URMĂREȘTE-NE PE
JOI, 28 MARTIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Primăria Oradea a decis să modifice regulamentul de salubrizare. La fel cum deja ne-a obișnuit, schimbarea s-a făcut fără o dezbatere publică serioasă. Mi se pare o greșeală strategică, pentru că despicarea firului în patru atunci când e vorba de problemele tuturor locuitorilor poate duce la soluții bune, unde mai pui că elimini din start suspiciunile și speculațiile.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.
Zic şi eu
Adrian Cris
Oradea și Bihorul au ajuns într-o perioadă fastă, cum din perspectiva dezvoltării infrastructurii n-au mai cunoscut niciodată. Anul acesta se deschid circulației o mulțime de noi drumuri, vreo 70 de kilometri: legătura centura Oradea - Autostrada Transilvania (chiar la finele acestei săptămâni), plus centurile Sânmartin, Aleșd, Beiuș, Oșorhei, Nojorid, Sântandrei (în vară). „Miracolul” ar putea fi explicat prin faptul că 2024 e an electoral. Și, da, este! Dar, totuși, nu asta-i explicația, ci parcurgerea întregii evoluții de la germinarea la coacerea proiectelor.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Din data de 31 martie, România devine, parțial, parte a spațiului de liberă circulație Schengen, aspect care ar trebui să ne bucure, ca națiune, deoarece vine după un îndelung proces de negociere cu celelalte state ale Uniunii Europene, aspectele privind negocierea cu Austria fiind comentate pe larg în ultima perioadă.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.
07 August 2019, 08:01

Peştera secretelor: O peşteră din Bihor ascunde o descoperire de talie mondială, a unor femei uriaşe

Peştera secretelor: O peşteră din Bihor ascunde o descoperire de talie mondială, a unor femei uriaşe URIAŞELE. Peştera din Bihor care ascunde urme ale locuitorilor acestor meleaguri din anul 1.600 î.e.n a fost descoperită acum 35 de ani, dar - oricât ar părea de straniu - cercetarea temeinică a bijuteriilor, vaselor, armelor şi, mai ales, a osemintelor umane a început abia anul trecut. Experţii încearcă să afle cine au fost femeile uriaşe înhumate în grotă, asemănătoare celei din imagine, ce statut au avut în comunitatea lor şi de ce aceasta a simţit nevoia să le protejeze trupurile, ascunzându-le într-o galerie greu accesibilă, pe care au şi „sigilat-o” cu blocuri mari de calcar
Peştera secretelor: O peşteră din Bihor ascunde o descoperire de talie mondială, a unor femei uriaşe VESTIGII PREŢIOASE. Primii cercetători ai mormintelor din peştera secretă, speologul Gabor Halasi şi arheologul Emődi János, şi-au publicat observaţiile în două reviste de istorie şi arheologie din ţară, alături de opt fotografii în care au imortalizat câteva dintre vestigiile găsite: vase de ceramică, cranii şi oseminte umane. Nu au publicat şi fotografii ale bijuteriilor descoperite, probabil pentru a nu provoca vânătorii de comori
Peştera secretelor: O peşteră din Bihor ascunde o descoperire de talie mondială, a unor femei uriaşe MISTERELE PĂDURII CRAIULUI. Pădurea Craiului este o arie protejată întinsă pe aproape 40.000 hectare în partea central-estică a judeţului Bihor, cuprinzând inclusiv defileul Crişului Repede şi o parte din Depresiunea Beiuşului. Munţii oferă peisaje idilice celor care le cuceresc piscurile, dar şi temerarilor care coboară în peşteri (foto: Andrei Posmoşanu)
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Specialişti din toată lumea încă încearcă să înţeleagă cum arătau oamenii din cele mai vechi timpuri şi ce fel de viaţă duceau. Cercetările sunt greoaie, tocmai pentru că multe din urmele trecutului s-au şters. Bihorul ar putea acum să umple un gol din istoria veche a Europei, graţie unei descoperiri fără seamăn, a unor mărturii unice despre oamenii care trăiau pe aceste meleaguri în urmă cu 4.000 de ani. O peşteră din Munţii Pădurea Craiului ascunde vestigii din Epoca Bronzului, şi nu doar banale cioburi, ci vase migălos realizate, bijuterii preţioase şi chiar o necropolă, cum nu s-a mai văzut niciodată în ţara noastră, iar în lume în puţine locuri.

