, Theo Walcott, Oscar, etc. Why don’t you ever insinuated anything about these players? They are after all, all of the same stock…Why Him and not any of these players? Oh, I see, he plays for my Borough and this is a bit too much for you. (well done Watson, said Sherlock). And even if he were gay, is that any business of yours? How much of a surprise would it be to find out that Freddy Mercury’s descendents down the line may be gay? What calamity and what insult to the beautiful game! However, I will finish my ‘right to reply’ by saying that any automatic assumptions are misplaced. One cannot assume one way or another, and I believe am the best case study to prove that assumption wrong! You haven’t seen him in the Champions Pub corner with Collingham Gardens, have you? So, until the player in question says it himself, ‘yes folks, I am pink’ I wouldn’t put out to the public any unsubstantiated stuff. Having said that, and changing the sport and the names , I think Rafa may be gay. He liked turning the other Sunday to Wawrinka. But lukily for you Rafa they cannot expel you from tennis in the way my father was rejected from a career in the Army. On reasons that one is supposed to fight his enemies not fall in love with them at the sight of a man’s uniform. Just shows how systems & institutions get it right all the time!

Not much, same old story. Charlie 'rage'...!

…but you see, his mighty brain powers and magical talent didn’t come from the Teutonic Goths or the Wild Dacians or the Saintly Stephan or the Gory Vlad, from the Oil & Fjords of Norway or the sneakiness of the Sinti Gypsies, Oh no, his ‘specialness’ came from entirely different quarters. From those people whose DNA contributions have been at best understated & overlooked and at best minimised. I am talking about the Ovitzs!

Football: George Best & Dan Petrescu, Gerd Muller, Jurgen Kleensman & Ilie Dumitrescu, Ryan Giggs, Ole Gunnar Solskjær, Ruud Van Nistelroy, Alen Hunsen, Dimitar Bervatov, Robbie Fowler, Lionel Messi, Christiano Ronaldo, Zlatan Ibrahimovic, Frank LeBoef, Frank Ribbery, Arjen Robben. Coaches: Brian Clough, Harry Redknap Tennis (M) Bjon Borg, Jimmy Connors, Ivan Lendl, Boris Becker, Stefan Edberg, Novak Djokavici, Stanislav Wavrinka, Andy Roddick, Fernando Verdesco. Tennis (F) Steffi Graff, Ana Ivanovici, Caroline Wosniasky, Martina Hingis Ski (M): 'Otto Furrer', Ingemar Steinmar, Herman Mayer, Mateo Marsaglia, Aksel Lund Svindal, Marcel Hirscher Ski (F): Maria Reichs, Lindsey Vonn Olympics (M & F): Jonathan Edwards, Rebecca Adlington, Tom Dealey and Usain Bolt Cyclism: Bradley Wiggins Criket: Alistair Cook Cookery: Raymond Blanc, Jamie Oliver Hollywood: Andy Garcia, Adrian Brody, Robert De Niro, Richard Gere, Tom Seller, Ewan McGreggor, Jim Carrey, Tom Cruise, Nicholas Cageand Kelly Brook, Scarlett Johanson Acting: David Suchet, Jenifer Saunders, Lindsey Smith Standup Comedians: Edi Isaard, Jack Dee, Harry Hill, John Bishop, Harry Enfield, Jonathan Ross Singers (M): John Lennon& Paul McCartney, Freddy Mercury , Elton John, Phil Collins, George Harrison, David Bowie, Glen Campbel, Mark Knopfler, Brian Ferry,Paul Weller, Robbie Williams, Karel Goth, Darius Danesh, Chris Martin Singers (F): Annie Lennox, Cheryl Cole, Shania Twain, Taylor Swift, Lady Gaga, Sophie Elix Bexter and Miley Cyrus, Lilli Allen, Alanis Morrisete , Shakira, Elie Goulding, Victoria Beckham, Lady Gaga , Billie Piper, Rita Ora, Robie Williams ? Romanian Singers: Aura Urziceanu, Cornel Constantiniu Famous bands: Beatles (Lennon & McCartney & George Harrison), Spice Girls (Victoria Adams), Dire Straits (Mark Knopfler), The Who (Pete Townsend), Genesis (Phil Collins), Slades, (Nody Holder), Roxy Music, (Brian Ferry), Oasis, (Liam and Noel Gallagher), Eurythmics (Annie Lennox), The Smiths (Patrick Morrisey), The Style Council (Paul Weller), Take That (Robbie Williams), Girls Aloud (Cheryl Cole), Rosu & Negru (Liviu Tudan). Female singers: Annie Lennox, Cheryl Cole, Shania Twain, Taylor Swift, Kate Perry, Jessie J, Lady Gaga, Sophie Elix Bexter, Miley Cyrus, Lilli Allen, Alanis Morrisete , Victoria Beckham, Billie Piper, Robbie Williams ? Modelling (catwalk): Georgina Jagger, Pixie Geldoff Hollywood: Tom Cruise, Tom Seller, Andy Garcia, Ewan McGreggor, Jenifer Saunders, Lindsey Smith and Kelly Brook, Scarlett Johanson. BBC: Suzanna Reed, Phil Spencer, Jonathan Ross, ITV3, Jamie Olliver TVR: Andreea Marin,Dorina Florea, Corina Caragea TV5: Mohamed Kaci, Vali S. The guitar men: Eric Clapton, Pete Townsend, Mark Knopfler,Jeff Beck, Gigi Bugga Film: Roman Polanski, Francis Ford Coppola, Guy Ritchie, Danny Boyle Ballet (M): Rudolf Nurejev Ballet (F): Sylvie Guillem, Darcey Bussel, Alina Cojocaru. Choir Headmasters: Marin C-tin (Madrigal), Gareth Malone Astronomy: Prof. Brian Cox Chess (M): Bobby Ficher, Garry Kasparov, Vladimir Kracknick, Veselyn Topolev, Viswanathan Anand, Magnus Carlsen Chess (F): Judith Polgar Romanian Press: Cristian Tudor Popescu, Traian Badulescu Criket: Alistair Cook Notorious criminals: Lee Harvey Oswald Ski (M): 'Otto Furrer', Ingemar Steinmar, Herman Mayer, Mateo Marsaglia, Aksel Lund Svindal, Marcel Hirscher Ski (F): Maria Reich, Lindsey Vonn Geniuses: Myself &MyBrother FootNote: now you know who my father was (after 45') and why he was looking at the sky (ski)...! And if you think I've gone completely mad with the list above, I can rest-assured you I didn't! As for my humble-self, not bad for a guy that was told on 4 separate occasions in 84' and 88' (1 May Clinique), 91' (Harley Street Clinique) and 94' (Hammersmith Clinique) that his stuff is not up to the job. What the 2 systems wouldn't do to save themselves..! Next year I will tell you Otto's story, how he got there, how he got to the Hell and Back and how one day in 44', after 10 years he returned to his parental home saying: 'sorry mum for my absence'. You will also realise who served as the 'raw model' for Sven Hassels book (Micul & Porta) as well as the ultimate soldier 'more machine than human' ('The Terminator). As well as the reason (gliders & Maginot line) why one day high in the Bavarian Alps, after the award ceremony Rudolf told Eva and the other Generals "if I had a son I wanted to my son to be like him"! You will aso find out how through a stroke of luck (and a bit of brains) he avoided his downfall as most of his comrades. La Multi Ani / Merry Christmas and Have A Good Year in 2014.

Cum Dumnezeu a putut el sa ajunga in situatia asta? Tocmai el, Garcea Branzovenescu sa fie atit de aproape de prabusire. De neconceput! Ceva se intimpla, nu se mai joaca dupa regulile jocului. Pentru prima data dupa foarte multi ani Garcea incepe sa simta fiorii reci ai omului prins la mare ananghie. Nimic nu mai este previzibil, nu mai stii cui sai mai dai si cu ce rezultate. Si uite asa, din imprevizibil in imprevizibil Garcea a ajuns acolo unde nici nu isi imagina cu putin timp inainte: in sala de judecata. El, Garcea Branzovenescu a ajuns sa fie anchetat si intors pe toate partile de un putzoi de judecator adus din pusta maghiara si de un amarat complet de judecata. Unde s-a putut sa se ajunga! Si mai ia Garcea o inghititura de whisky pentru curaj si aplomb. La ora doua avea intilnire cu Negrutzi, unul din cei mai buni avocatzi ai strazii. Si daca nici Negrutzi nu poate, atunci nimeni nu poate. Suna suneria. Poftiti domnul Negrutzi. Ce mai faceti, va rog luati loc. Sa va servesc cu un pahar de vin? Un Riesling, un Kabinet, un Gewurtztraminer, cu ce sa va servesc? Ce inseamna banii, se gindeste Negrutzi. Prima data cind l-a cunoscut, sunt ceva ani de atunci, Garcea il intoxica cu whisky Bulgaresc si vin facut pe vapor in apele internationale. Pe cind acum…! Un pahar de Kabinet, multumesc pentru amabilitate. Si cum lui Garcea nu ii placea formalismul incearca imediat o apropriere si o uvertura. Nu mai ma luati cu ‘domnul Garcea’ spune-mi cum imi spune toate lumea, Andi, Andi Garcea. Tocmai in momentul acela apare si sotia lui Andi. Buna ziua domnule Negrutzi, imi face placere sa va revad. Sotia lui Garcea, era una dintre acele femei despre care nu puteai sa te hotaresti daca iti place sau nu. Un pic trecuta de prima tinerete Zoe arata usor imbatrinita petru virsta ei, probabil de prea multe petreceri si de prea mult rulaj. Negrutzi intuia ca in mariajul dintre cei doi - care nu era numai de natura amoroasa – ea era capul familiei. Cei doi se indreapta spre bucatarie timp in care Negrutzi are prilejul sa se uite mai bine la noua vila a lui Garcea. Cum intrai in hol te intimpina o scara impunatoare din marmura de Praktiker. Pe perete era atirnat un tablou de Aman, ‘Olteni cu Cobilitza pe Lipscani’. Negrutzi stia bine istoria lui Garcea care se tragea dintr-o veche familie de olteni pripasiti prin Bucuresti la inceputul secolului trecut. Tabloul fusese cumparat la licitatie pe vremea cind treburile mergeau ceva mai bine si era ‘la piece de resistence’ din ‘colectia Garcea’. Era o compozitie de grup in care strabunicul lui Garcea, Gogul Branzovenescu (personajul principal al tabloului) ducea cobilitza la spinare pe Lipscani. Inainte de revolutie Garcea fusese cadrul in Militie. Incepuse de jos, din interesectie. Nu a fost usor. Fie ca ploaua fie ca ningea el trebuia sa opreasca toti ciumetii in drum si sa scuture pomul de un pachet de Kent, de o punga de cafea sau de un Balcescu doua. Vremurile erau grele si pretentiile mici. Si dupa revolutie Garcea s-a reprofilat in biznisman. Atunci a cunoscuto pe Zoe, femeie dezghetata care a vazut in Garcea vehiculul ideal pentru ambitiile ei. Tot Zoe l-a bagat in Partid si in scurt timp Garcea a fost trimis la inaintare in afacerile Dambovitzene. El, baiat simplu si fara prea multa scoala nu prea pricepea ce si cum. Dar a invatat repede modusul operandi Dambovitean, plateste si totul se ‘aranjeaza’. Si s-a capatuit tot repede. In citiva ani Garcea era unul din cei mai influentzi oameni din capitala cu o avere frumusica si o pozitie sociala de invidiat. Mai erau si altii ca el in anturajul in care se invirtea. Oameni de afaceri care au inceput tot de jos, de la ‘alba-neagra’ si de la tras tzepe pe Covaci. Si care la fel ca si el, s-au ‘capatuit’ in timp record si cu minimum de efort. Totul era sa-ti mearga capul la smecherii, pardon, ‘afaceri’. Revolutia a scos in fatza toti acei oameni cu spirit de entrepenor balcanic. Unde aveau acesti domni o problema era mersul pe drumul drept si cinstit. Dar cum astfel de drumuri in Romania sunt mai rare decit autostrazile si cum cadrul institutional este asa cum este, acesta nu a fost nicidecum un impediment pt. Garcea si ai lui. Prima data cind l-a cunoscut, un coleg de barou l-a telefonat cu o rugaminte. Uite asa si asa am o obligatzie, ma intelegi, omul are nevoie de ajutor. Ceea ce in traducere directa ar suna cam asa: omul s-a riscat prea mult si risca sa intre la puscarie. Poti sa-l bagi la masina de spalat si sa-l scoti bazma curata? Si Negrutzi i-a aranjat de o mica nevinovatzie. In fine, Garcea si Zoe revin din bucatarie. Aasa, paharul de Kabinet, am facut si cite o cafelutza si va rog sa serviti si niste piscoturi de casa. Avem o fata din Ardeal care gateste puntru noi. Ei, cum va place vila mea domnule Negrutzi intreaba Garcea? Facuta in stil, am luat si architect! Ceea ce in traducere directa ar suna cam asa. Ce parere ai, iti place furaciunea mea? Am facut-o dupa model Neckerman. Negrutzi aproba ‘afirmativ’ dupa care se trece la subiect. Care este problema Andi, cu ce pot sa te ajut de data asta? Si Garcea incepe sa-i explice ce care si cum. Fusese trimis la inaintare cu niste conturi offshore si se complicase treaba. Niste ‘inginerii financiare’ de iti statea mintea in loc. Dupa vreo zece minute de explicat Garcea isi incheie expunerea cu “ si in final banii ii sifonam eu, 90% vin pentru ei si 10% sifon pt. mine. Toata lumea era multumita”. Negrutzi tocmai se gindea. Ei vezi, mie asa ceva nu mi-ar fi dat prin cap nicidecum. Imaginatia omului de afaceri post-decembrist este intradevar cu totul remarcabila. Daca nu prin legitimitate, atunci macar prin exotismul si ineditul afacerilor in stil Dambovitean. Dar este foarte adevarat ca Negrutzi era cit se poate de constient ca pentru prima data in istoria moderna Romaniei romanii trebuiau sa se dovedeasca. Asta era momentul adevarului! Integrati pina peste poate in economia europeana si globala aici nu mai era loc sa-ti furi singuri caciula. Trebuie sa fii la fel de competitiv ca Germania, Italia, Anglia etc..Este ca si cum l-ai fii luat pe Nicolae Giju al nostru si l-ai fi bagat in ring cu Tyson. Dar situatia asta era, ‘incurcata si complexa’. Si usor nu avea cum sa fie! Mai ales ca aceea clasa sociala care a tras Romania dupa ea pe calea progresului nu mai exista. Multi au murit la Canal, altii au emigrat iar altii s-au plafonat si au fost inghititi de mediocritatea comunista. Negrutzi se tragea dintr-o veche familie de boieri autohtoni care avusesera mult si ramasesera cu putin. Dar cu ceva tot a ramas, cu spiritual apartenentei la acea clasa apusa de mult. Si nu de putine ori Negrutzi se intreba daca in societatea actuala nu ar exista premisele pentru o reintoarcere la trecut. Trecut care, cu toate relele si bunele lui parca tot a creat si a lasat in urma ceva mai mult decit kitchul si spoiala de acum. In ceea ce il privea pe Garcea si problemele lui, Negrutzi incepe sa-i explice ca vremurile s-au schimbat si ca de data asta nu o sa fie usor…Ceea ce in traducere directa ar suna cam asa: eu te ajut, dar te costa! Negrutzi insa stia ca nu o sa fie de loc usor si ca spre deosebire de alta data rezultatul nu este garantat. Tocmai in acel moment suna telefonul in sufragerie. Garcea se scuza si se duce sa raspunda. In acest timp Negrutzi ramine cu Zoe. Dupa ce il fixeaza cu privirea Zoe il acroseaza in termeni directzi si fara echivoc. Ei, ce parere aveti domnule Negrutzi, poti sa-l scoti pe Garcea si de data asta sau raminem fara el vreo citiva ani? Merita sa cheltuim banul? Negrutzi, usor stinjenit de franchetea mesajului are nevoie de citeva momente de ajustare intelectuala. Cind era vorba de Zoe, Negrutzi stia ca trebuie sa se pozitioneze pe un alt palier intelectual. Femeia era data naibii, nu mergea sa o ameteasca din cuvinte mari avocatzesti. Si dupa un moment de ezitare Negrutzi se decide sa dea cartile pe fatza. Vremurile s-au schimbat doamna Zoe si este din ce in ce mai greu. A inceput sa bate o molima de dreptate in justitia din Tara Romaneasca ce nu s-a pomenit de la Tepes incoace. Ceea ce este insa si mai grav este ca nimeni nu stie cine este in spatele acestui curent si nici cit o sa mai tina. Bine, si nu se poate interveni de mai de sus domnule Negrutzi ca doar vorba aia, oameni suntem…? Sa vedem acum, se fac interventii din partea UNESCO, de la conservarea patrimoniului mondial. S-a sesizat organizatia, zice ca se pierde din caracterul national. Sa vedem ce masuri or sa se ia. In tot cazul, la drept vorbind acesta nu este timpul proprice pentru dat telefoane, ma intelegeti. Si mai este ceva, se vorbeste din ce in ce mai des de desfiintarea sindicatelor si inlocuirea lor cu Monarhia. Zoe sare ca arsa. Asa ceva nu se poate domnule Negrutzi, si cu noi cum ramine? Doamna Zoe, mi-ati cerut sa fiu sincer….Garcea care se alaturase celor doi, se uita de pe margine. Cu toate ca se vorbea romaneste el intelegea doar frinturi din discutia celor doi. In aceste ocazii Zoe prelua comanda. Si cum statea el asa si se uita la cei doi dialogind gindul ii zboara spre alte lucruri. Spre exemplul, la Negrutzi. Ca caraghios era, bondoc si rotofei cu ochelarii lui mici rotunzi si demodati omul semana cu un balon dirijabil gata sa isi ia zborul. Si de multe ori Garcea s-a intrebat ce s-ar intimpla daca iar taia intr-o buna zi snurul de la ghete. Cine ar cistiga? Gravitatea pamintului sau imponderabilitatea supraponderala a lui Negrutzi? Gindul asta ticalos il incalzeste pe Garcea care fara sa vrea se scapa cu un suris (bine ca n-a fost altceva…). Lui Zoe apraope ca nu ii vine sa creada. Dumnezeule mare, Andi tu intelegi ce vor astia sa faca? Ce gasesti asa de amuzant? Garcea se foieste, se scuza dupa care intervine. Pai si ce, astia nu maninca, astia nu au si ei nevoie de una de alta…! Zoe se uita la Negrutzi ca si cum iar spune din priviri, iarta-l doamne ca e mic si nevinovat si liftul lui nu urca pina la 10. Si discutia se incheie pe tonul, “vom vedea ce se poate face, omul este dator sa spere”. Iar dupa citeva luni de aminari vine si ziua procesului si a sentintei. Prima incepe acuzarea. O data ce procurorul isi termina expunerea, Negrutzi se scoala de pe scaun si asemenea unui vultur care-si masoara prada se uita imprejur la completul de judecata, la publicul din sala, la jurnalisti si la Zoe. Isi drege usor glasul si isi incepe pledoaria. Cuvinte mici, cuvinte mari, fraze scurte si la obiect, fraze lungi si intortochiate, glasul ridicat, glasul in soapta, Negrutzi folosea intreaga gama din arsenalul si repertoriul lui. Dupa vreo jumate de ora de tatonare Negrutzi schimba vitezele si intra in a 5-a incepind sa joace pe cartea nevinovatiei inculpatului. Aratind cu degetul spre procuror Negrutzi se lanseaza intr-un atac necrutzator asupra acuzarii de ai fii zis ca procurorul este inculpatul si Garcea micul nevinovat. In final, cu o fatza transpirata, cu ochii iesisti din orbite, cu camasa iesita din pantaloni si cu transpiratia iesind din haina, Negrutzi isi termina pledoaria cu cuvintele “ pentru aceste motive stimate d-le judecator, propun eliberarea neconditionata si imediata a acestui om nevinovat”. Judecatorul Atilescu arata ca un sarpe Boa cazut in transa fachirului Negrutzi. Completul de judecata la fel. Zoe, simtind atmosfera din sala se lumineaza la fatza. Intradevar, “masina de spalat Negrutzi” merita tot respectul si toti banii. Si la drept vorbind, daca nu l-ar fii cunoscut pe Garcea ar fii zis ca Negrutzi vorbeste de altcineva. Andi al ei era orice numai inocent si victima al circumstantelor nu. Insa acest adevar era pentru ea sa il stie si pentru altii sa il descopere. Ca doar de-aia sint avocati pe lumea asta! In tot acest timp Garcea asistase la recitalul Negrutzi dind din cap aprobator de fiecare data cind Negrutzi il prezenta ca pe un om integru, un om care s-a ridicat prin fortele proprii, un om de care tara are nevoie si care la rindul lui este pregatit sa ajute tzara. Destept om Negrutzi asta, isi spunea in sinea lui Garcea. El nu putea sa scrie ce putea Negrutzi sa vorbeasca! Este foarte adevarat ca inspre final mintea lui Garcea incepuse sa-i zboare spre alte lucruri. Spre exemplu, la Negrutzi. Cum putea omul asta sa poarte acelasi costum de ani si ani de zile. De cind il stia, tot in costumul asta. Haina, avea 2 petice mari care sa protejeze coatele iar partea din spate fusese desfacuta si intoarsa pentru ca materialul arata mai nou decit restul hainii. Pantalonii, de asemenea, erau stopati in fund si aveau un luciu nesanatos de pantalon ultrapurtat. Pantofii, cu toate ca erau facuti cu crema, aveau flecurile zburate iar staifurile erau incretzite semn ca Negrutzi ii purta si in casa ca papuci. Ce spectacol dezolant! La ce bun sa cistigi atitia bani daca nu ii cheltui, se gindea Garcea. Banul este facut sa ruleze, nu sa-l tii la saltea. Uitate la el, om cu gusturi fine si generos la punga. Petreceri, masini, Zoe, excursii cu ONT-ul, sejururi la bai, tot tacimul! Ca doar de-aia munceste omul, sa aiba si sa se distreze. Si cum ii zburda lui gindul aude vocea judecatorului Atilescu. In picioare va rog, se citeste sentinta. Ei acuma e acum, isi zice Garcea in acelasi timp uitinduse la Zoe. Aceasta, la rindul ei se uita la Garcea si ii da de inteles ca totul era sub control. Incepe citirea sentintei: inculpatul Andi Garcea, acuzat de complicitate in infractiunea de deturnari de fonduri, evaziune fiscala si spalare de bani, in urma cercetarilor si a depozitiilor facute este pronuntat NEVINOVAT! Dupa multe luni de zile Garcea putea sa rasufle usurat. Aproape ca ii venea sa sara in sus de bucurie si sa-l pupe pe Negrutzi. La rindul ei, Zoe se uita la Negrutzi multumindu-i din ochi. Ce bine e cind totul se termina cu bine! Ceva mai tirziu, tocmai cind sa iasa pe usa tribunalului Garcea vede silueta dolofana a dirijabilului Negrutzi. Acesta aluneca usor la suprafata solului de parca era un monorai ce se deplasa pe perna magnetica. Zoe se apleaca spre Negrutzi si ii sopteste la ureche. “Ferice de cei ce nu ating pamintul si nu poarta tocuri…” Garcea incepe sa rida, si ii raspunde: “nici tocuri si nici flecuri…”. Apoi, cu un zimbet jumatate obraznicie si jumatate smecherie Garcea se intoarce spre Negrutzi si ii zice. “ Avocate, intr-o zi o sa-ti tai snurul de la ghete. Ca prea mult mai perpelit de data asta …” Si se urca arrogant in Bentley-ul ce-l astepta in fata tribunalului. Negrutzi, la rindul lui coboara dirijabilul la pamint si se pipaie in buzunar la onorariul consistent pe care il obtinuse. Hi, hi, hi, ce m-asi face eu fara voi “paysants parveniti”. Dupa care ii da drumul la dirijabil si isi da singur comanda: “la boulevard, birjar”!

Date mai incolo, nu vezi ca stau in soare? Unde sa ma dau, nu vezi ca au venit astia cu copii chiar in sufletul nostru. Nesimtiti oameni. Dormi? Ei dorm, ce poti sa dormi cu zgomotul asta, ca asta nu mai e muzica, e zgomot pe ritm de muzica. Prea esti si tu sensibil, asa este pe plaja, atmosfera estivala. Ca doar de-aia dai un ban, sa te simti ca la Monaco. Cu toate ca Clabucetul nostru nu prea seamana a Negresco si parca si lumea este cumva diferita. M-am plictisit, ma duc sa iau o inghetata. Dute, si cumpara-mi si mie o sticla de bere ca asta la pahar e toata la fel, uda si rece. Am crezut ca nu mai vii. Cei cu asta! Ce sa fie, bere nu au decit la 2 litri. Vrei sa explodeze diabetul in mine? Mai bine imi luai o inghetata? Ce vorbesti straine, ai tu idée cit costa o inghetata pe Monaco-ul romanesc? Numai copil sau adult cu pofte sa nu fi! Ce te uiti la fata aia, nu ai linga tine? Nu ma uitam la ea, ma uitam la el. Hoopa, ne-am prostit la batrinete?! Nu nu, ma gindeam la discursul presedintelui, “starea natiunii”. La ce buni sa investesti atitia bani in atleti de performanta cind la nivelul maselor sintem si acum la fel de ‘sportivi’ cum am fost intotdeauna. Am vazut pe litoralul nostru niste burtzi date la mici si bere cum nu mi-a fost dat sa vad nicaieri in alta parte. De parca visul fiecarui roman trecut de 30 de ani este sa devina luptator de sumo. Eeei si cu tine acum, cel putin copii astia de linga noi sint dragalasi. Iar ai inceput nevasta cu copii, mai scuteste-ma! Intr-o alta viata poate o sa avem si noi copii nostri. Asi fi vrut sa am un baiat si o fata. Baiatul sa fie priceput la de toate si sa ma ajute in casa cu una alta..Dar de ce, eu nu ma pricep? Te pricepi tu dar cit ma rog de tine si cit string dupa tine dupa aia, mai bine ma lipsesc! Si sa fi avut si o fata, frumoasa vrednica si priceputa in ale gospodarie. Asi fi maritato cu baiat de politzai. Dar tu, ce ai fi vrut? Daca ar fi iesit micutz, compact and cu mult suflu asa cum era Mario in tineretze, atunci l-asi fi dat la fotbal. Dar daca iesea inalt si desirat ca mine atunci l-asi fi dat la tennis. Iar in ceea ce priveste fata, mi-ar fi placut o talentoasa din aia care ‘joaca, cinta si danseaza’. Care cind da ochii peste cap sai zapaceasca pe toti barbatii. Ei, nu a fost sa fie! Visuri, visuri, sperante si deziluzii. Cum ai zis si tu, intr-o alta viata poate o sa avem si noi copii nostrii. Da, dar si atunci sa nu avem ‘norocul’ ca tu sa ma intilnesti pe mine si eu pe tine pt ca atunci ne-ar mai trebui inca o alta viata!

Fata de pe plaja, ma mai recunosti? Eu te-am recunoscut pe tine! Te-ai cam ingrasat draguta in anii astia. Si parca am vazut si ceva urme de celulita...Toate bune tie si cui o mai fi!

When I was a child, most of my summers were spent away from home in the so-called social youth camps. One of these summer camp settings was in Transylvania at Zabala. A place of heavenly beauty, on the former (current) estate of Groff Mikes. As I was one of the child that practically grew up in that place since I was about 7 years old, I kind of enjoyed a special treatment mainly with the director of that place, Prof. Popa. One weekend he received some guests from Italy and we went for a row boat on the small lake on the estate. As I was quite grown up in 71' I still remember some of the discussions. Including the Italians' opinion of the newly released film (in Italy) Dacii. The idea was that the Italians were not impressed! Anyway, with the holiday over I returned home only to find out that my father admitted himself as a pacyent at the Brancovenesc hospital! The following day I went there to visit him but on the same morning he has discharged himself. During his stay of 10 days or so in the hospital he didn't shave and he developed a kind of 'rough barbarian' look about him. And unexpectedly, on our own home he insisted he had a photograph taken. I still have that photo!

Who said that every cloud has a silver lining didn’t get that wrong. And what I am going to write about herein does confirm this say. It was the year 1966, Transylvania, Romania. My parents went to a Spa resort (Tusnad) for a bit of relaxation (my mother) and for thermal waters treatment (my father). People that have been on this sort of holidays would know that beautiful as the landscape may be and for all the benefits of the air and of the medicinal waters, life is a bit of a drag during a 2 week stay. And so, my parents decided one day to go to the only cinema in the little resort town to see a movie. The film advertised was ‘Misterele Parisului’ (Paris’Mysteries). It was a French picture with Jean Marais. The film had been released for same time in the country and it proved to be quite a hit with the public. So, in they went to see the film. And like them so many other tourists attracted by the prospect of a good movie with good reviews. The cinema, full to the brim. The time comes and… surprise-surprise, the film that starts rolling was the cartoon version of the real “Misterele Parisului”! Disappointment all around to say the least, ‘pacaleala’(“got stung”). My father realises he had been had and says to my mother “hai samergem ca-mi vine sa ma intind pe jos” (din cauza plictiselii, caldurii, etc.) How about that for a wonderful piece of improvisation! Mid way through the film they managed to escape. No sooner they got out of the cinema and quite out of a sudden, my father tells my mother he wanted to climb all the way to Hawk’s Rock. My mother could not believe what she was hearing, given the ill state of health that my father was in. She tried to dissuade him but my father wouldn’t have any of it. And so they started to climb up the steep narrow path to the ‘peak’ of Hawk’s Rock. But soon it became abundantly clear that it was a climb beyond him due to his debilitating illness. And when things got really bad, my mother implored him to give up and to go back in town. But my father was determined to battle it through despite the fact that his body would refuse to listen to him. And according to my mother he was annoyed with him, with his life and with pretty much everyone else who happened to be around. And just to put things into perspective and to get a better understanding of this story I will say that my father was a guy to whom God gave lavishly in his youth, up to his early mid ages. A guy of truly outstanding intellectual and physical abilities my father was one of those people that had it all. A guy that also had an innate propensity to taking risks (including and mostly with his life). A guy that had participated during the war to risky missions on the Eastern and Western front and for whom, jumping out of an airplane was something as natural as walking along a street. He was also a guy with a great passion for football and for mountain climbing. When I say mountain climbing I am talking difficult ascends in the Swiss and the French Alps at the time when you trusted your life to a bit of rudimentary rope and a pylon. But, as so often it happens in life, the same God that gave him so plentifully earlier in life, one day decided to take it all away from him. And according to my mother, one evening he went to bed very-well-thank-you and the following morning he couldn’t get out of it. At the time, he was 45 years old. This was the beginning of a very rare, debilitating and in many ways a humiliating disease that he had to live with for the rest of his life. An illness that in a short period of time reduced him to a shadow of his former self. The situation that he was in at the time of this story was bad, extremely bad. When he attempted that rather steep walk up to Hawks’ Rock his body would have taken quite a battering due to the decalcification of the bones. So much so that his ribs cage collapsed unto itself compressing some of the vital organs. Just to give you an idea, in the first 5 years of the illness (the active part) he lost about 30 cm in height! In short, a horrible and painful illness that was difficult to witness it, let alone be afflicted by it! So, one can understand what the poor guy must have felt about his inability to negotiate that climb. A climb which, just a few years ago, would have been literally a stroll in the park. But, despite all his health problems, he battled it through and after a few hours of pause, climb, pause, climb… in the end he did it! He had a point to make and he made it (pic). It is beyond the remit of this story to go into the details as why he did and why he thought it was such an imperative to do it. But what I want to emphasise here is something else. It is the life’s ups and downs that many people go through and the sheer willpower of these people to battle with their destiny and their physical impairments. What must have felt for my father as the lowest point of his life, personally I think of it as his highest achievement! Because that little episode of stubbornness and triumph of mind and spirit over body will one day serve as the inspiration for the idea of Paralympics Games. If Pierre de Cubberten can claim the honour of being the father of the modern Olympic games, the guy in question would have been the role model for the other, no lesser Olympic event. And I am sure that I am not the only one to have been truly astounded by the feats of these athletes that have to battle not only with the time, height, length etc. but also with their own disabilities and destiny. That makes the rest of us rather humble when weighing up our own achievements and rather ashamed when we stumble and fail. For all that, thank you satellite. After all, there is something good about you!

Hai ca sa nu fiu acuzat ca 'stau pe gard' la un subiect atit the important cum este cel de la Rosia Montana. Uite ce cred eu in 3 puncte: 1) Argumentul economic este desigur important, dar 6% sint 6%, nu 51% ca sa zici ca scoti tara din saracie 2) aceasta exploatare industriala care ne jupuie muntii si lasa in urma un Cernobil acvatic ar schimba total caracterul zonei; 3) trebuie spus ca aceasta exploatare in acelasi timp ne jupuie de o parte (cea mai importanta) din istoria acestor locuri. Prea multe nu au ramas de pe vremea dacilor si facind o analogie poti sa spui ca galeriile de la Rosia Montana sunt Piramidele Dacilor! Este de necrezut cum s-a ajuns in aceasta situatie cind considerentele de ordin ecologic si istoric sunt infinit mai importante decit cele economice. Si daca cumva ni se impune din afara, respingeti proiectul si da-ti vina pe ecologisti si pe 'masa populara' care poate fi manipulata atit de usor! Iar locuitorii din Rosia Montana ar trebui sa se orienteze spre turism si spre extractia de tip artizanal cum a fost acum 2000 de ani. La dalta si la ciocan. Scoate-l si este al tau! Al tau, nu 6% lui Ilie si 94% la 'Primarie'.

Baietii Nostri… Suna telefonul. Alo da, raspunde Gicu. Aaaa ce onoare, domnule Avramescu buna seara, buna seara. Nu, nu ma deranjati, ce vorba e asta? Avramescu, presedintele de onoare al FRF era un om caruia nu puteai sa-i trintesti telefonul si sa-l refuzi asa, pe romaneste. Om greu, cu state vechi in fotbalul romanesc Avramescu era genul de om pentru care chiar daca nu aveai timp i-ti faceai. Iar cu un meci greu ca cel de duminica, Gicu avea nevoie de un cavaler cu dulceata in fluier sa sufle pentru el si baietii lui. Rareori derbiurile acestea se decideau pe terenul de joc, si daca toata lumea facea asta el de ce sa nu faca? Cu cinstea si cu fair-playul ajungi sa joci matineuri in ‘B’ iar el, fostul mare fotbalist Gicu, in ‘B’ nu antreneaza. Gicule, uite care e treaba am nevoie de 1 – 2 baieti sa joace in Italia. Niste baieti mai scuturati, si un pic de fotbal si un pic de cap intelegi tu…mergem la imagine. Dupa o usuara ezitare Gicu ii raspunde. Da, dar stiti cum sint baietii nostri, joaca mai mult cu picioarele decit cu capul. Eu nu vreau sa fiti sub cine stie ce iluzii dar cam asta este adevarul. Avramescu continua ca si cum nu l-ar fi auzit. Si mai este ceva, baietii trebuie sa arate si ei un pic ca urmasii romanilor. Ca uite, de ceva vreme nu mai avem nici un nume in Il Calcio care sa cimenteze prietenia si fratia dintre cele doua natiuni. Dupa o usuara ezitare Gicu ii raspunde. Da, dar stiti ca baietii nostri au o fizionomie mai aparte, hai sai zicem o frumusete mai neconventionala. In cel mai bun caz pot sa vi-l trimit pe Chelini. Dar in nici un caz un Baggio un Totti sau un Del Piero. Ca doar stiti cum sint baietii nostri, unul ca Mutu se naste ca geniile, o data la 100 de ani! Lui Avramescu nu-i place placea ce aude si incearca sa se faca auzit. Gicule, eu zic sa te gindesti bine si sa iei aminte la ce spui, ca ai meci greu duminica. Si daca vrei sa trageti la titlu…nu a-si incepe conversatia cu nu se poate. Fereasca D-zeu domnul Avramescu, stiti ca eu intotdeauna incerc sa ajut pe toata lumea, asta este firea mea si altfel nu pot sa fiu. Dar va rog sa ma credeti ca nu am de unde sa va dau puiul de roman. Am avut anul trecut unul bunicel, pe Jardel, dar l-am trimis in Frantza. Care Jardel, intreaba Avramescu. Il stiti, baiatul acela pe extrema. Brunetzel, cu o latinitate mai pronuntata. Si francezii l-au luat? L-au luat, mi-au zis ca au si ei multi latino din astia ca Jardel, din fostele colonii romane. Bine, si nu poti sa-l iei inapoi la sfirsitul campionatului, ca baietii nostri mai mult de un sezon nu rezista ‘afara’. Ba cred ca da, de fapt sunt sperantze mari. Dar cred ca m-ati inteles destul de bine cum sta treaba cu Jardel, nu prea seamana cu aia de pe columna. Pe o scara de la 1 la 10 cit de pronuntata este latinitatea lui? Fara nici o ezitare Gicu raspunde. Jardel iese din scara, domnul Avramescu, e brunet rau de tot va rog sa ma credeti! Il dam la Catania in Sicilia, aia sunt mai brunetzi crezi ca ar merge? Tot se cunoaste, domnul Avramescu, cita plaja poti sa faci sa fii ca sa iesi din scara? Avramescu se inmoaie de tot. Bine mai Gicule, sa vad ce pot sa fac pentru tine duminica sa-ti dau un fluieras mai bland si mai cu suflet. Toata stima domn Avramescu, numai bine si ramin dator. O data conversatia incheiata Gicul, cade pe ginduri. Dar chiar asa, ce d-zeu o fi la noi ca la nimenea? Antrenase si el in Olanda vreo citiva ani, vazuse si el diferenta. Olandezii incepeau sedintele de antrenament cu un joc de sah. Pe cind ai nostrii, mai o biza mai un poker, jocuri nu chiar cerebrale. Au mai fost si baietzi din astia mai cu cap, dar cum e la noi, ala care are ceva in cap nu are in picioare si invers. A trebuit sa ii dea afara, prea mult cap si prea putin fotbal. Cineva ii spunea lui Gicu ca in fotbal cu cit gindesti mai putin cu atit este mai bine. Ca fotbalul este 100% intuitie, spontaneitate si viteza de reactie si cum ca gindirea cerebrala afecteaza negativ. Si totusi, la olandezi cum se poate…? O data intors din Olanda, Gicul a avut ginduri mari cu baietzii lui. Sa-i scoata la un teatru, la un Atheneu, la drumetzii prin Apuseni, sa creeze fotbalistul complect. Dar s-a lecuit repede. Baietii nostri cum ii scoteai din trening si din crampoane cum se miscau cu dezinvoltura pestelui pe uscat. I-a zis bine nea Costica maseorul cind i-a spus. Gicule, tu esti inca incalzit din Olanda cu ideile tale de vest. Dar baietii nostri sunt altfel. Ce astia sint oameni sa te duci cu ei la Atheneu, te faci dracul de ris cu ei. Pe baietii nostri du-i la un cazino, du-i la un club de noapte, si chiar poti sa le dai si un spritz mai subtzirel intr-un restaurant mai de fitze. Ia incearca-i. Sa vezi ca nu se supara. Si avea dreptate Nea Costica, ca nu degeaba i-au zis aia de la club, ‘vocea ratiunii’. Din baietii nostri nu ai cum sa faci olandezii zburatori. Iar acum in preajma derbiului, un soiree musical la Atheneu cu Rostopovic si Perlan ar fi cu mult prea stresant pentru baietii nostri, se resemneaza Gicul. Si cum statea el asa si cugeta, o voce din sufragerie il scoate din reverie. Hai la masa Gicule, hai ca ti-am facut piftele cu piure. Am scos si niste gogonele si am mai tras si un ulcior de ala. De care tu? De ala rosu si cu buchet de care iti place tie. Sa nu-i zic pe nume ca esti sportiv!

Well done Big Boy. Three out of three. Who said that white man can't run?! All you need is to put him in the right wrapper..They were waiting for you man to fail like you would not believe it. But it wasn't to be, the boy is just too good for the people living on this planet. You will need to bring extra-terrestrians-beings to beat him.

And you, you little trollop, just who do you think you are? Flushing your knickers like you flush a badge of honour? You are grounded! Between now and the end of the summer curfew at 8 pm. You are also to attend the Sunday mass and confess to father Joe about your latest antics. Yes, going number 1 is good, but it also matter how you get there. I want to see a little more piety and decency. Don’t take example from your older sibling. She is beyond any help, not even padre Francis can rid her of her media sins! Enjoy success and stay grounded. And remember, the industry is littered with corpses of “too soon, too fast”.

Oh, well, it didn’t quite happen this weekend. So what! I can think of a million reasons not to be down. What could it be so bad to be young, rich and famous? Doing what you enjoy and getting rewarded handsomely. And this is only for starters. Even bigger things could be on the way. As far as explaining the unexplainable goes, yes ‘they’ can screw you up in the key moments should they want. But I would like to think they don’t stoop that low! One way or another, there isn’t much one can do abut it. Other than just to take into your stride, toughen up and get on with it. We should also remember that the other side (if this is the right way of putting it) is a pretty awesome guy in his own right. And he doesn’t need to make any excuses for that! As an advice, I would try to ignore all this ongoing 24/7 saga. As far as you are concerned this is an unwanted distraction you can do without. I know it’s difficult, given the fact that unlike other people in the business who are mere witnesses, you are actually playing an active part. Whether you want it or not. But I would try to stay as detached and aloof as I can. And last but not least, stay healthy, competitive and enjoy your youth and your luck of draw!

Ce legatura exista intre Stankovic and Stanka? Amindoi au jucat ca veri primari la Vojvodina Novi Sad. Cu juniorii Mr. & Mrs. Ass, din tara vecina si prietena. Ca noua ne statea rau sa avem si noi fundurile noastre celebre...Citeodata imi vine sa latru la luna din disperare, wolf, wolf!

Acum ca tot se poarta pe site-ul asta \'amintiri din copilarie\' asa cum s-a exprimat un coleg-blogar de pe acest forum, si cum suntem la ora examenelor, am sa scriu si eu una din experientele mele in domeniu. Ca copil, prea academic nu am fost dar in general vorbind, cred ca eram destul de istetz. Dar o trebare ma incuia si mental si verbal. "Ce vrei sa te faci tu Gigele cind oi creste mare"? Stateam si ma uitam si ma gindeam si ma storceam de ginduri, doar-doar mi-o iesi un porumbel din gura. Si nu iesea. Si ma gindeam si eu asa in sinea mea, copii astialalti chiar stiu ce vor? Si am ramas cu sentimentul asta de copil si juvenil inadecvat multi ani. In fine, eu la 15 ani vroiam sa fiu lacatus mecanic. Nici inginer, nici doctor, nici vedeta la televizor, ci un om simplu cu idealuri simple. Si asa am ajuns eu la o Scoala Profesionala unde am intrat pe baza de concurs: dictare si citire din ziar si ceva aritmetica cit sa poti sa numeri restul de la piine. Si cu toate ca au trecut atitia ani mi-aduc aminte si acuma de uniforma aia de postav ieftin si grosolan. Cind venea vara ne minca pielea de ziceai ca aveam riie pe noi. De invatat nici pomeneala. Cit sa nu ramii repetent. Dar in clasa X-a ne vine o profa de fizica. Tinerica, frumusica ma rog, exact de ceea ce un elev are nevoie ca sa descopere legile fizicii. Numai ca noi, eu si cu prietenul meu, in momentul in care incepea lectia la tabla noi incepeam lectia noastra. Scoteam Rebusul si incepeam. “O porti la tine tot timpul, te ajuta sa penetrezi si sa faci pantofii”, din 4. “Crema de ghete” raspunde prietenul meu cu inteligentza caracteristica. Am zis din 4, Einstein! Sula? Bravisimo, Einstein! Si parca o aud si acuma pe profa, Georgescu si Livrescu, ce faceti voi acolo? Livrescu, i-a sa te vad cit de viteaz esti, iesi la tabla. Si ieseam, si prea mare branza nu faceam. Eu eram la virsta cind eram mai mult interesat in ochii albastrii de sasoaica ai profei decit in Teorema lui Pitagora, si cu mult mai interesat in dorsalul profei decit in principiul vaselor communicate ale lui Pascal. Dar cu toate astea, intr-o zi vine prietenul meu la mine si ma gaseste invatind. Hooopa, ce faci pretene, cei cu tine, te-ai indragostit! Eu ca cir-ca-mir, ca imi este cam rusine sa fiu tufa la orele ei, in fine, m-am scuzat pentru asa exceptie. Si rezultatele s-au vazut aproape imediat, devenisem elev the 7 si 8 eu care mai niciodata nu tinteam mai mult de 5-ul elevului simplu, cu idealuri simple in viata. Si intradevar, minunea nu a tinut mai mult de 3 zile si in a 4-a zi mi-am intrat in normalul 5-ului meu cel de toate zilele. Dar pentru prima data, ca elev juvenil (nu delicvent) am vazut ca se poate. Totul este sa mai si vreau…Si de multe ori m-am gindit la profa de fizica si la rolul pe care l-a jucat in modelarea viitorului meu caracter. Sa-i dea D-zeu sanatate, ca tare mult mi-a placut de ea!

The rumor mill has gone into a frenzy, all sort of combinations and possibilities and predicted outcomes. And each one of them seem more far-fetched than others.... Yet, nothing seems to surprise people anymore, including RR Elizabeth! Which just proves to show that yes, it is all a bit of a non-sense, but what this non-sense gives us is options. Options which otherwise would have been inconceivable. Can Ma'am do her husband the ultimate send away present in cutting him out (and others...) altogether from any future role?! I believe she can, but whether she wants, that is a different matter! If I were you folks I would start getting cold feet, very cold feet indeed for this time of year!

Now that it finally happened there is a feeling of disbelief all around. The Hennman hill has at last become Murray's mountain! It makes you hope and wonder, what next? St. George's team football world champions? As for the victorious and his sparring partner, they did spoiled us with some of the best tennis ever seen on a tennis court! But in the end, Murray's physicality saw him through. It seems a long time since Andy had that look about him of a Yale University tennis champion with his trophies on the mantel piece...And yes, he doesn't quite have the Rolex elegance of a Roger or the retro looks of Fred Perry. But then again, who needs all that when you club the ball into submission instead of forehanding it or backhanding it. A style that combines efficiency with ...err..efficiency. My guess is that it won't be long before the boy from Dunblane will jump #2 and land the #1 spot in the tennis world. Nothing but what it's due!

"Your majesty, the Warsaw Ghetto is uprising". If it wasn\'t for the \'random\' Wimbledon draw we could have had an all-Jewish semi-final. But it wasn\'t to be. Still, the son of Israel has reached the semis which is no mean feat. Pitty we don\'t have a German left in the competition.The Wermacht showed their tactical superiority over an army of emaciated pauper civilians. It would have been a great opportunity for the boy from the ghetto to get one over them and fly the David Star flag over the Reighstag building.

Am citit si eu articolul acela despre Basarabi si presupusa origine cumana. Si am vazut si pic-ul acela cu Basarab Intemeietorul imbracat in straie Violete. Asa cum zic si altii asa zic si eu, ce daca a fost cuman? A fost intemeietor, a fost? Cu si fara acordul sau unanimitatea oltenilor istoria asta este. Valachia nu a inceput de la Olt a inceput de la Muscel! Swollow it up Caracal!

OK, Victor Hanescu has unexpectedly gone out in the 1st round. Consolation is that the 'favourites' have also exited in droves in the 2nd round! Pilici is the favorite to go all the way but I wouldn't minimise Andy's chances too. After all, it is his grass!

Magda, inainte de orice eu zic sa o intrebi si pe fata popii, pe Profira, ce crede de toata treaba asta. Good luck!

Magda, inainte de orice, eu zic sa o intrebi si pe fata popii, pe Profira, ce crede de toata treaba asta...! Good luck!

A fost o data ca nicodata o tinara speranta al sportului alb romanesc. Numele lui, Mihnea Nastase. Si cum a aparut, asa a disparut. Sa speram ca de data asta istoria nu se repeta.

As the story was growing and growing, I realised that my problems at work were not the result of a personality-clash. And especially when the story crossed the confines of this Office I realised there must have been something a lot bigger than I initially thought. This story hit the world outside of these office walls about 5 years ago although for me things began to change downwards about 10 years ago. And when everyone is moving onwards and upwards and you instead of progressing are regressing, clearly something, somewhere, is not quite right. Anyway the story grew and grew and eventually, I realised that the only thing and person that could generate such an interest was, quite obviously, Dracula. So, I had a good look at myself and at my wife and I told these people in the Office. You got the wrong man guys, it's not me that you want it\'s my wife. Based on the striking Dracula's features, namely the eyebrows and the eyes. But they brushed my views aside and made me believe I was their target. Perhaps they themselves didn’t know or just didn’t want to own up or simple they were instructed that way. And with so many agents from all over the world swarming all over me day and night I thought I got it wrong. Particularly that my wife’s life is pretty normal or as normal as it can be under these circumstances. Anyway, a couple of weeks ago I became aware of the Greek connection and who the mythical characters were. They were from Giurgiu rather than Alexandria. I kind of knew that even a Frankenstein creature like myself couldn’t embody all those big names that have been circulated for years now. And to add to the confusion my mother is indeed aroman ( a mixture of vlahs-albanian-greek), so Marry could have been, at least theoretically, one of those big Greek names. But she isn’t. And the second confusion stems from the birth place of my father in law. Because he lives in this small country town I always assumed that he and his family were natives. But when I asked my wife about the family history on his father side she told me that he wasn’t originally from the town where he presently lives. He came originally from the very same place where my father was born (Poienari – Bulumacii de Arges). And at that point I said to myself in a scene reminiscent of Only Fools and Horses:” you plunker, it only took you 5 years to crack this one”. Pity that this story, that could have been a beautiful one a story of humanity etc, has been tarnished by so many tragic events. As far as I am concerned it cannot have a happy-ending, but let’s hope at least we will have a half-decent conclusion. That’s all we can hope for!