În exclusivitate, BIHOREANUL vă dezvăluie detalii despre cercetarea făcută în mare secret de o echipă de specialişti din Oradea, Cluj şi Bucureşti, care încearcă să desluşească de ce au fost îngropate în această peşteră mai multe femei, toate la vârste tinere, între 18 şi 25 de ani, cine au fost, de ce au avut înălţimi uriaşe în comparaţie cu semenii lor, de până la 2 metri, şi ce statut au avut acestea. Cel mai probabil fie au fost războinice care şi-au apărat tribul, fie nişte şamane care l-au ocrotit, invocând puteri magice...

Judeţul peşterilor

Bihorul e judeţul cu cele mai multe şi mai spectaculoase peşteri din România. Din cele circa 13.000 grote descoperite pe teritoriul ţării, peste 3.500 se află aici, explicaţia fiind dată de caracterul carstic al munţilor Bihorului. Apa a săpat în stâncile calcaroase, formând „adâncituri” pe care oamenii continuă şi acum să le descopere.

Cea mai cunoscută este, fără dubii, Peştera Urşilor (foto), unde s-au găsit oase ale ursului de cavernă, specie dispărută în urmă cu 15.000 ani. Descoperirea a fost făcută în 1975, când golul subteran a fost deschis prin dinamitare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului din zona Chişcău. Primul care a coborât în ea a fost minerul Traian Curta, care a descoperit fosilele de Ursus spelaeus.

Bihorul mai are însă nenumărate alte peşteri spectaculoase, între cele mai vizitate fiind Cetăţile Ponorului şi Gheţarul Viu din Apuseni, respectiv Meziad şi Farcu din Pădurea Craiului. Faima lor ar putea păli, acum, în faţa unei alteia, pe punctul să devină una dintre cele mai interesante din Europa.

Cercetare secretă

În Munţii Pădurea Craiului, specialişti de la Muzeul Ţării Crişurilor, de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” şi de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca, sprijiniţi de Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă, care deţine custodia ariei protejate, fac de peste un an cercetări amănunţite, dar în cea mare discreţie.

Secretul e pe deplin justificat: grota este locul celei mai importante descoperiri arheologice făcute vreodată într-o peşteră din Bihor, iar specialiştii se tem că, dacă munca lor va fi deconspirată, rău-voitorii ar năvăli la faţa locului.

„Vestigiile găsite aici fac ca această peşteră să fie unică în România şi foarte rară în Europa. Ar putea fi vandalizată de căutătorii de comori, ceea ce ar fi o adevărată catastrofă”, explică un cercetător. Deşi chiar şi numele cavernei e „clasificat”, BIHOREANUL a aflat şi vă dezvăluie totuşi povestea ei...

„Surpriza imensă”

Gábor HalasiAflată pe o vale pitorească de la marginea unui sat, peştera a fost descoperită în anii ’70, dar explorată abia după un deceniu. În 1984, speologii orădeni Gábor Halasi (foto) şi Gyula Birtalan au descoperit o galerie în care, odată intraţi, au rămas uluiţi. „Un zgomot ca de ciob spart sub presiunea botoşeilor de neopren îi opreşte pe cei doi exploratori pentru o examinare atentă. Surpriza este imensă!”, aşa a fost descris momentul, într-o carte de speologie publicată în acea vreme la Bucureşti.

Cei doi speologi aveau în faţa ochilor vase de ceramică de felurite dimensiuni, bijuterii de aur, topoare din bronz, bucăţi de argilă arsă şi o mulţime de alte unelte. Inventarul complet n-a fost făcut public niciodată, dar numărul lor ar fi de ordinul zecilor.

Galeria nu adăpostea o aşezare umană, cum s-au mai găsit în alte peşteri din judeţ, ci un cimitir. Exploratorii au găsit trei schelete intacte şi multe alte oase împrăştiate, cel mai probabil, din cauza unor inundaţii subterane. Alte oseminte erau ascunse într-o nişă din peretele grotei, semn că, probabil, erau cele mai importante.

Halasi şi Birtalan au scos din adâncuri câteva dintre vestigii, pentru a le arăta arheologului Emődi János. Surprins şi el, acesta a coborât la rându-i în peşteră, pentru a vedea cu ochii săi „minunea”.

Morminte din adâncuri

Un an mai târziu, Halasi şi Emődi (cel dintâi chiar cu puţin timp înainte să moară, înecat în timp ce explora o altă peşteră) au relatat în două reviste româneşti de istorie ce au descoperit.

„Deşi materialele arheologice au fost deranjate de inundaţii, totuşi s-a putut constata că ele aparţineau unor morminte de înhumaţie. Din păcate, numai trei din aceste schelete se mai păstrează şi azi in situ în conexiune anatomică. În jurul scheletelor se află vreo 15 vase de lut întregi, mărgele, unelte de piatră cioplită. O mare cantitate de ceramică fragmentară se află presărată pe podeaua sălii, în toate părţile. Două topoare de bronz, oarecum distanţate faţă de morminte, provin din inventarul acestora”, au scris ei. Pentru autenticitate, Halasi şi Emődi au publicat şi opt fotografii.