Sorry, I finished the previous blog rather abruptly. What I would like to add is a comment where I wear the other hat, that of the neutral. Of course, the woman did what she thought was best for her. Nothing wrong with that, in life there are occasions when you have to be cynical and rather insensitive to get what you want. And the end result ain't bad at all, so one can say that sometimes the ends does excuses the means. However, her legacy is currently running into problems, problems created by none others than her older brother (Dragomir) and her sister (Noboy). They are no longer around but the consequences of their actions are very much with us. What I mean? When my half was about 15 she had a mishap. The sort of mishap young girls run into at this age. Except that the incident was a classic set up designed to maim and control future developments. Following the ‘incident’ she was taken to the Doc. The doc scooped the good bits from inside and passed it on for further preservation. He then 'sealed' her up to make sure that there will not be any unwanted surprises in the future. Where did my half’s roes go I cannot comment because I don't know. In the same way I don't know who would stand to benefit from this callous and calculated act of butchery. Anyway, a few years into my marriage I decided to go to find out for myself what the problem was. I was told that my ‘stuff’ was not up to the job and that the chances of procreating in the future were very slim. And I did confide that to my best friend, a guy that went by the name Theo. I remember it well, we were in downtown Bucharest at restaurant Cina when we had this discussion. And after my friend listened to me he gave me what I thought it was a piece of friendly encouragement . He said, don’t worry my friend, I will make sure it will happen for you. I am inviting you to a ‘Greek Fat Wedding’ where I will fix you up and I’ll let you into my family. And so he did!

...so, why whould the person in question do such a thing? Surely it doesn't make sense. Afterall they had a child which should be well positioned for the future, or so the theory would go. Except that all this tissues collection and its consequences served a very different purpose. Not entirely an innocent purpose, at best selfish at worst racist. This is the reason

Fiction is beginning to merge with reality. And it doesn't really require a great deal of imagination, does it?!

One day Joseph was walking from Tiberia to Cana. He saw a group of morners and approached them. The closest relative of the departed woman asked him: Joseph, my life lost its meaning, please do something to turn my todays sorrow into tomorrows joy. And Joseph told the man: you did your morning and you did your grieving and in the same way you did it for others, ohers will do it for you one day. But this is not your time. This is the time to say good bye to the 'old' and rejoice the 'new'. The man looked at the departed wife and saw a mirracle under his very eyes: the swell of life!

....but what they didn't realise and were missing were what could be called certain symbolical values. The 'factory' had been strategically set up in the right place (with the right name) in Wallhala by Zigfried himself. Except that not everybody was on the same page. Hence, the ensuing issues...!

Fatal Attraction is a 1987 American psychological thriller film directed by Adrian L. and starring Michael Douglas, Anne Bow and Glenn Close. The film centers around a married man who has a weekend affair with a woman. The film was adapted by James Dearden from an earlier 1980 short film for British television, Diversion. Fatal Attraction was a hit, becoming the second highest-grossing film of 1987 in the US and the highest-grossing film of the year worldwide. Critics were enthusiastic about the film, and it received six Academy Award nominations. Dan Gallagher (Michael Douglas) is a successful, happily married New York attorney living in Manhattan when he meets Alexandra \"Alex\" Forrest (Glenn Close), an editor for a publishing company. While his wife, Beth (Anne Bow), and daughter, Ellen are out of town for the weekend, he has a passionate affair with Alex. Though he thought it was understood to be a simple fling, she begins clinging to him. She waits at his office one day to apologize and invites him to the opera, but he turns her down. She then continues to telephone until he tells his secretary that he will no longer take her calls. Dan approaches the police to apply for a restraining order against her (claiming that it is \"for a client\"), to which the lieutenant claims that he cannot violate her rights without probable cause and that the adulterer has to own up to his adultery. Michael picks up Alexandra at school and takes her to an amusement park, buying her ice cream as well as taking her on a roller coaster (pe romaneste, a dato in masinutze si i-a cumparat inghetata..)...etc. etc. source (wikipedia). Most people know the not so happy ending of this film but as it happens I had access to the original script. In the original script you have to replace She with he and He with She. In truth, Alexandra did liked the guy, not least because there was a difference in terms of background and social status and he checked all the boxes. But it alsohas to be said that ‘roller-coaster’ was not Alex’s thing. Although, she was one of those women who only read and in the movies about a woman’s ‘high’. And although he offered the ride she turned him down. But he insisted and in the end she gave in. Only to be turned again on account of ‘not-comfortable’. But he insisted again and this time she went all the way in the helter-skelter. THE END

"Worldwide in 2002, an estimated 561,200 new cancer cases (5.2% of all new cancers) were attributable to HPV, making HPV one of the most important infectious causes of cancer. High-risk oncogenic HPV types (including HPV 16 and HPV 18) are associated with 99.7% of all cervical cancers." Blogger's comment: for all women out there: never have sex with someone you think you know, 'cause it may be fatal! About a dozen HPV types (including types 16, 18, 31, and 45) are called "high-risk" types because they can lead to cervical cancer, as well as anal cancer, vulvar cancer, vaginal cancer, and penile cancer[14] . Several types of HPV, in particular type 16, have been found to be associated with HPV-positive oropharyngeal cancer (OSCC), a form of head and neck cancer.[17][18] HPV-induced cancers often have viral sequences integrated into the cellular DNA. Some of the HPV "early" genes, such as E6 and E7, are known to act as oncogenes that promote tumor growth and malignant transformation.

Multe multumiri din partea sotiei si din partea mea hotelului/restaurantului Albert din Neptun care stie cum sa creeze o ambiantza placuta si deosebita pentru turistii romani si din strainatate. O mentiune speciala maestrului Gheorghe Zamfir si Tiberiu Cia. O sa revenim cu mare placere.

De ce il tine taica-miu pe frate-miu? De git! What does my father hold my brother by? By 'the' neck!

If the Government wants a bit of what is colloquially called '*', that can be arranged! Make date Gov!

The Hungarians will take * all! They had their chance and they blew it! Instead of doing the decent thing the Admiral took the 'hat' and put it on his head. Typical commoner's behaviour! What more can I say! Stick with Transylvania, this is the real deal!

I have nothing against the Cohens or against the Di deal. As long as it is implemented as it was originally designed when Vasile was alive. No Voice, just a Doina Hook!

I think it's fair to assume that it wasn't love at first sight between those 2. Not unless Di was driving a track and was cladded in leather gear on their 1st date...Anyway, whatever happend and however it happened aftrewards I think they were wrong to reject me. Never judge a Romanian by his looks, manners and academic achievements.The person that didn't appear to reject me though was Di. And at this point my undertsanding reaches my limits. If she already stopped once or twice, what happened on that lazy Sunday afternoon about 1 month before her final departure? We were out for a stroll in the Mayfairs, walking pass a hotel when a car came out of nowhere and stopped suddenly in front of the hotel. The door flung open and Di emerged from the car. She was alone, just her and the driver. The doorman nearly wetted himself. I too was close in sharing the sentiment of theunexpected encounter. Anyway, my question is, why would Di want to stop again in front of the ho-tel when she had already done so?! It just doesn't make sense. Not to me! Why did she felt so betrayed and what was she ready to do and for whom?! In my view, this holds the key to that mishap!

Ei, si cu voi acum! Ce parca numai ei au 'tragaciuri' sau 'bombardele' sau mai stiu eu ce..?! Hai sa va povestesc o intimplare cit se poate de reala. Vasile le-a avut cu matematica, si le-a avut tare de tot. In domeniul matematicii aplicate. El de altfel a si predat la Frunze si in timpul liber in Moscova mai facea si puzzle-uri. Jocuri care, in loc sa i-a drumul spre Bucharest a luat drumul spre Budapest (ca asa e in tenis..). Asa incit, pe algoritmul si gindirea lui astazi se mindresc altii! In fine, el s-a cunoscut personal pe academician Moisil, si probabil ca l-a si admirat pt. inteligenta si umorul lui. Dar, trebuie sa fii existat o limita in aceasta prietenie. La putin timp dupa ce Vasile avea sa moara, academician Moisil face o vizita in Canada la niste simpozioane si conferinte. La aeroport il intimpina ambasadorul Romaniei in Canada, domnul Bucur Shiopul. Se culca academicianul Moisil seara si, ghinion, nu se mai trezeste dimineatza! Morala? Nu intotdeauna ne trezim din somn. Mai sunt si exceptii!

None of my business, but saying what I think it's very me. If the elections were for real then surely the SNP would do what any other country eager for its independence would do: break away, reinstate one of the Stewards (no, not Rod, bless him) get your own currency and then decide who you want to associate yourselves, Europe or Switzerland. Except that the so-called independence vote is not a vote for the Celtic brave hearts, it's more a vote for reshuflling of the old into new arrangements. What could the Sterling zone mean? In a free translation (S=dollar, terre = world, ling = lick, Z, one). Enough said, come on Celtic, boo Rangers!

Domnisoarei de aici ii sugerez sa revada 'Haiducii lui 7 Cai'. In rolul principal Florin Piersic., In rolul hangitei, Marga Barbu. Cascadorie, Szobi Check!

Despite all the rhetoric I think it's unlikely for GB to leave Europe. I know, the Torries are putting in a great show to try to make it happen but this is a highly unlikely development. Because GB was (behind the scenes) one of the pillors of the European Union. What's in it for them? In short, Canada. Both, Australia and New Zeetland are pretty safe, but Canada ain't. This is what it all boils down to: the future of Canada! Together with the US? Or an extension of European Britain in the North American continent? Of course, the Americans are pulling out all the stops to break GB. And of course, the French are right behind them! Both of them are playing the Shmuck card! We shall see.

Nu in tot ce-am blogat mai jos a fost mina lui Vasile. Unele (majoritatea) au fost facute de 'opozitie' daca asta este cuvintul potrivit. Iar in ceea ce il priveste pe el, probabil ca este vorba de o combinatzie de motive si imperative: el trebuie sa fii stiut ca 'his number was up' si era numai o chestiune de timp pina cind avea sa-si termine si viata si cariera (din motivele pe care acum le stim, ca si din cauza bolii). Poate ca a avut anumite retineri si pe partea cealalta (ma refer la E. Petrescu). Cert este ca 1 sau 2 din acele ' early deal-uri' au purtat amprenta lui. Restul au fost facute de Gica Contra. Iar in ceea ce priveste #14 eu cred (presupun) ca treaba a fost facuta in numele lui. Daca era facuta pt. mine, pina acuma a-si fi aflat - viata mea aici ar fi fost poate ceva mai buna (nu ca ma pling dar ar fii fost loc si de mai bine). Presupun si eu, nu dau cu parul. Oricum, la virsta asta, eu nu mai sint copilul nimanui. Nici al lui tata nici al lui mama. Iar ce s-a intimplat sau nu s-a intimplat, sau ce ar fii trebuit sa fie si nu a fost etc. asta nu ma priveste pe mine altfel decit ca o simpla informatie. Ca doar de-aia fiecare om isi poarta crucea in viata!

Uite cum sta treaba. In urma cu ani buni #20 si-a facut si el 'treaba' lui cu un scop mai mult sau mai putin declarat pe care voi il banuiti. Iar la rindul lor, #6 (<--TA) l-a 'facut' cu smenul' pe el. Stiti dumneavoastra cum se mai fac greseli, in loc sa iei copilul tau il iei pe al altuia. Si cind s-a aflat, scandal! Dar ce scandal, cel mai intaritat este asta micul. Cu toate ca si intr-un caz si in altul s-a mers la 'mixed butterfly'. Iar in primul caz a iesit #15 iar in al doilea a iesit #20. Ca siti dumneavostra cititorii cum este cu lectia de biologie: pistilul unei flori este polenizat numai de catre unul (si numai unul) 'innotator'. Poti sa bagi la masa de mixaj cit vrei, in final tot unul iese. Dreapta a simtit singe si incearca sa sparga gashca! Cu toate ca sanse prea mari nu au!

Ia stai aici linga mine feciorul meu. Da tata, ce s-a intimplat? Uite vreau sa discut si eu cu tine, de una de alta... Vad ca te-ai marit, ti-au aparut si coshurile, esti deja baiat mare. Dar ia zi, cu fetele cum stai? Te uiti in pamint, nu prea stai, nu? Hai mai tata, 'you embarass me'. Dar cu 'aparatul' cum stai, manuela, nu? Tata ce te-a apucat, 'you embarass me'. Doar stii bine ca nu prea dau bine la fete. Dar daca ar fii sa fie, care ti-ar place? Paaai, mi-ar place Laetitia cel mai mult. Imi pare rau feciorule dar Laetitia este exclusa. Este fata frumoasa, desteapta dar stii bine ca nu sta pe strada nostra!!! Da, dar mie de ea imi place. Exclus baiatule! Are nume dar nu are prenume! De cine altcineva? Asa daca ar fi, mi-ar pace si de Cordelia, si sta la noi in in Cartier. Da, asta ar fi o solutie dar crezi ca te poti intelege cu calaul ala de taica-su? De cine altcineva, ia zi? Pai, nu stiu, cam asta este. Dar ea spune feciorule, de fata aia din zodia Minotaurului nu ti-ar place? Nu imi place, ca are nasul ca al tau! Lasa ca o sa cresti tu mare feciorule si o sa apreciezi ce merita apreciat la o femeie! Mai sa fie, m-am gindit eu! Dar ia zi, de Doina, nu iti place? Este de familie buna, sta pe Militari , fata de cartier. Premier choice! Mi-ar place tata, dar sint eu de nasul ei? Vorbim si noi asa, hai sa presupunem ca ar avea un dezechilibrul mintal si s-ar indragostii de tine. Atunci tu ce faci? Lasi manuela, nu? Tata, tu chiar ma embarasezi de tot. Si embarasat am ramas pina in ziua de astazi. Auzi la el, sa ma insoare ‘babele’ si eu sa nu stiu!

Everyone is raving mad about how beautiful William is. Or how classy and stylish Harry is. But very few people pay attention to the Cinderella of the royal family, Catherine. My heart goes out to her for living for so long in the shadow of Camilla. Now that she threw away the rule book on how slim and fashionable one should look, things are even worse. But, don’t despair, not all is lost! If you dear reader, like me, are in the habit of perusing the glossy magazines in search of all those important features ( strong ethics and moral values, strength of character and last but not least inner beauty) then I suggest you try Grazzia, OK or Hello. And if that should fail, then I suggest you extend your search to the higher shelves…Bless her!

Felicitari Dianei Vicker's pentru cistigarea Eurovision-ului. Mai bine mai tirziu decit niciodata...

Cum fiecare om, mic si mare, are cite un nemesis asa si eu. Nemesisul meu era Gabi. Vecini de cartier si de scoala ea devenise sablonul copilariei mele. Gabi a invatat sa socoteasca pe calculator iar tu nici pe degete. Gabi citeste din Piff si tu nici din ABCedar. Gabi a luat premiul I si tu numai Mentiune. Apoi am crescut, anii au trecut, dar reprosurile erau cam acelasi. Gabi a intrat la Liceu iar tu ioc. Gabi a intrat la Facultate iar tu... tot pe loc pe loc pe loc. Si uite asa, am fost supus la aceasta tortura psihologica ani si ani de zile. Asa incit, in anii de adolescenta eu nu vedeam pe altcineva in ea decit pe personajul torturii mele. Relatia dintre noi nu a deposit nici o data cea de copii cuminti. Cu toate ca Gabi nu era o fata de ignorat. La urma urmei aveam si eu orgoliul meu de ‘barbat’. Cine are nevoie de o relatie in care fata merge inaintea baiatului cu doi pasi? La rindul ei, sint sigur ca Gabi avea si ea orgoliul ei de sufrageta. Ce fata are nevoie de un baiat care sa mearga in spatele ei cu 2 pasi? In fine, intr-o zi o intilnesc pe Gabi pe strada. O vad cam suparata, o intreb care este problema. Ea imi spune ca tocmai vine de la un examen. Bun, o intreb eu. Si? Si uite sunt suparata ca mi-au anulat lucrarea! De ce? Un fleac, pentru ca in loc sa scriu de Nitza Ghitescu am scris de Ghita Nitescu! La care eu i-am raspuns cumva fericit de nereusita ei. Lasa Gabi, bine ca nu ai scris de Darie din Descult, ca pina acuma erai si exmatriculata. Cunosc cazuri concrete!

I wouldn't get carry away. You know very well the difference between Vive La France and Viva la France. If you can do it so can I!!!!

Mai aveti si voi putina rabdare. Va scap eu si de 'roman' si de a! Iar in ceea ce-l priveste pe Kretzul-escu he is on his way out anyway! No worth worrying about life-hopefuls! On serait une tres bonne affair pour England et pour la France. Viva la Anglo-France. Viva La Canada!

May I just remind #6 about the night of 24th to 25th of January 2001? This message goes to Udrea (1&2), Oprescu, Videanu, Geoana, Vacaroiu et al.

Before making any plans for the early-exits on next year's UEFA cup I suggest you lot check with Majorka first!!!!!

Dynamo are playing the offside strategy. Just make sure you are not getting caught square at the back 'Mister' Dinu. Oh boy, oh boy what the system wouldn't do to survive this crisis..!

Je veux the dire une histoire vraiment drole qui qui c’etais passe il y a plus the 20 ans dans une hotel proche de la Gare de L’Est en Paris. Apres une jour entire de visiter la ville nous avons retourne’ a l’hotel. Quand nous montez l’escalliers nous avons rencontre avec un autre couple qui etaient voisins de notre chambre. Comme d’habitude a tells occasions, “Bon soir, bone soir, ca va bien? Au revouir et bonne nuit”. Parsque nous etions si fatigue nous voulons (et nous esperons) avoir un bonne sommeile et une bonne nuit. Au cours de la nuit environ 2 ou 3 heures j'entends un cri perçant dans la prochaine chamber. Il semble a moi ou que est ce que ce passe? Et encore la meme cri percant d’une femme. Et cette fois je pouvais entendre tout a fait distinct: “ avec du savon, avec du savon..”. Requins de cette situation je n’ai pas su quoi faire. Este ce que elle appels pour l’aide, ou peut etre c’est quelque chose je ne comprend pas? Profundement choque je decide de reveiller mon epouse. Madge, madge, reveillez toi! ‘Que passa’, she asked in an mouvais francais. Je croix que la femme dans la chamber voisin besoins d notre aide. Parsque elle a crie plusieurs fois, ‘avec du savon, avec du savon’. Vraiment?. Madge a pris un verre et it met dessus le mur pour ecoutez plus bien. Que est que to pense, je l’ai demande? Est ce que on fait apelle la service de secure? Madge continue d’ecoute et finalment elle dis. C’est pas un crie de secure, a mon avis, cette a dire d’un nuit orientale arabique... Je croix que monsier lue du livre ‘1001 Nuit’ et mademoiselle a tourne’ la page! Este ce que tu a lu la livre 1001 Nuits? Non, j’ai repondu, mais j’ai lu la Decameron de Boccacio quand j’etais un adolescent. J’ai la ecrassez mon pettit bouteille de champagne…comprenez toi! Oui, les 2 livres sont similare erotique main ils ne sont pas parreille. Le livre du 1001 a tellement beacoup de fragrances et des parfums orientale dedans lui. Le scent d’orient, tu as dit, comment c’est ca? C’est un fragrance deuce et la meme fois dur! Ainsi. est ce qui il est pour femmes ou l’hommes, j’ai demande? C’est pour tous les deux, femmes et l’hommes aussi. C’est un question de gout, mon cherry. C’est pour tous les gens qui aime bien le fragrance et l’armonie des nuits orientale arabique. Bien sure, mais je ne compris pas la role de petit morceau du savon pour l’alchemie de nuits orientale arabique. Ca c’est un peu complique, elle ma explique. Il s’agit de l’epices orientale qui sont tellment dur. Je te peut dis que quelque gens ont larmes dans ses yeux a cause de cette raison. Oh la la,, je suis vraiment impressione par tous ca. Je croix que maintenat j’ai compris le grand role joue par le pettit morceau du savon. Dans la meme temp, la crie de la chambre voisin est devenu plus en plus faible jusque il a disparu completement. Il semble que ils ont trouve le savon, thanks God for that. Est nous sommes alles au lit encore. Et encore une fois je me suis reveillez par un crie similaire mais plus faible. Mais cette foi le crie vient de notre lit! Madge,madge, reveillez toi, tu reve d’un nuit orientale. Plutot calme, elle m’a assure que c’est n’est pas une question d’une nuit orientale mais c’est un nuit polonaise. C’est a dire, les larmes sont de plaisir, pas de douleur!

Bag de seama ca sistemul republican a' la blocaj, tesut de atitia ani inainte si dupe 89' a inceput sa scirtiie din temelii. Din cind in cind sistemul mai scoate de la naftalina pe nu stiu ce vedeta sau nu stiu ce nume. Vezi tu doamne, 'avem si noi socotelile noastre'. Un fel de "hai la groapa cu furnici, ba ie-aici ba nu-i aici". Stiu eu daca merge cu approach-ul asta? Treaba este complicata a naibii rau. Daca nu era atit de complicata nu pierdeam Basarabia oierilor si nu se intimpla ce s-a intimplat cu cei 6 mil. care au pierit in Camp-uri...! Food for thought or what?!

Nu aveam mai mult de 14 ani cind am gasit din intimplare in curtea noastra un 'fluturas'. Curios cum sint din fire l-am luat si l-am pus la proba sa vad si eu cum sta treaba cu fluturasii astia. Mai ales ca niciodata nu am avut curajul sa ma duc la tutungerie sa cumpar unul pe motiv de "ce faci tu piciule cu asa ceva, do you wanna rob a bank?" Nu mult timp a trecut si ramine vecina gravida. Moral sau imoral? Asta depinde cu cine vorbesti si ce interese au. Dar eu zic ca parca tot este mai moral decit sa faci cunostinta peste ani cu o namila la fel de mare, batrin si urit ca tine si sa afli ca esti tasul! Cel putin in cazul asta exista o 'istorie' de care te poti lega sentimental.

It's getting closer and closer...!

Ilie, cum stai cu poponetzul? Pregateste vaselina!!!!

A bit one-sided the match last night, was it not? Feel sorry for the unsuspected spectators forking out so much money to watch that piece of crap!

OK, 1906 este intradevar prea devreme (mea culpa). Numai ca atunci cind a fost facuta inital facuta cladirea cu pricina nu se numea 'Turnul cu Apa'. A fost rebotezata mai tirziu, asa ca o 'mockery'. Acelasi lucrul avea sa i se intimple si lui fisu numai ca el avind alte inclinatii scenariul nu a reusit. Si apropo de inclinatii, poate ca si Vasile raminea 'straight' daca nu era 'ajutat' in timpul adolescentei. Ca drept dovada ca mai tirziu in viata el a fost 'hetero'. In tot cazul, nici maica-mea nici eu si nici frate-miul nu au stiut nimic din toata povestea asta. Si daca nici din Cartier nu s-a vorbit si nu s-a stiut, inseamna ca intradevar problema nu s-a mai pus in anii de maturitate. In ceea ce priveste aleea Candiano Popescu, vom mai vedea daca povestea ceilor 2 eroi de 'mucava' va avea acelasi sfirsit. Vasile is very, very well connected around here!

Referitor la articolul d-lui Plesu. Incerc cumva sa fiu impartial. Si atare am so spun si pe asta. Nu Vasile a ridicat primul monument in parcul Carol. Cu vreo 30 de ani inainte ca el sa ridice erectia cu arcurile gotice (pentru Dej) un alt monument se construise in acelasi parc: 'Turnul cu Apa' (intelegiti voi...) Vasile probabil ca nu si-a dat seama de semnificatia acelei constructii decit mult mai tirziu. Iar cadetul pustalau din Scoala Militara avea sa ajunga peste ani, 'cineva' cu oarecare putere si influenta...Si asa s-a ajuns sa ingropam presedintii in Mausoleul lui Vasile. Asa ca vedeti voi, nici astialalti nu sint buni de pusi la rana si cumva omul neutru poate sa inteleaga motivatia principala al acelui mausoleu.

Adevarule, eu unul nu ma opun! Daca asta a fost scenariul, atunci let it be. La urma urmei Vasile m-a facut pe mine si nu eu pe el!

Diferenta dintre Vasile si Ilescu? Pe scurt, diferenta dintre anii 70' si cei 80'. In functiile astea mai trebuie sa mai ai si putina shtofa, nu numai pedigree de ilegalist!

Nu mai ma aratati cu degetul ca nu merit! Nu eu sint de vina ca istoricii sistemului ne-au vindut si inca ne vind 'brasoave' in cartile de istorie. Ar fii interesant de vazut rezultatul unui DNA test pe un esantion de, hai sa zicem, 1000 de locuitori din regiuni diferite din Vestul tarii (romani, maghiari si alte nationalitati bastinase). Ce facem daca iese 'pozitiv'? Pai ce sa facem, ii trimitem la cursuri de reciclare pe toti corifeii istoriei romanesti (Giurescu, Djuvara et. al.)

Diseara va asteptam la maratonul nostru cu produse dintre cele mai diverse si variate. Nu uitati, oferte speciale numai pentru acest weekend. Pup si va astept!

Bine, bine si unde este problema? Problema este cu cetateanul Ghimpul. De ce? Pentru ca daca ei o fac acum, cum ar fii vrut ei sa o faca atunci, se pune urmatoarea intrebare. Pe Ghimpul de ce l-ati mai scanat atita amar de vreme, in ce calitate? Ca doar el nu este taicasul si cumva nici fisul. O intrebare inocenta cu un raspuns nu tocmai inocent! Asteptam legea!