Autorii subliniau şi un alt aspect important: accesul în peşteră era blocat cu blocuri mari de calcar, cel mai probabil puse intenţionat acolo, semn că cei care au făcut cimitirul chiar au vrut să-l „sigileze” cât mai bine.

Comparând vestigiile cu obiecte găsite în alte peşteri din judeţ despre care se ştia că datează din Epoca Bronzului, speologul şi arheologul au înaintat ipoteza că în această grotă era un cimitir din jurul anilor 1.800-1.600 înaintea erei noastre.

Bănuială confirmată

La momentul descoperirii, Halasi însuşi a anunţat Institutul de Speologie Emil Racoviţă şi Muzeul Ţării Crişurilor. Totuşi, nicio cercetare serioasă n-a debutat până anul trecut! „În ţară sunt 400 de speologi, dar nu mulţi pot studia această peşteră. În plus, nu vorbim doar de o muncă de speologie”, spune Călin Ghemiş (foto), arheolog la MŢC şi coordonatorul studiului.

Calin GhemisGhemiş refuză să dea orice alte detalii, dar BIHOREANUL a aflat că cercetarea a putut fi reluată anul trecut pentru că intrarea în peşteră a fost multă vreme inundată, astfel că specialiştii nu aveau cum să ajungă la galeria cu pricina. În plus, studiile costă, iar Muzeul n-a găsit niciodată finanţarea necesară. De altfel, nici acum banii nu-i asigură MŢC, fiind obţinuţi prin proiecte internaţionale.

Cert e că cercetările din ultimul an au confirmat că cimitirul din peşteră are o vechime de aproape 4.000 de ani, datând din preajma anului 1.600 î.e.n.

Uriaşele Bihorului

În cimitir s-au găsit oase de femei şi de bărbaţi, fără a se şti deocamdată cu exactitate câte persoane au fost înmormântate. Se pare că mai puţin de 20 şi că cele mai multe oseminte au aparţinut unor femei despre care oamenii de ştiinţă sunt convinşi că au fost foarte importante pentru comunitate, de vreme ce semenii lor s-au străduit atât de mult să le ascundă osemintele şi le-au înmormântat cu tot cu arme şi bijuterii valoroase.

După dentiţie, s-a apreciat că toate femeile au murit de tinere, la vârste între 18 şi 25 ani. Că nu erau nişte persoane obişnuite o arată chiar oasele lor, ce indică faptul că au avut înălţimi impresionante, de circa 2 metri, neobişnuite până şi pentru vremurile noastre, cu atât mai mult pentru acea eră, când oamenii aveau o înălţime de cel mult un metru şi jumătate!

Care le-a fost destinul, încă nu se ştie, dar se întrevăd două ipoteze: fie au fost războinice, ceea ce ar explica de ce au fost înhumate cu arme, fie şamane despre care se credea că au puteri tămăduitoare şi că pot vorbi cu spiritele. Dacă „uriaşele” au fost cu adevărat vrăjitoare ar putea însemna că armele găsite în jurul lor au aparţinut, de fapt, bărbaţilor înhumaţi alături, poate chiar cu rolul de a le păzi. Oricare variantă se va confirma, ies la suprafaţă primele detalii despre civilizaţiile care trăiau aici în vechime şi despre care până acum nu se ştia mai nimic.

În reluare

Pe cât de importantă este peştera, pe atât pare de nebăgată în seamă. Pe lângă faptul că decenii la rând n-a fost cercetată, grota nu este clasificată ca monument istoric, ceea ce înseamnă că nu este nici protejată prin restricţii de acces instituite în baza legii. Teoretic, oricine e liber să intre în ea.

Pentru a o securiza, prioritatea echipei de cercetători ar trebui să fie clasarea ei, ceea ce ar însemna că nu va putea fi vizitată decât strict în scopuri ştiinţifice şi nu va putea fi distrusă. Totuşi, demersurile în acest sens abia au început. „În luna iunie s-a finalizat dosarul de includere a peşterii în lista monumentelor istorice de categoria A. Urmează să fie discutat subiectul în comisia zonală a monumentelor istorice, apoi în cea naţională”, spune Călin Ghemiş. De ce abia acum, nu poate explica. Arheologul nu se pronunţă nici cu privire la viitorul peşterii, dar e lesne de înţeles că ar trebui prezentată oarecum publicului, dându-i şansa să vadă vestigiile găsite pe aceste meleaguri.