Incotro? Asta depinde foarte mult de astia care poarta galoane. Daca ei il pun pe omul de rind in fatza atunci orice este posibil. La urma urmei omul de rind are alte prioritati (materiale) decit cel care trece de sfera imediatului si isi permite sa gindeasca in abstract. Unde unul vede 3 altul s-ar putea sa vada 1 (si invers). Fara ca in mod necesar si absolut una din partzi sa aiba dreptate si alta nu.

It's going to be mighty difficult to get out not least because the Embassy of United Kingdom in Bucharest's downtown is on street General Bearthellott! You will have to square things with the PM previously known as 'Just Call Me Tonny'! And I can still remember the Dome 2000...

Sarko si piranda lui 'got shafted', so I fail to see why we are still mentioning the little man with oversized ambitions! He's history! Let's move on with the times..

Am zis ce-am zis, pt. ca asa gindesc eu. Iar ordinea in care am spuso nu este intimplatoare. Mihai este parte a familiei regale care au pus bazele Romaniei moderne si 'sta in fatza'. Restul turmei, (Segrada si Oierii) este o varianta de domeniul speculatiei care se discuta si paradiscuta de atita amar de vreme...Multi au murit, multi s-au imbogatit, multi au saracit, multi au sperat si multi au ramas dezamagiti. Apa trece iar pietrele ramin un vis, si nimic mai mult. Sau cel putin asa se vede de unde stau eu.

Este foarte adevarat ca singurul document care l-am gasit de la taica-meu a fost un Livret Militar. care livret face si obiectul disputei de la Tirgyul de Carte - Paris 2013....Care este insemnatatea acestei 'descoperiri' ? Sincer sa fiu, am o oarescare idee dar nimic mai mult. Ceva trebuie sa insemne, dar pina acum nimic mai mult decit trouble-trouble-trouble....!

Si daca mai intreba intr-o romaneasca corcita cu ungureste si nemteste atunci ti-asi raspunde cu a poezioara de pe meleagurile astea: "Twinkle, twinkle little star..How I wonder where you are..etc. etc" Bine, bine o sa ma intrebi dar tu nu pui nici o intrebare? Nu, este raspunsul simplu. Treaba a fost regizata in asa fel incit sa nu pot sa-ti raspund la aceasta intrebare! Ce pot eu sa fac, eu fac, informez publicul larg...Atit!

Cine-i omul? Ma intrebi in romaneste 'Cine?' sau in engleza 'Who?'. Varianta originala (Little Boy), ca acum mai sint si altele la care pot sa-ti raspund si Eu! In alta ordine de idei, referitor la cealalta intrebare, taica-miu a fost de in-between intre Britz si Fritz. Ca in final Kent-ul a cistigat asta este alta treaba, dar asta numai in final pt. ca f. bine s-ar fi putut si altfel..!

Daca treaba nu a mers in 89' de ce ar merge acum, va intreb eu cu stima si respect! Un fleac, i-au ciuruit fundul! Ca sa nu mai spunem ca Vasile a intrevazut treaba asta si din cauza asta a ramas si neckassatoryit! Kretzul nu are cum sa-si faca linia-escu pt. ca in acel moment apare 'git-ul' si se schimba casa aici....Ginditiva la alte solutii pt. ca asta este sortita esecului! Vasile nu a facut de unul singur ce a facut, a facuto cu sprijinul TA-ului! Ca sa nu mai spunem ca si astia au la rindul lor o datorie fata de el si Louis (Dunkirk, 1940...)! Complicat, hei..?!

Vasile, ilegalist sau comunist? Ma faci sa rid. Omul era epitomul a ceea ce era mai bun si mai rau din perioada respectiva.... El comunist nu avea cum sa fie. Dupa ce a terminat studiile s-a inrolat si a luptat in Spania (de partea lui Franco). Unde de fapt era 'a wanted man' si nu pentru excese culinare - cum ar fi prea multa paela si prea multa sangria ci prentru cu totul alte motive! Ca a lucrat cu rusii dupa razboi a lucrat, ca ei erau noii tartori. In timpul razboiului el a invatat ruseste si asa a ajuns el la Moscova. Dar ca ideologie si mod de a privii lucrurile el rus nu era. Adevaratul om al rusilor a fost Ceausescu, ala nascut la Scorenicesti...! Vasile cind s-a imbolnavit a trebuit sa se bazeze in exclusivitate pe informatiile date/filtrate de sistemul lui 'Nea' Nicu (!). Este f. adevarat ca in meseria asta nu prea poti sa te increzi in nimeni si Vasile trebuie sa fi stiut asta fara doar si poate. Numai ca la un moment dat trebuie sa accepti informatiile primite ca fiind veridice si sa iei deciziile ca atare. Altfel nici nu se poate, asta ar insemna sa fii intr-o stare perpetua de banuiala si suspiciune...care-te paralizeaza deciziile.

Hai sa o spunem si pe asta ca tot ne baga astia de la presa in cap vrute si nevrute. Voi deja vorbiti ruseste! Nu numai din 45' dar si din 89'. Constructia asta europeana este de sorginte ruseasca nu 'americaneasca'. Bruxelul nu mesteca guma, Bruxelul bea wodka! Vasile insusi, la inceputul anilor 50' a facut un curs post-universitar la Frunze la Moscova. Studiile universitare si lea facut in tara (sef de promotie, Academia Militara) dar 'Masteratul' si l-a luat de la Moscova! Si gradele alea de general tot de acolo veneau. El deja in 65' era domn general, iar cind a murit i-a mai cazut o stea (general-colonel)! Asa ca vedeti si voi cum sta treaba. Greu de crezut pt. noi muritorii astia de rind dar tot ce misca si a miscat in Europa dupa razboi (inclusiv) radio Europa Libera a fost in mare masura sub controlul Kremlinului. Eu nu zic ca este rau sa te poti plimba si sa poti muncii oriunde in Europa. Mai ales pt. generatia mea, asta este un 'dream come true'. Iara eu, sint european get-beget. Sigur, problema se pune cu ce pretz? Si aici s-ar putea sa existe voci si pareri dintre cele mai divergente...!

For the curious folk out there, Good Night Sweet Heart, together with the sequel to 'Only Fools and Horses' was inspired from a very real story. That of Otto\'s double life. Common as a muck in one setting, quite \'special\' in other surroundings. One moment the quintessential simple family man, the other moment somebody with a talent in mathematics who could make and break codes for fun. And like most people of his generation he liked classical music. Bach was his favourite composer. Not least because Otto was an accomplished piano player (time and surrounding permitting). He also had an eye for the art objects- although this was a virtual hobby he never lived to enjoy! And for the artistic trait to be complete, he was also a bit of a closet queen! Not flamboyant or overtly queen, but nevertheless a queen! I knew bits and pieces of the real him, but it\'s only now that I am getting the real and complete picture!

Ce vrea Tibi acum a vrut Vasile atunci! Cele 3 tari (fara Fritz) intr-o uniune 'vamala'. Asta ca raspuns la conferinta de la Teheran cind s-a pus prima data pe tapet idea de 'back to the future (pre-1859). Asta a fost de altfel si dedesubturile instituirii primul guvern 'democratic' al lui P e tru Groaza in 47'. Romania nu se dadea batuta de Stalin...! P.S. Vasile (Mama) a fost #6 nu #5. Stiu ca ar pica mai bine #5 dar adevarul este cel care este. In 45' el era seful serviciului #6 si el acolo a ramas. Trebuie consemnat ca atare de RL.

Nu, noi nu am avut nici cea mai mica idee! Singurul lucru care mi s-a parut intotdeauna cumva ciudat este legat de unchiul meu (babatul lui tanti-mea). Individul asta era un tip scortzos nu tocmai usor de abordat. Cu singura deosebire ca atunci cind se intilnea cu Vasile se inmuia cu totul, parca era o muiercea. Iar eu nu puteam sa-mi explic asta. Pentru mine, taica-miu era un infirm, iar eu toata copilaria nu mi-am dorit altceva decit un tata ca toti alti copii. Sigur, acuma realizez ca problema lui nu erau picioarele, problema lui era capul!

Citeva precizari si lamuriri pe marginea blogului anterior. Vasile nu a fost un simplu 'ciripitor' de duzina. Nu a facut parte dintr-o organizatie paramilitara sau mai stiu eu ce. El a fost ofiter operativ in Armata Romana cu grade romanesti si sarcini si obiective romanesti. Asta ca sa fie clar si fara echivoc pentru toata lumea! El a fost #1, omul care a condus din umbra aceasta sectie speciala pina cind a trecut in nefiinta in 72'. Impreuna cu Odessa si cu Louis (colaboratorul lui apropiat) a pus bazele Tratatului de la Roma (Europa). Iar in 1962 a semnat ordinul de executie. Dar ce a avut el cu clanul Kennedy? Pai ce sa aiba, 'amestec in treburile interne', vorba raposatului. In final, irlandezii au reusit sa-i dea de urma, l-au asteptat la cotitura si l-au facut la Brancovenesc! Ca de altfel si pe Louis, ceva mai tirziu! Tradarea a fost de aici de unde sint eu acum. Va aduceti aminte de seralul acela englezesc cu 'Mama' in care seful de organizatie era invalid si in carucior? Ei, ala era Vasile! Si sigur ca nu a durat prea mult ca cineva undeva sa-si dea seama cine era 'Mama'.... Tinind cont de trecutul lui, numele strazii si infirmitatea cauzata de boala.

Eu inteleg ca sinteti prinsi la ananghie dar chiar asa?!Astia nu stiu cum sa scape de ei de rai si voi ii luati de buni! Daca mai traia raposatul am fii zis 'afacere olteneasca', dar acum cum sa-i mai zicem?!

Vasile de iesit la sapa nu avea cum sa iasa. Pentru ca o data intrat in #6 el acolo a ramas. Iar el a ramas membru activ pina in ziua cind a murit. Au existat structuri paralele in Armata...! Ceea ce explica de ce totul s-a intimplat cu usurinta cu care s-a intimplat. Domnul colonel le descifra mesajele 'de dincolo' si le transmitea mai departe. De ce credeti voi ca filmele la noi au avut subtitles in loc de traduceri? Eu imi aduc aminte de Forsyte Saga ca unul din mijloacele de informare si educatie! Iar cind venea postasul cu pensia, vorba lui Maricica: "Vasile tu cind te iei la taclale cu Nea Caisa nu mai terminati". El de platit a fost platit pt. toate astea. Astia de aici tot fac aluzie la un cont in Elvetia...! Eu de bani de praduiala nu am nevoie, dar banii pe care i-a primit ca salariu pt. ca noi sa putem trai astazi in relativa libertate, asta m-ar interesa. La fel ca si donatille primite din afara (sume substantiale) atunci cind s-a imbolnavit. Cam asta este povestea lui domn general (post mortem)!

Numai comunist sa nu fii fost! Unul le cinta si altul ii batea cu labele alea cit cazmaua...Si atunci cum sa le fii fost lor bine dupa 47?!

You know what really happened don't you? The old pointif - that was pushed out off his cushions - wanted to go out with a bang. Hence his twice-meeting (fictional). And some months ago (april last year) it was the Luce/Militari episode that cast out the liquidation message. One day they will probably get me, not yet though!

Si ce a mai facut Vasile in perioada de dinainte si din timpul razboiului? Ce sa faca, ca tot romanul s-a incurcat cu nevasta prietenului lui. Pe fata o chema Lenutza si era din Iasi. Si asa inceput idila dintre Bonny & Clyde autohtoni...! Si dupa ce armata la renegat si-a gasit alt servici la #5 unde a lucrat cu tata prietenarului asta al meu caruia ii place sa stearga praful si sa dea cu aspiratorul. Dupa care in 40' a fost detasat la #6 in Constantza unde a lucrat pe zona teatrului de operatie de la Marea Neagra si Mediterana. Si cum Vasile cunostea 3 limbi straine a inceput his 'wheeling & dealing'.Unele pe cont propriul altele cu acceptul superiorilor - a 'lucrat' pe filiera Duce, Wilhem and ....Louis. Cam asa sa pus pe picioare curentul Mediteranean ca raspuns la cel Atlantic. Asa ca vedeti voi, Costica era Nasul spiritual dar Otto era 'creierul'.

My 'little boy' is bigger than your 'little boy', what sort of argument is that in a serious discussion. Bloggers, behave yourselves and ...grow up!

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe blogul meu ca gata, au si aparut 'blogarii de serviciu'. Stinga o tot da intruna cu 'little boy'. De parca numai ei ar avea butoane...Mind you, ultima data cind m-am intilnit cu Dan pe plaja de la Neptun avea o 'little girl' cu el... For what I know, the guy doesn't mince his words!!!

Partida Rromilor, pregatiti-l pe NIcolae Englejul sa gavareasca si el ceva mai mult decit 'place mult la mine' si atunci we have a deal. Baiatul nu e rau, e chiar de viitor (parere personala)!

Blocurile astea #13, #14 and #15 or fii ele parte din acelasi ansamblu arhitectonic dar deosebiri de opinii exista. Mie, spre exemplu, nu imi place arhitectura romanesque-bosniaca. Sint, in schimb, un aficionado al stilului brancovenesc. Pe cind numerelor #20 si #13 (the penny-farthing bicycle) le plac studioanele goale de constructie ungureasca presarate cu semintze romanesti. Ce sa faci, potzi sa te aia in gusturile oamenilor?

Badarane, astazi este 8 Martie, tu nu zici nimic sexului frumos? Ba da, ba da. Eu le uruez sanatate, fericire si in special multa putere de munca!

I am "one small step for man one giant step for the mankind". By the way, my fellow countrymen, it's not about what I feel and what I want, it's about where you fit in. And this is outside of my control I am afraid...!

Asa Zoe, fii barbata!

'Adevarul' amenintza cu bombardeaua (86') daca Romania nu se rupe singura si nesilita de nimeni. Cu asa 'prieteni' cine mai are nevoie de dusmani..?!

Third time lucky. Eat your heart out, Miss Trousers!

Sooo, is #13 coming back or what?

"Romania exporta in US marfuri de cca 3 miliarde dolari pe an. Asta comparativ cu Italia 15 miliarde etc. etc." Si acum urmeaza comentariul subsemnatului. In primul rind noi nu suntem Italieni - daca am fi atunci am conduce si noi masini de conceptie romaneasca nu masini ansamblate la noi. Ca sa nu mai spun ca nu ne-am mai face probleme cine bate pe Nepstadion... Numai ca nu trebuie sa fii broscar sa exporti de 5 ori mai mult! Daca Romania acum exporta de 3 miliarde, asa cu frina de mina trasa cum merge tzara asta de ani buni, si condusa de un sofer chior de un ochi si un copilot de 'go karting' atunci poti sa-ti faci o idee de adevaratul potential al lui Escu. I really, really mean that!

Inspector George, geeently...!

This is quite a blow for E.U. is it not?!

Limba romana, bato vina. Monocronism = protocronism!

Lucrurile sint prezentate intr-o lumina destul de simplista. Se accentuaza pe patriotismul romanesc in detrimental celui ‘regional’. Fair enough. Si totusi..! Aceasta criza are radacini adinci, mai adinci decit ar vrea unii sa admita. Imediat dupa 1918 ca sa fim mai exati atunci cind multi dintre elite si-au manifestat reticentza la noua entitate statala. Se poate spune a prevalat interesul personal si mai putin cel regional! Da, dar multe din obiectiile si ingrijorarile acelor elite au fost cu totul indreptatite. Timpul confirma din plin ca monocronismul si monolitul statal romanesc nu au avut rezultatele scontate. Asa ca acuitatea acestei discutii nu surprinde pe nimeni. Ceea ce surprinde este pasivitatea cu care politicienii nostrii privesc aceste lucruri. Sint multe argumente pro si contra. Dar eu zic asa, ce fel de tzara este aia pe care o strabati daca nu dea lungul, sigur de-a latul in 2-3 ore (cu masina)? Apoi cred ca ar mai trebuit explicat pe sleaul tuturor ca in lumea in care traim masa, marimea, populatia unei tari sint parametrii la fel de importanti ca si greutatea ei economica. Sigur, se pot da exemple de tzari micute, cochete si prospere. Asa este, numai ca noi nu sintem ei asa cum nici ei nu sint noi. Ferice de ei! Trebuie sa existe alternative si compromisuri mai bune care sa imbine regionalismul cu statalismul romanesc sau cum oi vrea sa-i spui.

Doar nu oi fii atit de talimb sa nu realizez pentru cine a fost muma si pentru cine a fost ciuma!

Luxembourg is ok but why settle for something as small as that when you can have a Big All Night? All you have to do is stick with Otto.

Cretzul ar putea sa va ajute cu pleasca asta ovala. Problema este ca nici el nu sta prea pe roze...Cu multi ani in urma am fost intr-o localitate the ski in nordul Scotia (Aviemore). In lipsa de altceva buna si asta...Eram la bar, nevasta-mea se duce la toaleta, si vine o tipa. Buna ziua, ce faceti? Fata era din Oradea, era stabilita in Anglia / Leicester si lucra la Fastfood (McDonald). Dintr-una in alta ne spune ca tocmai se intorsese de la Sovata de la tratament. Asta se intimpla acum 20 de ani...mult le-a mai trebuit la astia sa scoata scheletul la lumina!

Bine, am inteles. Atunci iesitzi naiba o data, ce mai tineti toata lumea incurcata cu Romanika noastra. Voi ce credetzi, ca o sa tina cu Schengenul daca nu o ai si pe aialalta? Eu nu cred dar in fine, asa sa fie cum ziceti voi. Doar voi sinteti pui de nomenclatura nu eu.

Eu va spun ca e groasa rau de tot iar voi o da-ti intruna cu Republica, cu Regiunile, pai ca sa vedem ce o mai fi pina la toamna etc. Treaba voastra, sa nu incepetzi sa plingeti "a fost noapte n-am vazut, am fost mica n-am stiut.." Au mai fost unii tari si mari prin 97'..si bine nu s-a sfirsit!

'Shinci', voua ce nu va ajunge ma? Ce vrei tu nu se poate! Adica se poate, dar nu in formula agreata de unii dintre voi.

Adevarul adevarat este ca Adevarul minte.... Poza ar fi ea buna dar altcineva ar trebui sa fie acolo...insa omul cred ca doarme - chiar acum cind este soarele pe cer ca sulitza.

Me Jewish? Listen to that folks: ..."and on the 6th day of the week Antioch arived at the gates of the city. He met the Israelits and told them: "arise your swords and fight, if not death will come to you all." And the jews refused to forsake their customs.... And so, Antioch wrote the 1st chapter of his 'bible'. Amin!

As far as 'Our Old Bag' is concerned I wouldn't worry too much. She's on her way out anyway!

Nu cred ca mai este nevoie sa repetam lucruri cunoscute. Atit timp cit Ilici este Comandantul Suprem lucrurile nu se vor urni. Asta este partea rea a lucrurilor. Partea buna este ca nimeni nu este 'nemuritor si rece' si ca mai devreme sau mai tirziu cineva tot o sa se gaseasca sa dea jos lacatul lui Ilici de pe Constitutia Lui. Ca a noastra nu este in nici un caz!

I don’t know who said that before but if they didn’t I will say it now: 9 truths and 1 lie it’s worse than 9 lies and 1 truth! So be careful when you read Mr. Stelian’s analysis. Most of it is true, we can’t argue with that, but there is a ‘little innocent porky’ thrown in for good measure. However, since I am not in the business ‘de a distruge corolla lumii’ I will leave it to the readership to spot the ‘order of the day’ sopirlitza. Shouldn’t be that difficult!

Have Rapid played with their substitutes or what? No good this result. Hopefully this isn’t a sign of thing to come in the second half of the season. Perhaps Al Capos should spend more time under the Grant Bridge with his team and less time skiing in KronStud. Hi Rapidul!

The Chinese 'miracle' works is as good as its markets. If those markets for one reason or another shut the door one day they will go back to what they know: rice and blue overalls! There is already a feeling of betrayal amongst the purists down-under...!

I don't want to leave room to any misunderstandings. My citizen's appeal was to the 'people' that have the power not the 'people' that would like to have the power. It's not just a difference in nuances.This difference exists and it cannot be ignored!!!!

I don't know how you bring into play Transylvania but this is an imperative as far as I am concerned! There are several ways to achieve that, this is up to the people who have the power. But something must be done. And this is just for starters...!

OK, I will blink 1st: the UN! Whatever number is that.

Headstones in Bucharest? Wouldn't think so. Why do you think I am here? And if it is not me then it's Niku's legacy's on Elisabeth Bvd.! Got that Ma'am? It's curtains! Nothing more nothing else. In the real world, the world of the many of us, everything has a beggining as well as an end! Start packing Ma'am the end is nigh.

Hey, Mr Bill, I suggest you patrol the streets dressed in a different uniform and saluting in a different way. By the way, you should also hang a Z on top of your Stations. Pitty you'll lose, cause this country (or most of it...) has been built on a different set of values than the ones you so readily embraced!

Ai mutat dar ai mutat prost....

2012 has gone and so is Strictly Come Dancing. By the time I write this blog we all know the result: Brucie has managed to make it to the end of the show. While for the other members of the cast this was to be expected, in Brucie's case it's something to be admired and revelled. For not only is him one of the trademarks of the Strictly show but also the epitome of the British Variety shows. With a career spanning almost a century, starting with the Victorian entertainment halls carrying on with the early days of black & white television through to nowadays Strictly, it can be said that Brucie is a true living legend. But I must admit, I did feared for him at times for jumping slightly too high for his age, attempting a pirouette tom many or daring to lift the girl 2 generations younger than him. At times I felt like leaping out of my armchair to give granddad a hand....Anyway, he had managed to make to the end and who knows, we may even get to hear again “Nice to See You” in 2013. Such is the longevity of the man! But how about the other members of the cast? Well, there is Bruno, the Italian spice. This guy really baffles me, for all the wrong reasons. As we are of a similar age (with a slight advantage on my part) and almost as an automated reflex I mentally go through the comparison list: hair (check), crumpled face (check), beer-belly (check), mobility (check) and I must say that more often than not I end up on the losing side. You Italian f..ker! That aside, he is everything you want (and expect) from an Italian dance maestro. Although, sometimes his histrionics makes him look like a suppository travelling down the passageway trying hard to escape his inexorable faith. Which proves to show that even the highest voltage exuberance acts (reminds me of someone...) melt down into a bit of froth before total disappearance from the scene. Then is the gentlemen with the horizontal tie. He is one of the guys you don't have to ask who he is and what he is. Is written all over his face, he is part of the West-end brigade “There is no Business like Show Business”. Sleek and masterful he makes a good, albeit unofficial, Chairman of the jury. As for Craig, he is the Rudolf Hess of the panel. He eyes the contestants, he selects them and then hits them hard. Lean, mean, voting machine this particular Mr. Hall! And finally, the cherry on the cake. Angelina Ballerina. Wow, what an addition and a scoop to this year edition of Strictly Come Dancing. I must confess, I was always more of a Gillette boy than a Giselle boy and I discovered ballet late in life. I kind of scorned people with such 'odd' taste for many years. Until I was hit by 'La Badayere' factor. When I discovered that people can write wonderful poems and songs not only with their brains but with their bodies too. And at that point I fell for Nureyev and Fontain and ultimately...Angelina. I will pause a bit for an explanation I owe to my fellow countrymen. Angelina Ballerina is a famous prim-ballerina at the Royal Opera House (not as famous as our Alina though...). She burst on the scene in the early 90s and the prettier and the more famous she was getting the longer the queues at the Gentlemen cubicles during the interval. The middle-class Mondeo man was getting his money worth! For not in vain Angelina was nicknamed the 'viagra on pointe'. Nowadays, she is somewhat older, with 2 kids and a hubby in the tow and a spell down-under in Sydney. And true to myself, I should also mention the cosmetic surgery that left the nose and the mouth slightly out of sync. Surely, only to add to her charm. Sometimes I wondered if I was the only man on this planet to start work on Mondays with Angelina's lingering, drawling accent in my years. Somehow I think I wasn't the only man in the village!

Hai mai Einstein, muta o data. Ca doar nu joc sah singur...!

In your dreams Macca, in your dreams. Keep sucking my son..!

Don't worry folks. If it is to happen it will happen with or without approval from the pop regalia. They only matter in as far as the decorum is concerned. Let them feel great and important! They deserve it.

Intr-o zi ma pomenesc cu frate-miu ca lasa totul balta si incepe sa se imbrace la 4 ace. Hooopa,!Ce faci frate-miu, ce-i cu tine unde te duci? Ma duc sa ma insor, cit o sa mai imi pierd vremea cu dealde voi? Trebuie sa imi fac si eu un rost pe lumea asta. Treaba ta frate-miu ii spun eu, dar ai de grija ca femeile astea ca sint 'periculoso sporggerosi'. Tu experienta prea mare nu ai in domeniul asta, asa ca..... In fine, vine frate-miu de la intilnire, ei cum e frate-miu ai ceruto de nevasta? Si a acceptat? Gata, totul este aranjat, in vara asta facem nunta zise el. Bravo frate-miu, felicitari!

Ciufut om Costica asta! Ce i-ai face tot nu-i intri in voie. Este foarte adevarat ca este om de familie, harnic si lacom la munca dar parca este prea de tot. Si asta nu o spuneam noi, o spunea nevastasa. Singura care il mai domolea era Tulisa. Avea o ibovnica in sat la care se ducea omul sa se mai destinda. Zicea ca Tulisa este singura care poate sa-l faca bine de lombago. Si cum se ducea cum il tranforma. Din omul ala ursuz cu mersul aplecat de munca si de griji, iesea Costica al nostru drept ca bradul, cu pas zglobiu si cu un zimbet mare ce-i lumina toata fatza. Ce tratamente miraculoase ii aplica Tulisa lui Costica ,nimeni nu stie, dar cert este ca il indrepta si il schimba ca fire. Ba intr-o buna zi martori oculari sustin ca el, Costica, si-ar fi ridicat palaria si ar fi zis buna ziua consatenilor! Ceea ce mie, stiind-ul cit de negru era in cerul gurii nu prea imi vine sa cred nici in ziua de astazi. Ca sa va dati seama mai bine despre ce este vorba o sa va relatez un episod. Intr-o zi ne ducem cu carutza sa luam pamint (argila) pentru oale. Caruta plina. Drumul, ca la tara dupa ploaie, desfundat. La un moment dat, calul se opreste si refuza sa mai traga la 'hais'. Costica se enerveaza, incepe sa bata calul cu biciul de sarea singele din bietul animal. Mai trecea cite-un satean, lasa-l ma Costica ca omori calul. Lasa-l, 'futui dumnezeii masii' sa mora in drum daca nu vrea sa traga. Zicea ca el asa rusine nu a patit niciodata. Ca el de cind se stie a avut numai cai buni care nu l-au facut de rusine niciodata. In fine, se da jos Costica din caruta, se opinteste si salta oistea carutei din namol. Hai ca am reusit! Al naibii om Costica asta, mia-m zis eu in sinea mea. Cu toate ca era putintel la trup Costica avea fibra si era vanjos. Asa ca infatisare, eu nu l-am mai prins pe Costica cu fatza aia tinereasca, ariana. Stiti cum e omul de la tzara. Munca, tzuica si mahorca imbatrinesc omul de timpuriu. Eu ,Costica de care mi-aduc aminte semana (dar bine de tot) cu baietzelul asta de la Rolling Stones, cum il cheama, zii sa-i zic, Keith Richard. Inchipuiti-va Keith Richard facind oale la piatra rotunda, bind tzuica, injurind si fugarind-o pe nevasta pe batatura casei. Asta era Costica! Dar ca sa ii dam Cezarului ce era al lui am sa o zic si pe-asta. Costica avea ceva ce nu multi barbati au. Si daca intrebi o femeie care parte dintr-un barbat este mai importanta o sa-ti raspunda. Nu se vede, dar se-aude! Vocea. Costica avea o voce sexi barbateasca sculptata de natura si, fara indoiala, de tutunul ieftin sanatos din pachetele de National. Si din nou ma simt silit sa fac comparatie cu Keith Richard. Daca inchizi ochii si il ascultzi pe KR il asculti pe Costica peste timp. Este foarte adevarat ca ti-ar trebui si un translator... Cum se zice pe-aici, 'really spooky'! Sau ma rog, este pentru mine care l-am cunoscut. Dar sa trecem peste amanuntele astea. In fine,luam carutza si ajungem acasa. Mai pe seara ne punem cu totii la masa, scoate Costica o oala de tzuica si dai si dai..! Si incalzit de bautura isi aduce aminte de rusinea patita. Si se ridica Costica de la masa sa se duca la grajd sa puna iar biciul pe cal. A sarit nevasta-sa, a sarit si maica-mea, lasa Costica calul, ce ai inebunit? El nu si nu. La un moment dat s-a repezit la cutit. Ma duc sa-i tai beregata 'futui dumnezeii masii de cal', eu asa rusine nu am patit de cind ma stiu. Si uite asa cu Costica al nostru. Nebun om! Acum nu zic, cam toata zona aia era cam uitata de Dumnezeu. Ceva ani buni dupa incidentul relatat ma duc cu verii mei la caminul cultural din localitate. Cind in Bucuresti tot tineretul asculta si dansa pe muzica anilor 70 de la Creedence Clearwater Revival la T-Rex la caminul cultural din Poienari se juca de mama focului pe acompaniamentul unei viori, unui acordeon si a unei tobe! Asa ceva aveam sa revad multi ani mai tirziu in pub-urile din Cork-Irlanda. In fine, ce vroiam sa zic. Spre sfarsitul serii culturale se incinge o bataie ca in filme. Motivul? A lui 'cutare' a invitat-o la dans pe fata lui 'cutare', dar care a refuzat. Numai ca mai tirziu fata a acceptat sa danseze cu baiatul al lui alt cutare. Si din cauza de 'laise de majesti' cei doi pretendenti s-a luat la bataie. Si nu a durat mult pina cind toata lumea se batea cu toata lumea in caminul cultural din Poienari. Sa tot traiesti la tara in Arges! Iar Costica? Dupa ce i-a batut pe-aia prin comuna de i-a gasit dracii, intro zi de sarbatoare Costica pleaca la Bucuresti. Era nash la nunta lui Mario frate-miu!

Si vine si ziua nuntii. Ne ducem sa luam mireasa dintr-un sat din Teleorman, din Putinei. Fata era, dupa cum gandesc eu acuma, din familie de makidoni oieri (ca infatisare).Se bea adelmasul, se bate palma: fata contra buletin. Mario e de acord, 'gata s-a facut'. Venim cu totzii la Bucuresti pe strada Ochi Albastrii. Nunta, organizare mare cu cort in curte, mancare la ceaun, invitati cu nemiluita. Nunta mare, imparateasca! Si a mai tocmit Mario si balauri de la Clejani sa le cinte la meseni. Atunci am auzit si am vazut pentru prima data cum se danseaza pe Tarantella. Juca bambina de-i sfaraia calcaile! Si m-ai mi-aduc aminte ca prin vis si de o camera plina de fum si de niste indivizi, fratii lui Vasile si camarazii din Cartier care venisera sa pupe mana Nashului. Si cum stateam eu acolo si beleam ochii la ei mia-duc aminte ca taica-meu m-a luat de mina si mi-a spus:”Hai du-te afara si joaca-te cu verii tai. Esti prea mic tu pentru asa ceva”. Asta lucrul eu mi-l amintesc ca si cum s-ar fi intimplat ieri! A doua zi de dimineata, pleaca invitatii, toata lumea se duce la culcare. Ne trezim noi mai pe dupa amiaza, iese si frate-miul radiind din camera nuptiala. Ei cum e frate-miu ai babardito? Maica-mea, se uita la mine se uita si la socrul mic si imi face semn sa ies din camera. Mai tarziu revin si il aud pe socrul mic vorbind cu taica-meu. Apai asta ne mai trebuie cuscre, razboi. URSS-ul invadase Cehoslovacia si Ceausescu se facea ca e neutru, ca nici usturoi nu a mincat si nici gura...!!!! Binecuvintata de astfel de auspicii nu este de mirare ca mariajul lui Mario si al fetei respective nu a tinut mai mult de vreo 2-3 ani. p.s. Pe fata nu mai stiu cum o chema. Dar ce stiu, este ca asa s-a 'nascut' cartieul Cringasi si Lacul Morii. Mai este si acuma placa aia pusa la inaugurare de Nea Nicu'?!!!

Suna telefonul. Maricica raspunde. A buna, ce faci? Cind, astazi? Bine, mersi pt. invitatie, o sa venim diseara. O sa-l iau si pe asta micul cu mine. Tacere la celalalt capat al firului. Bine, ia-l inghite galusca doamna Nacesco, nee' Aromanescu. Vine seara, il imbraca Maricica pe cel mic in costum de marinel, se aranjeaza si ea putin, un ruj, un fard, taiorul de friptura, il pupa pe Vasile si pleaca in vizita la colega ei de afaceri (tricotaje jacquard de Lyon). Luam troleibuzul, ajungem la destinatie, sunam la sunerie, ne deschide domnul Savu un un fel de valet al casei. Buna seara, buna seara, dar poftiti inauntrul va rog. Celui mic ii placea sa mearga in vizita la doamna Nacesco. Casa mare, boiereasca cum nu mai vazuse el pina atunci, gazda intotdeauna atenta cu dulciurile, si unde mai pui ca vorbea si o limba pe care al mic nu o intelegea dar presupunea ca trebuie sa fie ceva nu tocmai la indemina oricui. A fost el putin intimidat la inceput, dar si-a revenit repede. La a 2-a vizita domnul Savu deja se stergea de scuipat...In fine, ne asezam la masa, domnul Savu aduce cafeaua, dulceata, fursecurile de casa. Toata lumea multumita cu exceptia lui ala micul care incepe sa ciriie. Dar ce are Maricico? Ce sa aiba, vrea si el cafea. Lasa ca-ti dau de la mine, mama. Te pomenesti ca o si fuma raspunde cu indignare doamna Nacescu. Nuuu, doamne fereste, inca nu are 10 ani impliniti! Incep discutiile, ce comenzi erau pe rol - doamna Nacesco facea pulovere la masini tip Jacquart iar Maricica le ansambla. Cum pe vremea aia nu gaseai mai nimic frumos sa cumperi de-a gata din magazine se faceau bani frumosi din afacerea asta. La un moment dat doamna Nacesco deschide subiectul zilei. “Dar ce parere ai draga de ce s-a intimplat ieri? Presedintele Kenedy fusese asasinat in Dalas. Maricica, care nu prea le avea cu politica tocmai era sa intrebe, “dar asta cine naiba mai este?” cind se trezeste pe sub masa cu un sut in fluierul piciorului. Stia despre ce este vorba. In pofida virstei lui fragede, Maricica incepuse sa-l respecte pe junior. Aaa, domnul Presedinte al Americanilor, pai zi asa, eu cu numele straine nu prea le am o intoarce Maricica ca la Ploiesti! Doamne fereste, ce tragedie! In fine, ne ridicam sa plecam, ne conduce gazda pina la jos, pupaturile de rigoare. Sa treci Maricico mai des pe aici ca mie imi place sa ma intilnesc cu aromanii mei. Cu toate ca istoria nu era punctul ei forte Maricica nu era convinsa de echivalenta dintre greci si aromani... Pleaca Maricica cu ala mic de mina. Si incep intrebarile. 'Mami', dar de ce vorbesc ei in limba aia ciudata? Nu cumva o fac dinadis pentru ca noi sa nu intelegem ce vorbesc ei? Te pomenesti ca o avea drepate afurisitul asta mic, isi zise in sinea ei Maricica. Mami, dar de ce doamna Nacescu are 2 barbati? Ia termina cu intrebarile ca treburile astea ca nu sint de nasul tau! Mami, dar tata de unde il cunoaste pe domnul Savu? A fost si tata barbatul lui doamna Nacescu? Maricica incepe sa rida. Hai, gata cu intrebarile uite ca ne vine troleibuzul. Sa nu mai tragi semnalul de alarma ca te iau de urechi..

OK, it was a hoax. But let it be known that I don't like these pranks. And anyway, not even as a joke I am in the business of 'nicking' material off other people's bloggs. As far as I am concerned what I am blogging is 100% mine. There may be some unfortunate coincidences but that's all. Is there any more need for invitations to gather evidences against me? I ain't a plagiator. You can see my finger prints and my DNA on pretty much all my bloggs. So, let's put this one to rest. Have a good evening / Buna seara domnule draga!

Whatever am I accused of...I am going back to year 2001 end of January. As far as I know you don't catch perpetrators only by DNA matching. There is that old-fashion method of gathering evidence including the finger prints. You have had my finger prints on Section 13 Police file for many many years (since 1975). Why have you not used it until now? That is my question!!!! It seems to me that I am about to elude you once again!

...asa este, dupa terminarea razboiului Jean (tata lui Mario) a fost luat prizonier de catre rusi. Si nimeni nu a mai stiut nimic de el, nici ca e viu nici ca este mort vreo 2 ani de zile. Dupa care, cineva din batalion care era din aceiasi zona cu Maria i-a spus ca el l-a vazut mort intr-un beci. S-a dat vina pe apa nepotabila. Si i-a descris in amanunte inelul pe care Jean il purta. Si pe baza acestei discutii Maria a putut sa-l inregistreze pe Jean ca 'soldat cazut la datorie'. Pacat de el. Baiat tinar, avusese noroc sa treaca prin razboi fara probleme dar..., apa bato vina a reusit sa faca ce nu au facut gloantele inamicului! Bine ca am scapat eu in 79!!!!!

I don't understand the big deal. The Rothchilds have been at it for generations! OK, they may not be the best looking cattles on the Sunday farm market but they look quite similar to the average Joe Blogg. Can't see 6 fingers on the hand or any signs of a cyclopic eye! It should be able to pass the test.

“Tell me Fletcher, like from one confident to another, does he smell? Did you get close to him? Is there a waft about him? Nothing, nothing at all Gov. Clean and pristine like Columbian flour, his nostrils flaring up in anticipation. But tell me, at least, does Junior fly? He used to fly, a long time ago, but he lost his plumage. ‘He used to’, you said the Gov asked? He was finally close to get something on Junior. His body arched and leaned towards Fletcher for a closer listening. He waited a bit but Fletcher's mind was drifting back to the Columbian flour. And ..and…, asked the Gov? And what, answered Fletcher a bit caught out by the dynamics of the dialog? Spill the beans Fletcher, get the data out of your stupid box! Sorry, Gov. Yes, as I was saying he used to fly. Migratory bird, migrating from West to East. And..., is that all? For * sake Fletcher, you are slower than an Amstrad! Get to the fucking point, what sort of bird is he? White crow, came the reply! The Gov slumped back into his armchair. He had very mixed feelings about his research into Junior's aviary heritage. Yes, the crow was the right bird. But it was the bloody wrong colour!!! Not to mention the direction of the migration. Junior has eluded him once again. The Gov was getting annoyed, impatient and fed up with Junior! “ How right was the Gov to be concerned. Indeed, Vasile Jnr. had migrated originally from the Indian sub-continent. But it was the bloody wrong side of it: Nepal, Tibet, Bhutan!!!! But then, how did Junior managed to get into Britain? Simple, Watson simple. He parachuted himself in Scotland!!!!! Who said that Uncle Rudolf was too course and lacked the diplomatic flair? May be the historians should reconsider this particular chapter!!!!!

Insurat sunt bine mersi! Decit o fufa care nu stie nici sa faca nici 2 oua ochiuri mai bine ma convertesc si il iau pe Miki... P.S. O sa revin de indata ce am mai mult timp (si loc de intors)!

Cannot comment on what I don't know but I can chip in with my views, whatever their worth. Once again the Brits (Anglican Church?) were a step ahead of the Abwher. I don't think that 'Uncle Adolf' had any inkling of the Vatican's involvement. The Brits took out a contract on the Governor and the rest is history... Who said that WWII finished on 9th of May 1945?! Do I feel in any shape or form connected to that shit? Absolutely not. The Germans lost in 45' and they have been losing at the hands of the Saxons ever since. So, we can all figure out who have been calling the shots all along. Even when the finger of blame would appear to point to someone else! My view is that the same people who cross the ball are also the people who head it in the goal.Controversial or what..?

So, we got off the bus and started to make our way to the hotel. One week in Blackpool, the Paris of the North, as it was sold to us by the travel agent. As we were making our way to the hotel we sort of began to question the accuracy of the glossy brochure with the Blackpool’s Tour Eiffel on the cover. We had problems matching the reality of what we were seeing to the sales pitch of the travel agent. First of all, we discovered that the people here were not talking French at all, but rather a bastardised version of English language which the locals call the ‘scouse accent’. Secondly, as we arrived on a Monday we were mystified by the sight of what appeared to be a deserted seaside resort. How were we to know that Blackpool was licking its wounds after the hectic blackpoolian weekend? Arriving at the hotel we thought that ‘Hotel Imperial’ had a grand name but not much else. Nothing like the ritzy glitzy hotel with a grandiose name as depicted in the glossy magazine. We had to console ourselves with the fading glory of an accommodation that had definitely seen better days. During the day we went to the sea to have a swim and sunbath. Never in my life had come across a sea that you see it in the morning and disappears (literally) in the afternoon. In my neck of woods where I come from, the sea is filled with water all the time. This experience of , “now you see it, now you don’t” will stay with me for the rest of my life. It had an impact on me in the same way a solar eclipsed must have had over the indigenous people of Stonehenge. As the evening fell, we went for a walk in the town. No sign of the Champs Elysees and no sign of L’Arch de Triumph either. We arrived there with expectation of French chic only to find a lot of Northern kitsch. A myriad of pubs doubling as stand up comedy joints, lots of vaudevilles’ theatres with over 50+ aspiring actors and not to forget, plenty of karaoke places for all the northern folk to belt out Roy Orbison and Chuck Berry tunes. Having said that I must say that we did managed in the end to find tickets for the hottest act in the town. The one and only, the wonderfully talented Freddy Star. Following day we started to mingle with some of the other holiday makers. It takes a certain type of tourist to go to Blakpool. Not necessarily older but certainly a lot dumber, in a nice way though. The sort of slightly softer people whose ideas of a good night out is a flutter in the bingo hall followed by going off the bent with a glass of toddy. Talking about people, I can’t say I am not an expert in anthropology and people’s faces but to my mind, these people looked a cross-breed between humans and Liverpoodlians. On a different subject and as far as the food goes, well, what can I say. A far cry from the French sophistication we expected and even further from the avant-garde high tech cuisine of Baron Blumenthal a bit further south. The overriding smell in the resort is that of hot dogs with fried onion (instead of mustard). And the people serving the food were not dressed in white overalls and protection googles . Oh no, they were somewhat more mundane. They were the straight and the less sophisticated people of Kosovo making a decent and honest living in the British Isles. All in all what an experience. And although we have overstayed our welcome in the resort by about 5 days I am happy that I went there. It opened my eyes and mind to a different kind of Britain I didn’t know. A Britain where the fashionable people of King’s Road, the stylish boutique shops of Sloane Avenue and the trendy eateries of London boroughs are nothing but a distant concept. It’s an experience that I would recommend to all the people down-south: rich or poor, young or old, straight or gay. If only to show yourself that, as the vodka advertisement goes, “you have a side”. Enjoy it while it last, the beautiful Paris of the North!

Nu vreau sa ma laud, dar daca faceam un front al salvarii nationale cu puscariabilii mei din Brooklyn-Bucharest si tot scoteam tzara mai bine...!

What the blues are saying in response to my 'stinky Europe' is that one provides the cover for my lot to break it and then get out. And that she doesn't do that totally and utterly disinterested. Oh no, she does it for the benefit of her family most and foremost! Basically, she is peddling the Ciresica option. Which was developed in the 90's as 'solutie de avarie'! The reaction of the right was swift and unequivocally continental....Who said that I am right all the time couldn't have been more wrong.

Sorry, I was in a bit of a hurry when I typed the 'match of the day' blog. Made a couple of ellementary mistakes and I feel the urge to put it right: - 'perilous close' should read 'perilously close' AND - 'what we don’t know and probably never found out is what that incident in response to" SHOULD read 'what we don’t know and will probably never found out is what that incident was in response to'. Now that I've gone mainstream and public I should pay more attention to my spelling and grammar. Just in case you folks didn't know, the blog has been accessible only by a cosy circle of friends from the press.

Between a few passes, a few goals and a few witty comments we had a rather sad end to an otherwise entertaining programme. Given the gravity of the event I decided to chip in with some personal views on the subject. Views which I will give it to you without any frills and sweeteners such a sensitive tragic episode might warrant. But sometimes you have to be blunt about the truth. First and foremost, I have to say that I agree with the aired suspicion that there is a lot more to that incident 23 years ago than it meets the eyes. And yes, I agree that the whole thing carries the trademark of Odessa. Considering the date of the incident and more importantly the place. To lose your close one in such circumstances is heart-breaking. To suspect that this may not have been an accident is excruciating. The parents fight for justice is absolutely justified and I couldn’t agree more that the people responsible should be brought to justice. Will be justice be made in the end? No, this is my cruelly candid answer. It won’t happen for this simple reason: this country has been for many years in what amounts as ‘undeclared civil war’. I think it is important for the aggrieved party to realise that this is not a straight forward inquest! What happened on that day is well documented. What we don’t know and probably never found out is what that incident in response to. This game of punch and counter-punch has been going on for many a year and chances are that it is going to go on for a while. In order for everyone to understand the modus operandi of the 2 sides I will recall an older incident which happened in 1972 in September. Which I believe had a direct connection to what happened in February of the same year. Something else, not long ago I was on a holiday in Europe. I was driving behind these 2 cars for a long time and each time I tried to overtake they would speed up. How very annoying. Eventually, after some time of this cat & mouse game one of the cars stopped. At long last! I overtook when I realised that the other car has also stopped. This is my lucky day, I thought. Almost got carried away by the moment and prepared to commit myself to overtake not realising how perilous close I was to a sharp bend! On instinct, rather than anything else, I hesitated a few precious moments. Just when I decided to pull out and go for it, I saw a van flying off the bent at high speed. Phew, what a near miss!!! My little Fiat 500 (black) would have been no match…! What happened next? The following day a bus full of tourists got blown up in Bulgaria! We are talking about incidents and accidents that are very difficult or almost impossible to prove. Agatha Christie’s perfect crime! All one could hope for is that all sides involved in this dispute will eventually see sense. We all know where the problems are. One is in Middle East. And the 2nd one in Europe. If for the 1st one, the argument is pretty clear-cut for the 2nd one it very much depends on your point of view!

Through a combination of coincidences and unlikely blood ties I am in a position to fight off the bad smell of the new Europe. Should there be any need for that..! Sau cum s-ar zice pe romaneste, lasa sa mai bata clopotele si pentru ei nu numai pentru mine si ai mei..!

Oooi, tell Michael that there is a new kid on the block who would like to have a word with him. I can give him a bell should he insists..!

No, don't assume me powers and anti-russian feelings I don't have. All I did in my La Shueta blog was to give an account of the things concerning that episode, as viewed by Vasili. How do I know all that? From Maricica, she\'s been blessed with a long life, clear-thinking and coherence, despite her old age. And yes, the 'bear thing' was my own inference which I included in that story partly for the 'special effects' and partly for my belief. Other than that, I have nothing, absolutely nothing, against the Russians. As a matter of fact I quite like them. They are mujic and unpolished just like myself...Yes, there was that conjuring trick in 1940, between Ribbentrop and Molotov, when a sizeable part of Romania disappered as it had never existed. But that's life, some you win and some you lose! Not that the army covered itself in glory when our officers, armed with the best binnoculars the army could provide, crossed river Prut to fight the racially inferior slavs.Uncle Rudolf, if I remember correctly, held Anton/Luce directly responsible for not standing their ground..! So, we are talking about a complicated saga whose causes, implications and consequences far exceeds my humble self.

I am getting this round said Vasili. And about time too, thought to herself Marry… She knew Vasili had a non-spending habit and was just trying to make him aware of that. Shortly after he got the drinks Marry told him. No, no, don’t sit down, put your hand in the pocket again. Vasili, a bit puzzled put his hand in the left pocket. Yes, just as I thought, said Marry.It ain’t look good on you. You don’t look yourself, you are not a natural! You need to practice that more said Marry in a laughing, half-mockingly voice. Even from his early youth, Vasili became aware that he was not like others. He knew he had a slight handicap when it came to spending money. And far from getting any better his impediment was becoming a defining feature. And there was nothing , absolutely nothing to kick away his habit. He tried practising at home in the mirror time and time again: the posture, the confident walk to the bar and his magic speech: “ barman, drinks all around for the boys..” And yet, when it came to the real event he was still failing miserably. The distance from the table to the bar was a feet-shuffling long walk, his body was stooped, his voice was faltering and his hands were trembling. It was clear to him that no matter how hard he practiced at home nothing could emulate the real event. The pressure of parting with your hard-earned cash was just overwhelming and he could never bring himself to do it easily. However, Vasili was not all that bad. At least he was getting aware of his problem. He always quietly envied those people who could just do it. Those natural spender people who could part with their money so easily and so readily…but no, he could never be like them. Years ago, one of his friends gave him to read a philosophical line: “the very raison d’etre of money is to change hands”. He read it again and again but still he couldn’t get it. He went to his father and asked him what he made of that line. His father put on his glasses, read the piece of paper and told him. “You see my son, what they are saying here is that one should never part with his money. At the most, you should just change it from one pocket to another.” Somehow, Vasili began to question the wisdom of that advice. He was prepared to even consider going to a spending-therapist. He heard people talking about this new method. Would it work though? It occurred to him that his problems were exactly the opposite … Could, or would, anyone in this world understand him and what it means to come from that region of the country where he came from? Probably not, so better forget about it said Vasili to himself. Get on with it , time is money and money is something you never have!