Convingerea aceasta o are inclusiv Viorel Lascu (foto), unul dintre cei mai renumiţi speologi din ţară şi, totodată, unul dintre cei care au intrat în peştera secretă. Deşi refuză şi el să ofere detalii despre ea, spune că e unul dintre cele mai impresionante locuri pe care le-a văzut. „Această cercetare trebuie adusă către public, iar ideal ar fi să creăm o replică 3D într-un spaţiu accesibil”.

Unde anume şi din ce bani, greu de spus. Cert e că descoperirea nu trebuie tratată cu indiferenţă. Fie că au fost războinice sau vrăjitoare, uriaşele din Bihor trebuie să aibă parte de faima meritată...


URMELE TRECUTULUI
Cei mai vechi paşi din Europa, în Bihor!

În Munţii Pădurea Craiului mai există o peşteră renumită graţie descoperirilor arheologice: Ciur-Izbuc, din satul Roşia. În 1965, un grup de speologi din Cluj, din care a făcut parte şi Gheorghe Racoviţă, nepot al celebrului savant Emil Racoviţă, au explorat grota, găsind în interior oase de urs de cavernă şi, mai important, peste 200 de urme de picior uman (foto). Antropologii au concluzionat că aparţin unui bărbat, unei femei şi unui copil de aproximativ 9 ani, adică cel mai probabil o familie, având o vechime de circa 15.000 ani.

Ulterior, alţi specialişti de la Institutul Naţional de Speologie Emil Racoviţă au reluat cercetările, iar în 2014 au făcut un anunţ surprinzător: urmele de paşi din Ciur-Izbuc sunt, de fapt, cele mai vechi din Europa! Folosind metode moderne de datare, oamenii de ştiinţă au demonstrat că amprentele au o „vârstă” de aproximativ 36.500 ani, fiind unice pe continent după acest criteriu.

Cu prilejul anunţului de acum 5 ani, Gheorghe Racoviţă a rememorat pentru BIHOREANUL o dilemă pe care a avut-o, alături de colegii săi, în 1965. Speologii ezitau să închidă sau nu accesul în grotă, într-un final hotărând că nu, crezând că aşa nu vor atrage atenţia asupra vestigiilor din interior, mai ales că accesul nu este unul facil. N-au bănuit însă că peştera va fi distrusă chiar de colegii lor. Aflând de descoperire, alţi speologi, curioşi, dar neprofesionişti, au intrat în Ciur-Izbuc şi au călcat urmele de paşi cu cizme de cauciuc, lăsând intacte doar 51 de amprente. În prezent, peştera este clasată ca monument şi e închisă publicului.


DIN NEGURA ISTORIEI
Era bronzului, a soarelui şi a scrierilor

Perioadă istorică care a succedat Neoliticului, eră caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră lustruită, Epoca Bronzului a fost cea în care omul a descoperit tehnicile de extragere a cuprului şi staniului din minereuri pentru a crea un aliaj pentru turnarea bronzului. Pe întinsul mapamondului, această epocă s-a dezvoltat în perioade diferite, începând cu anul 2.100 î.e.n. (în China) şi continuând de prin 1.800-1.600 în Europa.

În Epoca Bronzului, oamenii trăiau în comunităţi restrânse, îndeletnicirile principale fiind agricultura, creşterea vitelor şi extragerea minereurilor. Despre religia epocii se ştiu puţine lucruri, doar că atunci au apărut cultele solare, deoarece motivul soarelui este frecvent ca ornament pe piesele din ceramică şi din metal. O altă caracteristică importantă este apariţia primelor scrieri, în Mesopotamia şi Egipt.

Mărturii ale Epocii de Bronz, căreia i-a urmat cea a Fierului, au mai fost găsite în Bihor şi în alte peşteri. De pildă, în anii ’60 s-au descoperit în grota Unguru Mare din Şuncuiuş urme ale unei aşezări umane, adică bucăţi de vase ceramice şi unelte de bronz. Descoperiri similare s-au făcut şi în Peştera Gălăşeni, din comuna Măgeşti, obiectele putând fi văzute acum la Muzeul Ţării Crişurilor.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
2 Comentarii
interesant!
interesant articolul! in afara de accidente auto, ar trebui sa scrieti mai des astfel de articole!
Postat 08 August 2019, 10:24 de seb77
Gata epilată !?!
Așa arată, precum în foto ... strămoașa Bihoreanului !?!
Postat 07 August 2019, 17:15 de CrisDumi
count display
Ultimele Comentarii

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.5892 RON
  • 1 EUR = 4.971 RON
  • 1 HUF = 0.0126 RON