Caldura mare Maricico. Asai Vasile, sa te topesti nu alta. Anunt la megafon: “Trenul personal de la Lehliu la Bucuresti circula cu intirziere de 1 ora..” Hai Maricico, hai la bufet la un mic si o bere. Fac eu cinste. Garson, fii amabil. 8 mici pentru mine, 2 mici pentru domnisoara. De baut, un tap de bere - da sa fie cu guler si rece sa se abureasca halba- si un pahar de apa pentru domnisoara. Pleaca garsonul.Brava Vasile, imi place ca esti generos cu tine. Omul nostru, usor jenat de remarca se scuza. Pai nai zis tu ca berea te umfla in burta? Miemi place sa fii slim. Nu-i nimic Vasile, glumesc si eu, eu te plac si asa din cale afara de generos. Asa, si zii, ca incepusei sa-mi povestesi. Cum a-ti facut cu Aromand? Pai cum sa facem, s-a creat o diversiune intr-o intersectie. Au incetinit masina officiala cu un car cu boi, au venit ai nostrii cu o alta masina, pac pac si ursul cade.Dar de ce mai Vasile un car cu boi,ca doar nu sintem in epoca de piatra? Asta nu stiu, aista a fost scenariul pregatit de Horia! Dar cu omul ce ati avut? Eeei Maricico prea vrei sa le stii pe toate.El era carlist, iar noi nu eram! El era cu Rudolf iar noi eram cu Duce. El si parlamentul vroia una iara noi vream alta. Si dupa aia ce s-a intimplat? Au inceput executiile. Si tu cum ai scapat? Nu am scapat, am fost si eu pe lista neagra si ma asteptam sa ma ridice din moment in moment. Si? Si, uite ca am avut noroc de la D-zeu. M-a scapat comandatul regimentului unde activam. Eu implicat in mod direct nu am fost. Dar eu le-am dat ‘pocnitorile’. Multi din baietii astia erau argeseni de-ai mei.Iar altii erau tovarasi de-ai mei din cartierul unde locuiam si unde inca locuiesc, pe strada Ochi Albastrii. Dar cum ai ajuns tu sa in posesia ‘jucarillor’ Vasile? Poveste lunga, trebuie sa o iau de la inceput ca sa intelegi. Eram in clasa 7-a in comuna natala. A venit un domn din armata la Poienari si a vorbit la scoala cu dirigintele. Apoi l-a chemat pe batrinul(Ghica) si i-a spus ca stie ca invat bine, sint bine dezvoltat fizic, sa ma lase intern la Liceul Militar de la Breaza. Sa ma faca militar de cariera. Si uite asa am ajuns la Cantemir, specializarea vinator de munte. Intre timp pina sa termin eu liceul, multe se petrecusera in societatea romaneasca, mai ales in armata. Acei ofiteri frantuziti au inceput sa fie inlocuiti incet incet cu ofiteri de tip prusac... In fine, termin liceul, ma duc sa ma inscriu la academie. Acolo, imi spune ca eu nu sint bun de armata ca sunt daltonist. Ahaa, vezi Vasile, de-aia nu faci tu diferentza intre un pahar cu apa si unul cu bere! Asa, cum ziceam, m-au respins la vizita medicala. Am facut apoi o scoala post-liceeala tot in cadrul armatei si am ajuns Armurier. Si mia mers bine de tot. Am avut pe mina depozitul de la Arsenalul armatei in Bucuresti. Stii unde este, pe Dealul Spirii in Bucuresti. Apoi, am intrat in Miscare . Asa era’ cool’ atunci. Si uite asa era sa o patzesc rau de tot. Norocul meu a fost ca mia mers capul, vorbeam franceza bine si meditam copii unor ofiteri de la regiment printre care si pe ai comandantului. Acesta, ca sa ma scape a spus ca am furat si am vindut armele respectivilor indivizi. In felul asta am scapat cu viata, dar m-au dat afara din Armata. La nu mult timp dupa aceea a venit razboiul. M-am prezenta la incorporare. Acolo, colonelul care se ocupa de recrutari imi spune: Vasile, dute acasa ca nu esti bun de razboi. Daltonist esti, furacios esti, nu te-au dat astia afara din armata de rau ca sa te iau eu de bun! Si uite asa am scapat the razboiul al mare. Mare noroc Vasile, zice Maricica!. Da, si fratii mei, ca noi am fost 4 fratzi, au scapat si ei. Ce au facut, cum au facut nu stiu, dar nici unul nu a facut frontul. Surori ai Vasile? Numai una! Maritza o cheama. Ciudat nume Vasile, Maritza ca in piesa lui Kalman, Contesa Maritza? Exact Maricico. Am vazut-o la Carabush, zise Maricica. Ce distributie, ce montaj..! Cel mai mult mia placut de contele Populescu. Si mi-a placut tare de tot melodia aia, “Hai Tzigane hai..”. Dar tu Maricico, care este povestea ta? Ei Vasile, povestea mea este cel putin la fel de interesanta ca a ta. Dar nu avem timp acuma, hai sa mergem la peron ca au anuntat trenul! n.a. ‘Norocul’ lui Vasile s-a terminat in 72’ cind si ulciorul lui s-a spart.

Loldova is in the process of getting the green light to cross the European junction. Wow, what an achievment! But... only if they 'adhere to the European values' and prove themselves worthy of joining the continent they geographically belong to. I remember well that 'carrot & stick' game that Europe has played with the new candidates including Romania. Truth being told I found that protracted accession exercise a bit demeaning and heavy-handed. And always thoughts that even if Romania would non-challantly turn up on EU's doorstep, whistling one of Enescu's ballads and doing one of Nadia Comaneci's splits would have been more than enough. Such is the raw beauty (and potential) of that land! Same thing with our brothers, cousins, name them as you want. Haven't visited the neighbouring country (yet) but its beauty and potential cannot realy be that different. Best of luck folks!

Thanks for the concerns mate but Shlock is far from being my main threat. Why am I saying that? Because I nearly joined the 6 mil. plus when the Israeli Embassy in London went 'bang', back in 94'. At the time, I was living not far off the Kensington Gardens. The usual routine was to go for a walk along Kensinton High Street then walk past the Embassy and turn right into the Kensington Gardens. Except that on that day, when we got about 200 yards from the Embassy my wife dragged me into a shop because she liked some shoes. We were there for 5-10 minutes when we heard a load explosion and the shop window collapsed on us. Had we continued the walk and if my wife hadn't have that women Eurika moment, I most likely wouldn't be here to tell you my story. That shop (corner with Ken Church Road) is now selling mobile phones. Finally, I think you would agree with me when I say that I saw more action on the 'quiet leafy streets' of London than many of our servicemen on the combat field! Should that happen today I wouldn't be so suprised, being a bit too lippy and gobby for my own good. But back in 94'? I was a poor romanian emigre' bluffing his way through Uni, still finding his feet..!

Lol-davian typical hospitality: 'microsoft' chair for the high guests! It's not really Hertha's fault for what's happening now. Her hands are tied by treaties, previous agreements etc. It's the original chancellor that failed to recognise their traditional allies (about 4+) and decided to go for the wider and the more inclusive alternative. Hence, the current crisis. Blame whoever, but not the guest...!

“Mum, I met this guy, we are getting on very well etc. etc.” I am happy for you my girl, but I feel some reticence in your voice. Is there a problem? I like him, he makes me laugh… but how can I put it to you, there is something not quite right. “In that?” In that since I know him he’s taken me to more funerals than we’ve been out to the pictures.” And how right my wife was to be worried. I would qualify that by saying how little things have changed over the years!!!!

First episode from a series of a few. At the beginning of the 90s, I was working night shifts in some hotel when a guy with an unknown (to me) accent said late in the night. I have a bottle of whiskey and I want somebody to drink with. There were no other guests in the bar. He started to give me a download about the Irish-British conflict. And although his views were, as you’d expect, rather bias, he finished the night with a strange remark: “these guys, are the scum of the Earth”! How a very strange thing to say, I thought... On the following day, ‘Tower 42’ got blown up! I bet with ‘stuff’ from Prague...or perhaps Lybia?!

I had a look, the usual checks, watermark, colour, etc. but the one thing that caught my eye was ‘She’. And I said to my friend, are you taking me for a ride? Why does she look so young and so pretty? This is not the usual ‘hot off the press staff” is it? To which he replied: don’t worry my friend it’s all kosher. Who do you think I am, a train robber? You see my friend, your sense of perception is good but let me tell you something. Any person who grows old was once young. You know that and I know that! But your lot back home don’t. You buy for 5, you offload it for 10, you are quid in! Sorry mate, I said, that’s way out of my range. I have to say pass on this one. And pass did I say. This is something I learnt as part of my upbringing. I can smell shit before I step into it! Shortly afterwards a brief article in the press heralded to the world that one of the Century Job Railway Workers hanged himself in the back of his garage! No, no, not my friend himself, his East End contacts.

And when I eventually began to see some light at the end of my tunnel, things didn’t change either. After almost 1 year of life on the doll (after graduation) I had an offer. Good job, great money the only downside was the commuting. I was barely a week in the job when the tragedy struck in Paris. Little did I knew at the time. The only one that wanted out had to pay for such audacity! Anyway, everything was going swimmingly well into the new job until one morning when things got an ugly turn. Missed my usual train and so I arrived at the railway station later than usual. Only to discover that the station had been shut due to a tragic and preventable collision just outside of the station. After that event, they didn’t want me there anymore, so I had to pack up and go pastures new.

Next destination, the City. One morning I was making my journey into work when the train came to an abrupt stop just before reaching my station. Train ahead of us got blown up! What more can I say, it's a well documented thing. And the list could go on and on. The one across the Pond had also had something to do with this conflict E-W. In the same way as the Concorde went down latter on! Hopefully somebody will see sense and bring some peace and quiet to all of us, the innocent people. I can’t help but noticing that the main protagonists of this saga are doing very well thank you. It’s the mere mortals that have to suffer and put up with this shit endlessly! On my part, there isn’t much I can do about it. Even if I didn’t existed they would have invented me. Such is the depth of the fault- line that divides the world. As someone said recently: “we like the problem too much to find a solution for it”. Hopefully they were wrong.

Sa fiu bine inteles, blogul de mai jos se refera strict la comentariile (excesele) aparute pe marginea acelui articol.

Zburatorilor, stati aici unde sunteti ca stati bine! Sau vi s-a urat cu binele? Nimeni nu are nimic cu voi, altul este baiul...! Noi am trait impreuna sute de ani si ne-am inteles bine. Voi a-ti luat de la noi si noi am luat de la voi. S-au mai bine zis voi a-ti invatat sa mergeti in patru labe ca noi, iar noi romanii am inceput sa zburam ca voi. Intelegere mai buna nici ca se putea. Ce se intimpla acum sint provocari cu bataie lunga care nu va vizeaza pe voi in mod direct. S-or sfarsi si astea...

Miss journalist, I don\'t know who gave you the wrong idea! I am just an ordinary man, who lived a not so ordinary life and who found himself embroiled in this extraordinary story. Other than that, I am just like the man next to me. No particular skills and no special talents that would separate me from the rest. So you see, although I cannot claim that I am indifferent to the conclusions of this saga it's also true to say that it is not an end in itself. There may be some aspects of the 'do or die' but this is out of my hands. I am not power hungry and certainly I am not driven by selfishness or by material gains. Believe you me, I am not! All I really wanted was to shed some light on this stranger than fiction story. The rest of it it's just incidental, collateral views and personal opinions. Which don't seem to carry much sway anyway. What will be will be and what's good for you is good for me too folks!

Eu incerc sa va explic elegant in limba lui Shakespeare ca exista o logica si o ordine fireasca a lucrurilor de care trebuie sa tii cont si peste care nu poti sa treci, iar voi imi raspundeti in romaneste: " ba pe-a matii". I rest my case your honour!

In order to survive and prosper, Europe has no alternative other than to gang up together in a block. As for our little happeless country, if we are not part of this block then we will absorbed by some other blocks or modern Empires.One thing is certain, that given the time there is a chance that Escu will become a true European. What Escu can never be is a Smith. I vouch for that myself! The times when a country can make it by itself in this changing complex world is long gone. I don't know who represents what in this political crisis but one thing is sure. We shouldn't be looking for synthetic solutions to our natural problems.

"...declar oficiala ..pirrrrr..deschiderea JO 2012". Braavooo, Mr. Bean le-ai luat fatza la toti. Si multumesc de onoare! Trebuie sa marturisesc ca fasolea si efectele ei au fost cam singurile lucruri la care am excelat in armata. Inclinatii spre domeniul militar nu am avut nicidecum, in schimb am excelat la acest capitol - spre oroarea si disperarea colegilor de dormitor. Imi pare bine ca acest fapt a fost consemnnat si i se da atentia cuvenita. Pirrrr, may the best man win!

Fiecare intelege pre limba lui si interpreteaza ca atare. Dar eu iti spun ca te inseli amarnic. Nu mai crede tot ce citesti si tot ce auzi. Nu stii cu cine ai de-aface si de ce sint in stare! Ruptura intre mine si ei este definitiva si irevocabila. Sau ma rog, asta este situatia in configuratia actuala!

Apropo de comentarille unor literatzi care la comanda stapinilor au inceput munca de demolare a subsemnatului. Limba romana a fost conceputa pt. oameni ca mine si ca Iliescu. Simplii si cinstiti. Cum se aude asa se scrie. Iar daca la mine se aude fara liniutza, eu fara liniutza o scriu. Iar daca din cind in cind, din exces gramatical, mai pun cite o liniutza pe ici pe colo pe unde nu trebuie, n-are nimic. Merge si-asa. Important este sa intelegi ceea ce vreau eu sa spun. In tot cazul, in ceea ce priveste capacitatea, sau incapacitatea mea am impresia ca \'you are missing the point\'. Si daca a-si citi cu degetul aratator si daca a-si face calcule pe degetele de la mina, problema nu s-ar pune in mod diferit. Voi a-ti inceput operatzia de demolare de parca eu asi fi vreu candidat la nu stiu ce functzie politica. De parca pe mine m-a intrebat cineva vreodata ce vreau si ce doresc. Problema nu se pune de loc in termenii acestia domni ziaristi. In sistemul asta unde traiesc eu, cine esti si de unde esti conteaza mai mult decit ceea ce esti! Paradoxal sau nu, asta este sistemul si cu asta defilam.

Rugati-va la Dumnezeu sa nu cistige White Lia. Ca daca cistiga, am belito, si eu si voi. Primul lucru pe ordinea de zi este sa se ridice 'imunitatea', in care caz eu trec de indata in lumea celor care nu cuvinta iar voi ramineti tot cu miticii!

...that even the mighty Germans are no match for this quirky, out of the box people. True, in normal leisurely times perhaps they enjoy their cuppa a bit too much. But try to trip over their cup of tea and you'll see the other side of them. So, you see Miss Trousers for this very reason the chances of you getting me screwed do not amount to a great deal!

In legea revoluţionarilor (341/2004) există două paragrafe care le conferă drepturi băneşti „luptătorilor remarcaţi"."Un paragraf care garantează o indemnizaţie reparatorie lunară calculată pe baza unui coeficient de 1,1 din salariul mediu brut pe economie, ceea ce în 2011 însemna 2.224 de lei pe lună, şi un al doilea paragraf care dă dreptul la o indemnizaţie în plus, cuvenită revoluţionarilor pensionaţi la limită de vârstă." Foarte aproape sa ma remarc si eu pe 27- 28 Decembrie 1989, atunci cind Televiziunea Romana era in 'primejdie'. M-am imbracat, mi-am luat muherea si am plecat la drum. La Perla-Dorobanti, cind sa trecem strada cineva din spate ne spune dojenitor: "unde va duceti mai oamenilor?" Cind ma uit, cine era? Actorul acela de comedie din Braila. Unde sa mergem maestre, ne ducem sa aparam cuceririle revolutionare n-ati auzit la televizor? La care el, "duceti-va mai oameni buni acasa, acolo se trage, se moare, e harababura mare.." Si i-am ascultat sfatul. Din erou cu certificat am ajuns un lash repudiat. Mare rusine! Cind te gandesti, ce contrast, o vaduva de razboi primeste 270 lei/luna pt. barbatul ei cazut 'la datorie' pe frontul de Est !

Tu chiar crezi ca am uitat graiul nostru dulce romansec? Nu tot ce zboara se maninca si nu tot ce e scrie se citeste ca atare! Mai incearca o data. **** Dynamo! p.s. in ceea ce priveste 'la famiglia Segrada', pe mai tarziu. Eu am ce sa scriu si voi o sa aveti ce sa cititi.

Story begins on 42nd Street 1990, well before mayor Giulliani sanitated that area. Not taking the micky or something but I can't see that story coming up smelling of roses. Despite that hard core of roses enthusiasts, my experience tells me that it is not in the nature of these people to chase bad deals. As for the Northerners 2014, why should they box themselves in that corner of the country when it wan only 15 hundred years ago or so, when they used to have it all. Call me a cinic but from where I am sitted it just doesn't make sense at all. Ma'am would beg to differ though and this slightly complicates things!

Despite that hard core of Rose enthusiasts, my experience tells me that it is that it is not in the nature of these people to chase bad deals. As for the Northerners 2014, why should they box themselves in that corner of the country when it wan only 15 hundred years ago or so, when they used to have it all.Call me a cinic but from where I am sitted, it just doesn't make sense at all.

Viktorash, keep sucking my friend, your sza-escu bullet can't touch me. It's called 'protection shield field' - I can do Dallas 62' in an open Cadillac and live to see you sucking my bits. Meanwhile, have a gargle on me!

Who is getting shafted as we speak? Charlie Shit is getting shafted. La multi anus, Charlie!

Which way is it going? MUE to UE!!!! Careful 'tizule' you don't want to swallow it all up!

Soo, Mr. President, have you found Ma'am's G spot? Or is Ma'am going to serve Mr. President a lesson in gardening and horses? Whatever the answer, we are watching from the side with the greatest of interests.

I think I understand where you come from on this one, Mr. Biggish. However, you may want to think again before attempting to screw up this little union (on your own terms..!). It's highly unlikely you will be able to have it your own way particularly in the current context. That's not to mention that that event didn't just happen out of the innocent blue! Same thing now, many people try but very few seem to be able to succeed. Over!

Pai eu de unde sa stiu daca are voce? Daca o semana cu tasu sa zica mersi ca vorbeste. Ca el a inceput sa vorbeasca dupa clasa a I-a primara.

Ce pot sa va spun la conationalii astia, editia de vest, este ca jidoavka asta unguroaica este foc de desteapta.

Congratulations to the mother on the new arrival!

Am aflat despre ce este vorba. Cu ani in urma (5-6), am avut o camera atasata pe computer. Nu pt. o zi doua, pentru citeva luni. Eu nestiind despre ce este vorba nu m-am ferit, ca nu aveam de ce. De unde sa stiu eu ca Il Presidente avea instalat pe PC un program (screen-capture) care 'descarca' tot in momentul in care te conectai la internet. Toate bune si frumoase, pina intr-o zi de toamna-iarna cind am venit de la jogging. Am luat camera, m-am deconectat de pe net si m-am uitat intre picioare sa vad ce ma supara (aveam o iritatie de la alergat). Ei bine, unii folosesc acel 'mai mic decit de obicei stop-cadru' pentru a-l discredita pe Il Presidente. Pe mine nu au cu ce sa ma discretditeze, pt. ca de unde nu e nici D-zeul nu cere. Eu nu m-am laudat vreodata ca asi fi "cel mai mare futadore de la Rio Spaniole" iar in dimineata respectiva cu atit mai putin! Dar in spiritul obiectivitatii trebuie spus ca nu numai Il Presidente umbla cu tehnologia, mai erau si altii, de care nu prea se aude. Ca de, nu sint la putere! Daca tot ai sange in tine mai mult ca mine, tizule, de ce nu le spui pe dea dreptul si le tot dai pe ocolite? Frumos, etic si moral nu a fost dar unde este exceptia?

Dar de ce domn ziarist? Ce astea de aici nu se f..t in 3 acte? Ce a facut Nela si n-au facut astea?

Dar de unde stii tu mai PC-istule ca nevasta-mea o are mai mare ca mine?

Ce legatura are p..a cu primaria? Uite ca are, dovada mai concreta nu se poate! Unde sunt nationalistii aia ai lui Peshte sa-l stearga pe domnul Primar de spumulitze la gura? P.S. Ironia este ca voi l-ati ales si nici macar nu l-ati ales la Oradea, ca sa intelegem si noi clar si raspicat cine e cu cine!

Ca opera de arta statuia in cauza are meritele ei. Dar citeva corectii se impun: Nela is not a \'git\'. She is just the archetypical \'bi\'. As far as I am concerned, eu nu sint \'mare\' nici cind sint \'mare\' cum d-zeu sa fiu mare cind sint \'mic\'. Iar fratemiul era nici mai mare nici mai mic, de parca eram facuti de-aceasi mama. Si daca fratemiul nu era, nici Mario Puzzo nu era si nici Paccino nu se nastea ca actor!

“Te imbraci imediat si te duci dupa fratetu”! “Nu ma duc!” “Ba te duci, in momentul asta te imbraci si te duci sa-l gasesti pe fratetu!” Cam asa decurgea discutia dintre mine si maica-mea si taica-miu. La ora cind alti copii se duceau la culcare eu, carpit de somn si nu tocmai entuziamat de periplul prin circiumile Bucurestiului porneam la drum sa-l gasesc pe fratemiu. Itinerariul era cam asta: Motanul Negru de la Nita Stere, Cateaua Lesinata de la Maior Ene, Ciresica de la Cismigiu, Carul cu Bere. Si mai era si Restaurantul Garii de Nord, pe motiv ca era singurul loc unde puteai sa cumperi tigari straine:Rothmans scurt, Craven A, Peter Stuyensant, citeodata Dunhill si mai niciodata Kent. Frate-miu avea un ajutor social the 280 lei pe luna bani care ii ajungeau fie o seara fie doua. Asta depindea de mine. Idea era sa-l prind inca devreme in actiune si sa-l aduc acasa inainte de a termina toti banii. Atit maica-mea cit si taica-miul nu le aveau cu iesitul la restaurant. Dupa inceputul anilor 60’ Vasile nu a mai fost chip sa-si gaseasca un servici iar maica-mea era o simpla muncitoare. Asa ca resursele financiare erau prea limitate pt. ca ei sa isi permita astfel de mici luxuri. Ca sa nu mai spun ca ambii mei parinti faceau parte din generatia acea care tratau musafirii cu a cafea, dulceata de trandafiri si cu un pahar cu apa rece. In familie nu se bea decit de 2 ori pe an, de Paste si de Craciun. Fratemiul insa a fost primul care a spart aceasta traditie la care aveam sa ma adaug si eu ceva mai tirziu. El era bautor de 2-3 zile pe luna, dar cand o facea, o facea lata de tot! In rest, era un baiat destul de cumpatat si calculat iar cind nu bea un introvert prin constructie. Alcolul insa il schimba total. Pot sa spun ca rar mi-a fost dat sa vad o schimbare atit de mare intr-un om. Dupa citeva pahare toata lumea era a lui si cine se intimpla sa fie prin apropriere avea norocul de o seara pe cinste . Noi care stiam cum sta treaba incercam sa mai salvam ce se putea salva. Si uite asa, la virsta de 11-12 ani eu incepusem sa fiu familiar cu o buna parte din circuitul bahic bucurestean. Dupa ceva ani buni am revazut acele locuri de care ma leaga atitea amintiri. Amintirea primului meu lichor(Moca) la fostul local Ciresica, amintirea primei halbe (arsa cu apa) la Carul cu Bere ca si restaurantul garii de Nord unde am inhalat pt. prima data aer de vest. Si mai mi-aduc aminte si de prietenii de pahar ai lui fratemiu care incalziti de generozitatea lui mai imi trageau si mie, ala micu, cite o pupatura de-aia baloasa de betziv de ma stergeam cu tot cotul (il injuram pe frate-miu de toti dumnezeii). Motanul Negru si Cateaua Lesinata au disparut de mult laolalta cu toate cele din cartierul Dealul Spirii. Printr-un exces de pupincurism balcanik Ceausescu a reusit performanta sa faca din Dealul Spirii singurul deal din lume care se afla la nivelul marii. Acel deal trebuia sa dispara! Si a disparut intradevar dar a disparut si Nicu si dupa cum se pare, in curind vor disparea si Windsorii. Preafericitii mitropoliti au luat dispensa papala de la Munhen, s-au desfacut la bracinari, si-au dat jos nadragii si izmana duhovniceasca si i-au pus capra pe Nicu si pe Ma’am. Si i-au mai facut rodajul si lui Mishu (se cunoaste, se cunoaste?). Si uite asa s-a scris istoria de la 89’ incoace! Intre timp evolutia Bucurestiului nu avea cum sa treaca neobservata unui turist autohton asa ca mine. Se continua traditia de arhitectura eclectica, unde singura restrictie este ce si cit vrea cetateanul, dar si cita dare de mina are. Din acest punct de vedere Bucurestiul este intradevar unic. Singura capitala Europeana unde gasesti acest amalgam architectonic adunat din toata lumea si grefat pe oraselul nostru drag. Ultima achizitie din domeniul este pasajul Golden Gate Bridge aka Pasajul Basarab. Am mai vazut astfel de proiecte dar construite afara din oras. Dar cum la noi contextual urbanistic ‘nu se pune’, nu ne mai prinde nici o mirare. Esentialul este sa fie functional. Daca se incadreaza sau nu in peisajul urbanistic, asta este o chestiune pe care numai filfizonii si simandicosii astia de Vest si-o mai pun! Ce s-o fi intimplat cu Bucuresciul ala discret al carui farmec consta in ai descoperi frumusetile de pe ici pe colo? Orasul s-a termopanizat, bmwtizat si shaormatizat. Ca sa nu mai pomenim de nenumaratele case tip-vila construite in regim de inaltime. Singurul punct de referinta al orasului, arhitectura din perioada interbelica este, incet, incet sufocata de agresivitatea urbanistica a ultimilor 20 de ani Si asta ca sa nu mai pomenim de macelul la care a fost supus Bucurestiul in perioada anilor 80’. Dar cum pt. comunisti rationamentele pe linie estetica erau ceva cu totul strain locului si ideologiei, Bucurestiul pe ansamblul lui se prezinta asa cum se prezinta. Un oras fara prea mari pretentii care este pe cale de asi pierde si ce a mai ramas din ‘Micul Paris’. Mare pacat, traseul Bucurestiului putea fii cu totul si cu totul altul (se aude, se aude?) Dar in fine, sa revenim la oile noastre. La fostul local Ciresica, devenit intre timp casa de pariuri, se pariaza la greu pe…’ciresica’ (pai pe cine altcineva..)! Restaurantul Garii de Nord a devenit ‘fast-food’ (pai ce altceva..) iar la Carul Cu Bere cu toate ca localul este in esenta acelasi, atmosfera este cu totul si cu totul alta. Mi-aduc aminte de acel taran care plinginduse de calitatea utilajului agricol de pina in 89’ spunea: “domnule, eu cind incepe campania agricola vreau sa ma ocup de agricultura nu de de mecanica”. Asa si eu, ca vechi consumator bucurestean, eu cind intru intr-un local vreau sa vad atmosfera de carciuma de Bucuresti. fum, galagie, agitatie etc. nu atmosfera de Capela Sixtina! La Carul Cu Bere se vorbeste incet si decent, mai auzi si ceva limbi straini, se comanda din meniu international-romanesc (cu traducere aproximativa), chelnerii sint prezentabili si bine spilcuitzi. Se mai ridica cite un gura casca, din nu stiu ce tara flash-flash cu aparatul, o poza pentru eternitate. Si eu cind mi-aduc aminte de animatia carului Cu Bere din alte vremuri ma apuca nostalgia dea-binelea. Parca-l vad pe Nea Grigore cind aducea cite un buchet de halbe in fiecare mina si mai aducea si o tava cu cirnati oltenesti cu bulete de cascaval in dinti. Si cu toate ca fiecare ospatar avea cite nu stiu cit de multe mese, ei stiau exact ce ai comandat si ce mai astepti. Si cind ii spuneam: nea Grigore arunca si citiva mici la misto pe gratar, sa fie masa bogata vineee, baiatul, striga nea Grigore peste umar! Ehei, ce vremuri! Ma opresc aici, inainte de a varsa o lacrima peste hirtia si cerneala asta digitala.

In ceea ce ma priveste, puteti sa o faceti 'republica mareata vatra' daca asa vreti. Nu eu va stau in cale. Iar in ceea ce priveste titlul, nu am cu ce sa va ajut pentru ca nu stiu. In tot cazul problema nu se pune Vest / Est, altele sint variantele la care se lucreaza de spor. Din care cauza mai apare si cite unul cu amenintarile lui. In tot cazul, toata lumea pare sa se fii pus de acord ca actuala matroana merita sa-si termine mandatul pina la capat. Ce o fi dupa aia, asi fi zis D-zeu cu mila, dar nici de la asta nu te mai poti astepta la prea mult. Vorba lui Moromete: 'timpul nu mai are rabdare'!

Mr. President, can you imagine what's going to happen to the black population if you carry out the 'Fab Seconds' instructions? I am talking about the 'one that could have been your son'.... P.S. Adjust your safety belts folks, we are entering the Earth atmosphere. The English brigade have this fixation with the Tudors and the fuselage is beginning to get red hot. Watch this space! Viva Zapata!

I don't know who has come up with that crap (Studiourile Buftea?) but it ain't true. I have nothing against the pink community but gay sex is not my thing. Just ignore it folks, it's all part of the dirty tricks campaign played by our little starlet. And if you find out one day that I screw my dog when my wife is not watching then you should never be in doubt... 'Cantareata' came back in 89' and she's made a habit out of it ever since!!!!

La Multi Anus, Rromania! Csoks, otto

Pup-in-curist nu am fost de cind ma stiu. Referitor la blogul de mai jos, sigur ca a-si fi putut fi mai vitriolic la adresa persoanei respective mai ales daca a-si fi avut in vedere si experienta personala dar si interesul propriu. Numai ca aceea posibilitate teoretica (a' la Dickens) este si v-a ramine o speculatie cu posibilitati infime de realizare. La ce nume avem noi aici, poate sa-i imbat pe astia pe toti cu mici si bere si nici atunci nu sunt sanse reale. reale. Asa ca, cel mai bine este sa ne facem ca nu pricepem si nu vedem. Gandeste-te la alternativa, sa dai charmul si chicul sistemului monarhic pe cinismul si ieftinismul republican. Nici asa nu imi convine!

Ma’am, I understand your family interests but allow my humble self to disagree with the almighty you. If this somewhat artificial arrangement, that came as a result of a fluke (let’s admit it), failed to work for the last 100 years, whatever makes you think that just by some miracle everything is going to be hanky-dory ever after? Despite your long passion for horses I am afraid you are backing the wrong horse on the wrong turf!

Eu impartial nu sint, ca nu am cum sa fiu. Nu dupa tot ce s-a intimplat. Dar cel putin incerc sa nu fiu atit de mare **** cum ati fost voi. Ca romanul, de..! Ca daca s-ar pune problema, atunci asa si pe dincolo... da nu m-as da inapoi. Daca..! In privinta gusturile mele muzicale eu ramin consecvent la ceea ce de altfel stiti si voi. Nici Omega si nici Romanticii nu au clasa Phoenixului. Si cu asta basta! Iara Phoenixul, daca ar fi scapat de pietroiulul asta mare de dupa git, erau departe acum. Astia nu mai aveau nevoie nici de frunzulita si nici de gradinile lui Nutzi sa o vinda la export. Un Rolex 'made in Phoenix' are o imagine si un sonor la fel de bun ca alea facute in Switzerland. Phoenixul are 'brand', iar in lumea in care traim asta nu este putin.

Nu merge Mircica, nu merge. Ca daca mergea, transmiteai si tu de la tribuna oficiala... ca sa nu mai spun ca pasarea noastra maiastra, Lia noastra, Lia Ciocarlia, nu si-ar fi luat zborul atat de brusc si de neasteptat. Hai mai stai o data!

Ziua 1: aterizare la Baneasa. Micutz si depasit, acest aerodrom este un exemplu de eficienta. Punctul forte al acestei institutii este proximitatea cu orasul. Daca se facea in zilele noastre, cu greselile de rigoare, pista si aterizarea ar fi fost pe undeva pe la Universitatii. Ar fi pacat sa se desfinteze. M-am intrebat si eu, cum sint sigur s-au intrebat si altii, cum a fost posibil sa obtii autorizatia de constructie pentru acel conglomerat de ‘vile’ bagate una in alta,fara nici o noima si nici un sens la citiva metri de aeroport. Mare ti-e gradina ta…! Ziua 2: (re)acomodarea cu Bucurestiul. Incet incet, ca de altfel mai toata Romania capitala a inceput sa arate ca un oras adevarat. Drumurile mai bune, cladiri mai aratoase, centrul vechi a inceput sa prinda forma, magazine pline cu de toate, restaurante din ce in ce mai multe si mai bune. Pe buna dreptate poti sa spui ca ne-am tras o ‘fatza’ cu care nu te faci de ras nici in Europa si nici in lume. Costumul ala gri, botzit si ponosit pe care-l purta Bucurestiul in 89’ a fost inlocuit cu o garderoba care ne prinde. Problema Bucurestiului(si a tarii de altfel), sint insa chilotii si ciorapii. Si cu cit stai mai mult cu atit realizezi asta. Spre deosebire de altii, noi ne-am schimbat garderoba de la exterior spre interior,sa vedem cum o sa ne igienizam de acum incolo. Aceasta problema insa este una structurala, si cea mai grea de rezolvat. Anii care vor venii ne vor da raspunsul la intrebarea pe care cei mai multi nici nu vor sa o auda daramite sa o formuleze: cum rezista si prospera o tara pe termen lung fara o industrie proprie!

Ziua 3: nouatea incepe sa paleasca, incepi sa vezi si partile mai putin bune. Din discutille cu oamenii realizezi dificultatile financiare cu care se confrunta omul de rind. Si concluzionezi ca ai fost (si inca esti) unul dintre norocosi care si-au facut o viata pe unde au putut cum au putut. Ziua 4: navighezi printre canalele de televiziune sperind in zadar sa scapi de acest razboi mediatic. Nici o sansa. Parca au innebunit cu totii. Tu si cu ‘organul’ tau tii capul de afis mai peste tot. Un pic de decenta oameni buni! Eu unul nu am nimic de impartit cu respectivii indivizi. Ei isi apara ‘saracia si nevoile si neamul..’ Insa eu unul, nu sunt nici atit de sarac si nici chiar atat de nevoias sa am ceva de impartit cu ei. Asa ca nu am de gand sa intru in polemica sau dialoguri. Iar in ceea ce priveste ‘neamul vostru’ si ‘neamul meu’, om mai vedea. Ss-ar putea ca urma sa sparga turma!!! Ziua 5: Calatorie la polul frigului. Surprize, surprize. Vreau sa cumpar ceva de mancare, s-a terminat. Vreau sa cumpar ceva de baut s-a terminat. Locuri la restaurant (in restaurante aproape goale)nu mai sunt..Nu am crezut vreodata sa fie atata diferenta de opinii intre verii astia din centru si verii astia de la vest…Sfatul meu pt. frigurosi este sa lase caldarea si sa ia degetarul! Ironia sortii este ca romanii m-au f..t cu p..a indoita pe considerente de ‘origina sanatoasa’. Nu mai fiti asa de egoisti, feketasilor. Uitati-l pe ‘Freddy Ciuc’ si aduceti-va aminte de ‘Stefan cel Mic’! Ziua ‘n’: concediul s-a dus, portofelul este supt de-a binelea, ficatul pus la grea incercare de craciunul romanesc. Intram intr-un nou an, sa speram ca este si ultimul. De criza, nu de altceva! Nefiind unul predispus la acele messagele traditionale catre natiune, sau ‘message pt. popor’ doresc sa inchei doar cu o urare de bun simt: La Multi Ani cu bucurie in 2012!

Hai sa continui povestea lui Del Boy, inceputa citeva bloguri in urma. Se intimpla prin anii 70. Tanar, fara serviciu si fara bani frate-miu isi omora timpul pe te miri unde, la sahisti in Cismigiu, pe Bulevard pe la cate un film etc. Intr-o zi prin 77’ il prinde razia. Il intreaba militianii: de unde esti si ce este cu tine la ora asta pe boulevard ca tu ar trebui sa fii la munca. La care frate-miu a inceput sa le explice, ca el de muncit ar munci dar nu are unde. Bani sa isi deschida Croitoria lui nu avea iar de primit nu il primea nimeni sa lucreze la stat. Le-a mai explicat el cum ca el mai avea si ceva probleme de sanatate in sensul ca el din cand in cand mai cadea jos fara motiv. Astfel incit el nu putea sa presteze orice munca. S-au gandit tovarasii ce sau gandit si in final au venit cu solutia: te angajam muncitor necalificat (labourer) la una din intreprinderile din Cartier, la Tanara Garda. Si uite asa a ajuns frate-miu la munca cu carca la sus numita institutie. Unde mai pui ca in 78, ca urmare a nasterii nepoatei mele intreprinderea i-a dat si un apartament la unul din blocurile alea confort III in Ferentari. De voie de nevoie a muncit frate-miu la ei cam pana in 92’. Iar din 92’ pana in 2001 frate-miu a intrat in regim the hibernare ca de altfel mai toata clasa proletara din Romania. In anul 2001, in noaptea 24-25 ianuarie cade frate-miu de pe ‘saniuta’ si se accidenteaza mortal. Daca vrei sa stii mai multe ce s-a intimplat si de ce, citeste mai departe.

Dupa 10 ani de cutreierat, in August 2000 ajung in Transilvania (in concediu) in capitala neoficiala a acestei regiuni. Ca in Transilvania sint interese de grup nu trebuie sa vo spun eu, asta o stiti si voi foarte bine. Nu este treaba mea si nu vreau sa ma bag, avem oameni alesi si platiti de obste sa resolve aceste probleme . Eu insa vreau sa spun ce ma doare pe mine. Am stat in acel oras 1 saptamina cu care ocazie am vizitat si o familie (de romani) pe care nu ii mai vazusem de multi ani. Gazdele foarte primitoare, mai o gustarica, mai o palincutza cum este traditia. Si totusi cind am inceput sa intram mai bine in discutii si conversatii, ceva nu se lega,si nu prea avea sens. Oamenii vorbeau in dodii. Eu m-am intrebat,mai frate, ori nu mai stiu eu bine romaneste ori ceva este in neregula cu oamenii stia! Oamenii vorbeau ce ii framintau pe ei ca ardeleni, ei crezand ca eu stiu cum sta treaba. Eu, pe dinafara complet si dezorientat! In fine, spre sfarsit, ca sa ma recompensez, am lansat o invitatie gazdei la un restaurant in oras. Gazda ne-a refuzat invocind nu stiu ce motive dar ne-a spus ca daca vrem sa o luam sa o luam pe mezina familiei. Cu toate ca ea “avea un furungur pe partea dorsala” care o cam tinea ca sa folosesc cuvintele mot a mot. Fata ne-a intrebat daca poate sa-l invite si pe prietenul ei. La care noi i-am raspuns ca sigur ca da. Si uite asa ne-am intilnit cu amicul amici noastre. Primul lucru care m-a frapat cand l-am vazut a fost asemenarea izbitoare cu personajul din filmul ala cu culturisti, cu Margelatul. Toata treaba era un aranjament si o aluzie la ce se intamplase cu 2 ani in urma, cand firma la care lucram m-a trimis o saptamana la o serie de conferinte si simpozioane in LA (Buftea). Pe vremea aia guvernatorul studiourilor Buftea era individual ala care ii termina pe toti si cum ii termina cum le zicea ”Asta e viata Bebe”! In timpul petrecut acolo, cineva si la ordinul cuiva, s- a ‘colectat’ ca sa ma explic mai plastic. Vorba, bazmului: Buna ziua boieri mari dati punguta cu doi bani? Si eu am dato, ca nu ma costa nimic. Ori asa am crezut eu, naivul de mine!

Pe vremea aceia, sistemul asta de ‘unde mergi si ce faci’ nu era ‘real time’ cum este acuma. Pe vremea aia se lucra in grup restrins. Sistemul era cam 2-3 luni in urma vietii de zi cu zi. Cand a avut loc vizionarea filmului nostru si sceneta cu familia respectiva ‘baietii’ s-au ciugulit. Si s-au ofensat atit de tare ca au luat o decizie cruciala. Zis si facut. In Noiembrie, vine Dom’ Profesor cu Taranii lui in vizita neoficiala aici sa depuna o coroana cu flori la ‘mormintul eroului necunoscut’. M-am dus si eu ca doar erau ‘ai nostrii’. 2 luni mai tarziu, necunoscutul ala de erou a avut un nume: frate-miu. Eu tocmai ma intorsesem de la ski din Canada in dimineata acea. Dau drumul la boiler (!) nu merge. Incerc telefonul, nu merge. Care aici nu prea se intimpla asa ceva!!!! Semne rele anul are, m-am gandit eu! Ce sa fie, ce sa fie? Citeva ore mai tirziu ma suna maica-mea si ne spune vestea cea rea. Ajuns acolo am intrebat si eu cum s-a intimplat. Sigur, mi s-a parut suspect, nu numai mie, dar si familiei. Frate-miu nu era genul de om sa vomite dupa o litruta de saniuta! Era genul acela de om care putea sa bea 1 zi intreaga, dormea 3-4 ore si se scula fresh sa se duca la serviciu. Micut de statura, cu un fizic robust si ‘tare’ el nu avusese nici o data probleme de genul “vai ce rau ma simt”. Din aceasta cauza am fost intrigat de ce se intimplase. Bea omul a litruta, vomita, se culca si nu se mai scoala! Ciudat nu? Am iesit noi in spatele blocului si incepem sa cautam sticla cu pricina. Si o gasim, dar din nefericire sticla era sparta. Ce sa mai analizezi si cu cine sa te certi, sticla era facuta cioburi. Si uite asa l-am petrecut pe frate-miu pe ultimul lui drum, convins fiind ca o ‘intimplare nefericita si ghinionul’ i-a pus capat vietii! Abia mai tarziu am inceput sa fac legatura intre ceea ce sa intimplat la LA Buftea, in Transilvania, delegatia aia de tarani si noi, adica familia.

Incepand cu anii 84-85, Sefu nostru devenise peste noapte 'persona non-grata' in propria lui ograda. Iar dupa a doua jumatate a lui 89' a devenit de asemenea 'incomunicado'. Daca nu ma inseala memoria prin iunie-iulie ne-a venit un sef nou la servici. Prea putin ma intereasa pe mine pt. ca nu era seful meu direct. Dar totusi ceva mi-a atras atentia: Dacie neagra, sofer, si din cind in cind si garda de corp. Curios, am intrebat si eu pe seful meu direct, cine este omul. La care el mi-a raspuns sec: este baiatul lui Iulian. Acuma, nu care cumva sa crezi ca eu lucram cu baietii. Nici decum, aveam si eu a slujbulita ca atitia altii in Bucurestiul nostru cenusiu din anii 80'. Ca sa nu mai zic ca pe coridoare ma intilneam cu anonimii de atunci si 'numele' de astazi: PTC, TH etc. Cand nu eram la servici eram la piscina pe centru. Si acolo cam tot asa statea treaba. Anonimul de profesoras de atunci este acum unul din greii industriei din Pipera. Ce sa-i faci, asa sunt eu, 'ma prind mai greu'...! Citeodata stau si eu si ma intreb ca prostul: care a fost gardianul si care a fost arestatul?!

Cineva intreaba ce s-a intimplat cu Vasile in 72'. Pai ce sa se intimple, l-au luat la spital sa-l tina sub observatie. Omul avea el ceva sechele mai vechi care-l deranjau din cand in cand asa ca o salvare din cand in cand nu era ceva iesit din comun pt. noi. S-a dus maica-mea dimineata la spital la el cu mancare si a gasit salteaua pe pat stransa si patul gol. Vasile era la morga. Domnul doctor i-a facut respitratie gura la gura dar a gresit procedura, a uitat sa sufle..! Verdictul post-mortem: insuficienta respiratorie! Acel centru de excelenta al medicinii romanesti nu mai exista. In zilele noastre si pe lumea asta este gura de metrou de la Unirii. Cine, ce si cum? Mai il tine-ti minte pe 'Domnul Bill', de la #27? De ne tot intrebam noi cum D-zeu s-au ratacit englejii astia in saracia asta de cartier? Coproductie Britano-Romana!!!!

Mai se intimpla si de-astea. Te duci la bar sa-ti iei o bere si cineva te pisca de fund. Intrigat si curios esti. Care pisti ma? Daca este frumoasa si blonda parca nu te-ai supara, dar daca este blond si dragutz , atunci ce faci? Pai ce sa faci, schitezi si tu un zambet, spui ‘pardon dar nu esti genul meu’ si te intorci la treburile tale. Cumva dezamagit ca nu este blonda aia frumoasa foc de la masa din coltz. Dar in tot cazul nu scoti parul si omori omul, pt. ca sa ‘atentat la barbatia ta si ai fost jignit de peste poate’. Chestii din astea se intimpla, mai peste tot in lume si mai oricui. Poate a baut si omul un pahar prea mult, sau poate chiar ia placut de tine, asa anormal cum pare a fi la prima vedere. Stai putintel sa ne gandim, tu de cite ori nu ai facut avansuri mai mult sau mai putin elegante ‘sexului opus’ cind te-a prins in toane bune la un pahar. Si cand din barbatul ala bondoc, chelios si cam puriu pt. dragutza aia tanara te-ai tranformat intr-un Don Juan cu serenade ? Asa sta treaba si cu respectivii ‘gay’. Multi dintre ei, isi duc crucea in tacere, cu resemnare si imi inchipui si multa frustrare. Dar mai sint si din astia asa ca noi care isi doresc sa-si traiasca viata asa cum le-a dato cel de sus. Pentru ‘normalii’ ca noi, este simplu. Dar pentru ei? Daca omului asa ia fost dat, in loc sa se uite dupa o fusta se uita dupa un pantalon ce poate el sa faca,? Nu ca l-ar fi intrebat cineva ceva cand s-a nascut, vrei sa fii asa sau vrei sa fii pe dincolo? Ca nici pe noi nu ne-aintrebat nimeni de culoarea ochiilor, inaltime si IQ. A iesit omul asa cum a iesit, cu sau fara voia lui. Parca anul trecut un om cu sutana cunoscut pt. inclinatiile lui sexuale a fost prins facand sex cu un alt barbat. Pai daca omul este gay, cu cine era sa aiba sex, cu Gina Pistol? Vorba cea, sa faci ce zice popa nu ce face el. Mai deunazi, nu stiu ce designer era banuit ca ar fi ‘pe invers’. Pai sa ne ierte D-zeu, in meseria asta de couturier, asta nu este un moft, este o necessitate. Altfel moda ar fi ramas si acum la stadiul de o blana de ren aruncata peste trupurile noastre goale si paroase. Sigur, a fi gay sfideaza cumva conventionalul. Dar conventionalul asta nu reprezinta altceva decit prejudacatile unei societati care in ciuda tuturor progreselor facute in ultimii 20 de ani inca refuza sa-l accepte pe acel Ion caruia ii place alt Ion.

Eu nu am defilat. Prin mine nu curge 'sange de roman' si nici nu m-a chemat vreodata Traian!!! Si daca tot batem si dezbatem posibilitatea unei a 2-a zi nationale, de ce sa nu alegem aleatoriu o zi de care sa se bucure si romanii si maghiarii si 'alte nationalitati'. Hai sa zicem, 16 Mai...! Mai aleatoriu de-atata nu cred ca se poate.

Cum sta treaba cu mine, frate-miu si Ardealul. Uite ce se intimpla, situatia noastra acasa in Bucuresti nu a fost dintre cele mai fericite. Servicile sociale l-au trimis pe frate-miu sa invete carte si meserie la voi acolo, langa Oradea, la Ineu. A stat Del Boy acolo vreo 10 ani si cand a venit acasa a venit toba de meserie, croitorie de-aia ungureasca invatata la Gyula baci, cu scatoalce si suturi in cur. Ce sa intamplat dupa aia cand a venit in Bucuresti? Intr-o tara unde nemunca era act penal, pentru el nu sa gasit nici un servici! Este ceva in legatura cu semantica cuvintului croitorie'... Dupa multi ani, vreo 6-7 de stat pe bara a facut el un memoriu scris la 'nea Nicu'. Atunci a reusit el sa intre la o cooperativa. A stat 3 saptamini si l-au dat afara pe nu stiu ce motiv. Adevaratul motiv, pravalia respectiva era strategic plasata chiar la Podul Mihai Voda linga Manastirea Mihai Bravu. In ceea ce ma priveste, eu mi-am petrecut verile (2 luni pe an) la Szabala, langa Sf. Gheorghe (tabara sociala). Ungureste acum nu mai stiu, dar ceva invatasem. Copil fiind si petrecind perioade indelungate de timp acolo (din clasa 1a pina in a 8a) sigur ca invatasem ceva. Servus si toate bune!

Cateva raspunsuri la intrebari / provocari aparute pe blogguri pe ici pe colo: 1) De ce Bihoreanul? Pentru ca eu de urat asi fi urat si pe la alte case mai mari, dar nu m-au primit. 2) Sa cred sau sa nu cred? Poti sa crezi ce vrei si sa refuzi sa crezi ce este incomod. Eu unul cred in vise. 3) ‘Pacalici’? Nici cand am fost mic si prost, baiat fraier nu am fost, iar pacalici nici atata. Informeaza-te mai bine. 4) In ceea ce priveste alegerea nefericita a citorva cuvinte pe ici pe colo, nu este vorba de lipsa de limba (cea Romana) ci de lipsa de timp si de alte deprinderi prinse peste ani si ani! Zi merci ca nu a iesit cu ‘th’ in varful limbii si ca nu am dublat consoanele inainte de vocale! 5) Cand citesti un ziar pe net te informezi, cand il rasfoiesti te delectezi. Din pacate am rasfoit acasa Bihoreanul digital si am avut surpriza sa constat ca lipsesc din ‘pagini’.Ghici ce pagini? Si aici, ca si la voi, orasul este impartit pe sectoare…Iar la servici am 1 ora la dispozitie (pauza de masa). Asa ca , mai lasati si voi de la voi ca eu nu am scris pt. critici literari !

6) In ceea ce priveste grija de mine vis a vis de amenintarile voalate pe ici pe colo. A-si spune eu pe romaneste ce pot sa-mi faca astiam mie, dar tinind cont de site si de demographia locului mie frica ca nu-mi intelegi hiperbola! 7) Ce facultate am facut eu aici? Informatica. Starea civila: casatorit. 8) In ceeea ce priveste ‘iesirea la rampa’, multumesc de oferta dar nu! Nu sunt interesat sa joc la periferia politicului romanesc, pe la emisiunea lui ‘nea cutare’ sau ‘tanti cutare’. In ceea ce ma priveste nu poate fi decat ‘tot sau nimic’! Am motivele mele, te rog sa ma crezi!! 9) “Cine tipa hotii?” Asta intrebare o am si eu, ca ma doare noada cur..lui de cite suturi in fund am luat in ultimii 20 de ani. Ca sa nu mai pomenesc de ce s-a intimplat cu ‘Del Boy’ on 24th of January in 2001 si cu ‘Otto’ in 1972. Chiar asa, cine tipa hotii?! 10) In ceea ce priveste cele citeva articolashe scrise in ultimul timp, eu ma consider un intrus in arta asta a bloggerilor mai cu pretentii. Asa ca nu am de gand sa-mi fac o obisnuinta din asta. Ii multumesc domnisoarei Szuhai pentru gazduire pe pagina ei, dar este timpul sa ma intorc inapoi la bitsurile si byturile mele. Sa auzim de bine!

100.000 de p**e eventual....cand toata populatia orasului este de 200.000...sau jumate din oras o stat tot prin Lotus....

Suna telefonul. Raspunde secretara clubului. Alo da, un moment va rog, sa vad daca este liber. Tov. Ciubotariu, Urzica la telefon de de la Federatie. Insista sa vorbeasca cu d-voastra. Da, multumesc, fa legatura. Da tov. Urzica, cu ce va pot ajuta? Sefu’ stia despre ce era vorba, astia de la federatie cu pilele lor. Tot insistau sa-l bage in echipa mare pe Vasile Junior, jucator de duzina care nu avea nici alura de fotbalist si nici nu promitea cine stie ce. Am inteles mai Urzica, sa-l mai vedem cum joaca, dar asta este club mare, avem si noi pretentiile noastre…va rog sa ma intelegeti. In acelasi oras, dar cu totul alt cartier, Vasile Jnr. Incepea o alta viata. Viata de scolar fotbalist. Junior, avusese o rabufnire de orgoliu, vroia sa-si arate lui, in primul rind, ca poate sa joace fotbal la nivel inalt.

Sarise el multe etape de pregatire si antrenament, trecuse el ca gasca prin apa in anii astia de juniorat, avusese si probleme cu Comisia De Disciplina, cartonase galbene cu duiumul si f. f. apraoape sa-l ia si pe ala rosu. Dar de data asta Jnr. era hotarit. Avusese o discutie cu el insu-si, dupa ani de tatonari si incercari si esecuri pe linie. S-a intrebat: “care-I problema ta mai baiatule, ce D-zeu e in neregula cu tine?” “Le-ai incercat pe toate si nimic nu-ti place sau la mai nimic nu esti bun”. Si a avut Jnr. o revelatie. I-a ncearca tu sa joci cu capul. Inalt era, ceva deplasament mai avea de pe vremea cand il invatase taicasu ceva fotbal. Incearca mai baiatule, ca n-o fi foc, si-a zis in sinea lui Junior.

Usor de zis, greu de facut. Anii de inactivitate sportiva isi spuneau cuvintul. Iar lua junior mingea si incerca sa o bibileasca, si cum o lua tot asa o lasa. Greu, greu de tot. aproape sa renunte. Si totusi, dupa vreo 3-4 luni au inceput sa se aprinde cateva luminitze in vacumul si intunericul ala educativ. Junior trecea, fara sa-si dea seama, printr-un declick intelectual. O conjuctura si o convergenta fericita intre virsta, mediul educativ si probabil ceva talent latent. Si in 79’ surpriza de proportii de a amutzit tot stadionul: Junior trece testul de aptitudini la Vointza Bucuresti. Adevarat, Vointa nu era Steaua sau Dinamo, dar totusi era un club serios, unde se invata pe vremea aia fotbal de calitate.

In urmatorii ani Junior ‘trage’ tare, nu atat din dorinta de a excela cat din dorinta de a nu esua. Cum e vorba aia, mai bine sa-l citesti pe Tocilescu, decat pe Odobescu si Cosbuc! Si uite asa trece baiatul de la junior la seniori, cu brio. Suna telefonul, raspunde secretara. Sefu’, Urzica de la federatie, insista sa vorbeasca cu d-voastra. Da domnul Urzica, cu ce pot sa te ajut? Cine? Vasile Jnr.? Da, stiu, i-am urmarit evolutia la Vointa, a inceput sa se miste bine, are toate sansele sa-l bag in echipa mare. Dar, stiti ca este cam incurcata treaba cu el…el a mai fost legitimat si pe la alte cluburi…mie sa nu avem necazuri cu cluburile alea. In fine, sa vedem ce putem face, nu promit nimic.

Suzi (asa o chema pe secretara) suna-l pe Stere, spunei ca vreau sa vorbesc cu el. Sa vina la mine acasa, pe Anotimpuri sa discutam, am un vin bun…Buna Stere, sa traiti Sefu’. Ia loc, serveste din vinul asta traznet. Mi l-a adus cineva de la Husi. Ai adus ce te-am rugat? Adus sefu’,aveti aici fisa complecta de jucator al lui Vasile Jnr. Incepe Sefu’sa citeasca, cluburi mari, din cele mai mari: Honved, Panathinaikos, FC Terahan ca si de-astea de-alea noastre, FC Targoviste, Zimbrul Chisinau si, foarte important. FC Urlatii. Se uita seful pe cealalta coloana, Junior mai jucase si pe la cluburi de-astea mai de duzina: Gotheburg, Partizan, pana si la FC Zburatorii!

Mai Stere, dar ia spune-mi tu mie, de mirosit miroase? Nu miroase sefu’. Sigur ma? Sigur sefu, curat ca faina cu 3 zerouri. Baai, se rasti sefu’ spre Stere. Ai grija cum vorvesti! Scuze sefu’, lasa ochii in jos Stere, rusinat ca l-a luat gura pe dinainte! Sefu’ care-i stia pe toti si toate, auzise de naravul lui Stere. Avea un usor smiorcait pe partea dreapta! Dar Sefu’, om luminat la minte, stia ca e mai bine sa-i filfiie narile la faina decit sa se bitiie din cap..!!! Dar i-a spune ma Stere, de zburat zboara? Acuma nu mai zboara, dar a zburat. Zau ma? Ce fel de zburator? Voiajor cu pene albe, editia de Vest.Hmm, bine mai Stere, multumesc. Aranjeaza-mi o intilnire cu Zavoianu, trebuie neaparat sa discut cu el. Este complicat al naibii...!

Suna telefonul, ora 3 noaptea. Se scoala Sefu;, alo care mai esti si ce vrei la ora asta? Sefu’, sint eu Stere, e groasa rau, Cineva a ciripit si au aflat astia de la FC Terahan de transferul lui Junior. Zice ca s-au speriat tare de tot, au dat afara toata federatia, s-au inchis in vestiar si au pus o nota pe usa: “Aici nu se mai joaca fotbal” A doua zi la birou. Suzi, fa-mi legatura cu Zavoianu. Alo, Zavoianu, Ciubotariu,sint. Si incepe Sefu’ sa-I explice lui Zavoianu toata povestea si cum sta treaba cu Junior. Mai Zavoianule, uite carei treaba, eu nu am nimic impotriva lui Junior dar a iesit ‘pozitiv’ la test. Cum adica, intreba Zavoianu. Pai cum sa-ti explic eu tie, Junior sufera de ceaa ce se numeste in termeni medicali, ‘sindromul Frankenstein’.

Omul este facut din bucati. O mina de un fel, un picior de alt fel si tot asa. Cum pot sa titularizez un jucator care are un cap de un fel, asezat pe un git de alt fel? Eu nu am cum sa-l bag in echipa asta. O sa mi se urce asta in cap de la FIFA. Atunci Zavoianul i-a raspuns calm si asezat: Nu conteaza! Eu am jucat cu Vasile cu taicasul la FC Urlatii, l-am cunoscut bine, ne-am inteles bine, a fost golgheter la echipa. Eu am incredere in Junior ca intr-o buna zi o sa poarte banderola de capitan. Mai gandestete. Am vorbit si cu Sud Americanii, cluburile alea unde au jucat si Rumeninge, Prohaska, Stilike si altii.Junior este omul lor, vor sa-l transfere la Zelecnicar Sarajevo!

Si uite asa convoaca Sefu' conducerea clubului si le expune planurile lui de viitor pt. club. Sefu’ se hotarise! Daca Junior nu avea loc la echipa de acum, el avea sa contruiasca o echipa special pentru el! Si incepe sefu prezentarea: demolam baza asta sportiva veche si facem alta noua, Propun achizitionarea a 2 cluburi ca sa ne intarim si sa ne extindem, Incepem constructia la o noua artera care sa faca legatura intre clubul nostru si ale lor etc. etc. Unii au aprovat, altii sau speriat iar altii s-au intrgat! A innebunit sefu, gandeau unii fara a avea curajul sa o spuna in public. Si totusi, seful era sef!

Zis si facut, incepe seful proiectul la baza sportiva noua, la legaturile de comunicatie, intru-un cuvint incepe sa-si vada visul lui de primavara devenind realitate. Si cand toate lucrurile pareau a merge bine, lovitura de teatru! Spre sfirsitul anului 84’ seful constata ca nu mai este sef decit cu numele.Lista cu jucatori o faceau altii, investitii in noii jucatori le faceau altii, menul si mincarea jucatorilor era controlata de altii, pina si drepturile de televizare erau controlate tot de aceeasi oameni. Si, ca si pina acuma in momentele de cumpana, seful il cheama pe Zavoianu. Cine? intreaba, Ciubotariu. Zavoianul ii raspunde: te lucreaza astia de la Vittoria Setubal din afara. Si te mai lucreaza astia de la sectia de Femei a clubului. De ce mai Zavoianule?

Este o incurcatura, cu toate ei nu ti-au spus, ei au planurile lor. Cu toate ca Executivul se opune! Vor sa preia actiunile de la clubul tau. Si vor sa va invete si pe voi sa jucati tzurca! Sa intrati cu totii la gramada. Ciubotariul ii raspunde:. Bine, am auzit eu ceva, si le-am spus clar ca la noi tzurca nu se joaca. Da, dar s-au precipitat evenimentele la ei. Au problem cu astia de la West B. Albion. Pe fisa jucatorului nu apare, dar Junior a jucat la Honved, si de-acolo Puskas s-a transferat la Real, intelegi tu..?. E incurcatura mare. Astia din Liga de Nord zic ca ei au pus bazele clubului, ca ei au fost primii. Astia de la W. Albion zic ca este f. adevart, dar ca ei au venit cu oameni si cu idei si au investit la greu si ca oricum ei detin pachetul majoritar de actiuni.

La care astia din Nord, plus conducerea Vittoriei Setubal le-au spus ca ei au mina pe buton si daca este cazul isi exercita dreptul de veto!!! Nu ai ce sa faci Ciubotariule, mergi inainte, vedem cum se desfasoara lucrurile si la momentul cheie incercam sa te ajutam. Zavoianul mintea, si Seful stia asta. Nu mirosea de loc a bine!!!! In afara de un grup restrins de oameni din conducerea clubului nimeni , nici jucatori si nici suporteri, nu erau in cunostinta de cauza de drama ce se petrecea in spatele usilor inchise. Prin 86, Junior satul de clubul la care era legitimat, cere aprobarea sa se transfere la un club din afara, la FC Galaxy. Sefu’, satul de-atatea belele cu ‘marca Junior’ ii da aprobarea.

Intr-o zi de primavara ia Junior trenul din Bucuresti, cu directia Targoviste. "Ce dracul mai vor si astia cu mine?", se intreba Junior. Am crezut ca toate interviurile pentru transfer se tin in Nicolae Iorga. Ajunge Junior la clubul respectiv, o bransa a lui Dinamo la FC Targoviste, si i se spune ca daca el vrea sa se transfere este liber sa o faca. Zis si facut. Numai ca la vreo 1 saptamina dup ce a primit dezlegarea, stire bomba! Junior maninca la un meci din deplasare ciuperci salbatice si face indigestie! Si uite asa, clubul la care vroia sa se transfere Junior se sperie de consecinte. Contractul se revoca. Junior ramine pe loc!!! Problema nu pleaca nicaieri!

Si in 89’, derby mare derby:’ FC Cizmarii’ joaca cu Vittoria Setubal. Meciul incepe destul de echilibrat, dar dupa o perioada de tatonare de vrea 20 de minute Setubal isi intra in mina si incep sa domine meciul. Trageau fundasii si miflocasii lor din toate pozitille de-au scos barile din titini. Fugeau spectatorii dis stadion, nu mai stiau pe unde sa se bage de atitea ghiulele… Cind mai erau 10 minute au intrat in actiune si atacantii de la Setubal. Si le-a dat la saracii ‘cizmari’ boaba dupa boaba…de i-a scos din acivitatea competitionala pentru totdeauna. Si uite asa, s-a ales praful si pulberea de toate visurile de primavara ale lui Sefu’. FC Cizmarii au pierdut la scor de forfeit! Un club se destramase dar tot acelasi club avea sa reinvie. Sub o alta denumire si o alta palarie!

Toti copii sint scumpi, speciali si diferiti. Dar parca eu am fost mai diferit ca toti. Cresteam intr-un an cat altii in 10. Inainte de a implini 14 ani aveam deja vreo 1.70m. Si tot ce cistigam in inaltime, pierdeam in latime. Spre 16-17 ani, inalt si cu a maciuca de par in cap, o matura cu coada ma descria cel mai bine. Mai toti prietenii mei erau ori mari si frumosi, ori frumosi si destepti, ori inalti si bine facuti, eu nu, eu era ala inalt. Inalt si atit. Venea matusa-mea, vai ce inalt e baiatul, venea unchimul, vai ce a crescut baiatul. Eu eram pt. toti ala inalt. De parca alte adjective nu ar fi existat in vocabularul limbii romane.Mai ma lua frate miu cu el, mai se intilnea cu prieteni de-ai lui, parca si-acum ii aud: “lunganul asta cine dracu mai e?”

Si totusi, cind am luat-o spre sfirsitul adolescentei, am inceput sa ma schimb. Matura cu coada a inceput sa prinda si ea ceva forma mai de om, s-a mai cizelat baiatul, s-a mai deschis nitel la fata, ce mai, s-a transformat intr-o poza de barbat. Ceeea ce de altfel sunt si acuma. Si au inceput sa vina si cuceririle. Ba pe ici, ba pe colo, au fost citeva. Dar nici una nu a fost ca Nela, fata frumoasa si iubareata. Ne cunosteam noi de ceva timp, intr-o zi am invitato la restaurant. Am puso la masa, am gustat noi o anghelica doua,si inspre final mia-m luat inima in dinti si-am intrebato: “Dai din picioare?” Si uite asa, a inceput idila tineretei mele, care avea sa schimbe si vietile noastre dar mai ales pe ale voastre!

Pe la inceputul lui Dec. 89, am fost intr-o delegatie la Timisoara. Am luato si pe Nela! Am stat citeva zile la un hotel undeva pe centru. Iubire cat incape, dimineata la pranz si seara. Spre sfarsitul zilei a treia, lipsa de conditie fizica dar si starea precara a echipamentului din dotare a inceput sa-si spuna cuvintul. Si i-am spus muzei mele: draga Nela, m-ai f..ut zilele stea de nici nu mai stiu daca ma p.sh sau v..riez. Ori imi dai tu un ragaz ori imi iau eu. Ea a inceput sa rida si mia- zis: “ ai facut tu multe nu zic ba, dar ceva tot n-ai facut! S-a intors in pat si mi-a facut cu ochiul spre ‘cutia cu ciocolata’. Serveste, zise ea. Ia o fondanta. Pana sa-i explic eu ca eu nu prea le am cu dulciurile, a deschis Nela cutia si uite asa am servit prima mea fondanta. Ca n-o fi sfarsitul lumii! Sfarsitul lumii nu a fost, dar aproape! Si daca nu era manaria aia pe 25-Dec si labagii astia de system (si ai nostrii dar si-ai vostrii…) ati fi auzit de subsemnatul de mult. Pina acuma vi se si acrea!

Nu stiu ce echipa aveti voi acolo. Parca sa zic ca voi sinteti de-aia cu gusturi ciudate. Jucati fotbalul cu miinile in loc de picioare si in bazin in loc de stadion. Dar trebuie sa fii auzit chiar si in coltisorul asta de tara de Nicolae Dobrin. De marele Dobrin, cel mai mare forbalist nascut din maidanele si colbul romanesc. Trebuie spus ca am avut in tara asta fotbalisti mai eficienti, mai de palmares, fotbalisti cu harul de la D-zeu (Hagi), fobalisti de talent dar suntati pe toate partzile ('linioara') dar parca nici unul nu a avut ce a avut Dobrin. Marele gascan, care cund punea piciorul pe mine il recita pe Gothe, cind dadea o pasa decisiva ti-amintea de Lipatti interpretind Chopin iar cind dadea goluri iti amintea de 'Zeil Heil'-ul lui Wagner. O simbioza intre sport si arta. La nivel mondial am vazut asa ceva numai la Maradona, iar pe plan local, la Gica, cind prindea o zi de inpiratie. Ca a avut si zile dealea cind Domnul de Sus il uita pe Gica dar nici Gica nu il cauta. Asa mare jucator cum era gascanul asta tot nu a avut loc la Mondiale Mare ratare, si pentru noi chibitii astia de pe margine dar mai ales pt el Gascanul avea el talent, dar avea o hiba: numele Dobrica!

Cel mai de pret diamant e un cuvant, UN CUVANT BUN SPUS LA MOMENTUL POTRIVIT, o imbratisare, si uneori doar o tacere empatica. Si astfel multumindu-i si multumiti fiind emitem pe frecventa IUBIRE si asa ne transformam sufletul intr-un diamant viu, ce radiaza dragoste catre celalate particele din divinitate.

Nu, zau! '...Trup statuesc, modesta si trasa prin inel' Ti-au murit laudatorii Beatrice, chiar acum in prag de Craciun? Nu pot sa ma uit la emisiunea Oradea TV ( ma dau naibii astia afara...) dar sint convins ca Bea poate mai mult si mai departe. Hai cu Pro TV-ul! P.S. Ce fac eu aici? Ce sa fac, ma uit la ei cum se uita la mine. Asta job!

Se spune despre Beatrice ca este accesoriul cel mai pretios de la <curtea regala< al Lotus Center, un adevarat fashion icon al acestor vremuri prin eleganta, bunul gust si stilul vestimentar adoptat. Beatrice promoveaza si influenteaza moda feminina a timpurilor noastre in Oradea, avand si emisiunea Inedit cu Beatrice Este de o frumusete iesita din comun, avand un chip cu trasaturi frumoase si un trup de invidiat, sculptat, zici ca e trasa prin inel. Pe mine m-a cucerit cu felul ei de-a fii<MODESTA> si avand o doza mare de bun simt ceea ce lipseste la multe fete din ziua de astazi. Iti doresc sa nu te schimbi niciodata, sa ramai aceeasi Bea frumoasa si unica prin felul tau care te-am cunoscut !!! Te pupa Jan

Ma ravaseste si ma pune la pamint? Las-o sa ma puna, ca merit!

O astfel de femeie declanseaza furtuni in sufletul tau. O astfel de femeie te ingenuncheaza inainte de a te pune la pamant !

Adevarat graiesti maestre. Ca bine le dai cu penitza la zgriptzuroaicele astea de femei invidioase. In ceea ce o priveste pe domn'soara Szuhi, este intradevar si frumoasa, si tanara si am impresia ca e si devreme acasa. Bravo ei!

Invidia. Nu ai parte de realizarile altei persoane si in consecinta le vei denigra. Rautatea. Nu esti capabil sa intelegi pe unul mai inteligent decat tine sau nu suporti ca altcineva sa nu-ti impartaseasca ideile si vei cauta sa-l pui intr-o pozitie de inferioritate. Toti simtim invidie. Este ca un gand spontan. Invidia este un sentiment absolut normal ce apare atunci cand, involuntar sau nu, ne raportam propria persoana la cei din jur si constatam ca ei au ceva ce noua ne lipseste. Femeile invidiaza o alta femeie pentru ca reuseste sa devina ceea ce ne dorim noi. Vom invidia o prietena care se imbraca de la branduri renumite, dar nu ne vom dori sa avem banii ei, ci stilul ei, felul in care reuseste sa se puna in valoare. Vom invidia o femeie ce merge in fiecare vacanta in locuri exotice,dar periculoase, desi nu stiu daca ne-am dori cu adevarat sa facem asta. O vom invidia pentru pofta de viata, pentru exuberanta, pentru excentrismul si pentru curajul ei nebun. Pentru ca noi nu avem toate acestea. Invidia nu este exclusiv a femeilor, ci o intalnim si la barbati si chiar la copii. Se pare insa ca materialul genetic cu care ne-a inzestrat natura ne face sa resimtim acest sentiment mai acut decat barbatii. La barbati, problema este mai simpla. Ei sunt invidiosi atunci cand este vorba de femei, de putere sau de probleme legate de demonstrarea barbatiei. Femeile, in schimb, au tendinta de a invidia tot ce misca sub soare. Invidiaza tot ce este nou si vechi, invidiaza tot ce tine de material. Invidiaza orice flesculet, pornind de la nu stiu ce sirag de margele la splendida rochie de seara care a starnit furori. Trec si de material. Ajung la aspectul exterior. Ravnesc la bronzul jamaican pe care il are nu stiu ce prietena sau la formele cu care a inzestrat-o natura pe cealalta. Ajung si la spiritual. Ravnesc la dragostea ca-n filme sau la barbatul altcuiva. Trec ulterior si la intelectual: isi doresc sa aiba inteligenta sau capacitatea de a rationa, abilitatea de a lucra cu cifrele a unei alte femei. Femeile nu se multumesc cu putin. Nu se multumesc cu ce au. Ele vor totul. Din cer pana-n iad si din iad pana-n cer. Incepand cu trupul si terminand cu sufletul. De aceea, este inevitabil ca sentimentul de invidie sa nu ne rascoleasca la un moment dat. De aceea, isi dau arama pe fata, incep sa barfeasca si sa injunghie pe la spate intr-un mod mai agresiv decat au facut-o pana acum. Sa dam cezarului ce este al cezarului – Beatrice esti foarte frumoasa , desteapta si harnica ! intr-un cuvant o femeie de succes ! Felicitari !!!

Frumoasa bozgoritza asta 'discreta'. Sa tot cumperi in Oradea!

se bucura si ea de viata pana o schimba moshu cu una mai tanara :)

bai invidiosilor, asta va intereseaza pe voi ca si-o trage cu babalacu ? si ce, e singura care face asa ? e imaginea unui mall, ar trebui sa comentati imaginea ei, nu viata intima. e dreptul ei sa se f*** cu cine vrea si nu-i ilegal sa fie materialista. mai bine sa comentati si voi ca e lata in solduri de parca a nascut gemeni si ca foloseste kile de fond de ten ca sa-si ascunda ridurile prea multe pentru aia 25 de ani cu care se lauda.

numa curve in orasu ala

Esti superba !

\"responsabila de peste 6 ani cu marketing-ul...\"...Adica inca de la 18 ani d-soara era specialista in marketing? SENZATIONAL!!!!...bravo ei. Cand te gandesti ca niste amarati fac ani de facultate si specializari pt asta, ea a invatat direct pe bancile liceului....APLAUZE!!!!

traiasca nea mudura, ca ea e oribila,voce pitigaiata,dictie 0,au plecat Lali si Dadi si a aparut ea buna la toate

este fenomenala! felicitari pentru tot ceea ce faci!

100.000 de oradeni... asta e jumatate din populatia acestui Oras... Mie imi miroase a gogoasa vanatoareasca :)))

Si ce daca l-a ajutat batranu? Nu este neaparat o lege sa se fi culcat cu el, poate doar o simpatizeaza. Oricum ar fi, Bea te felicit pentru cea ce faci, esti foarte curajoasa si harnica, iti doresc numai bine si pe plan profesional dar si pe plan sentimental pentru ca dupa cate ti-am citit aici in articol nu prea ai timp pentru astea.

mai dragilor mai ! conotatia articolului e de alta natura....profesionala, strict !!! va intereseaza pe voi ce face cu viata ei personala, timpul ei liber si cu cine si-l petrece !? sau de maxim interes noua oradenilor ceea ce presteaza Ea acolo, in campul muncii, nu ca parca mai interesant asa? mai captivant de benefic noua, clar !!! Hai sa fim seriosi si sa ne vedem toti de ale noastre treburi ...sa o lasam sa ne incinte privirile, sa invite personaje consacrate ale vietii mondene la Oradea, sa ne prezinte evenimente, sa infiripe jocuri, sa organizeze concerte, orice binevenit pe-al placului nostru !!! Iar odata cu strategia Lotus sa ne regasim, mandrii noi, caci suntem oradeni !

hei toata lumea stie cum realizezi si ce ... de la 19 ani cu babalacul, logic ca pt tine e pasiune munca ca restul te cred ... se vede ca cine a redactat articolul e pe langa ... Smaranda poate ti se face si tie loc la boss ... poti incerca ... hihihihih ... iar pe ecran este praf emisiuni in mega reluari si genericul este antic ... hihih

Domnisoara Beatrice, persoana iubita? de ce nu pomenesti de iubitul tau? Iti este rusine cu varsta lui sau de ce nu pomenesti nimic de el? Hai sa fim seriosi Bea daca nu ar fi fost el tu erai 0 ! Asa ca in articolul asta ar fi trebuit sa ii multumesti si lui ! Mie personal nu imi placi pentru ca ai o voce prea subtire pentru televiziune!