O luăm razna!

Ajunge să te opreşti câteva minute pe stradă şi să priveşti în jur. Tot mai mulţi oameni iritaţi, grăbiţi, încruntaţi, îmbrăcaţi posomorât, în tonuri cenuşii, de negru şi maro, cu privirile aţintite agresiv spre semeni, ca asupra unor duşmani de care trebuie să-şi apere bucata lor de trotuar. Sau, dimpotrivă, fiinţe cu ochii pironiţi în caldarâm, atenţi să nu se întretaie cu scrutătura vreunui sărit de pe fix, care s-ar putea lua de ei din senin.

Dacă ai observat asemenea detalii, nu trebuie să fii mare specialist ca să intuieşti că "nu suntem normali". Doar adolescenţii, mai coloraţi în ţinută şi comportament, par să fie excepţiile unui univers urban tot mai aglomerat, dar cu tot mai multe însingurări. Şi, totuşi, diferenţele tind să se estompeze, spun experţii. Statisticile, puţine câte sunt, arată că în rândul tinerilor incidenţa tulburărilor mintale de tot felul, de la cele aşa-zis paşnice până la cele însoţite de agresivităţi, a crescut îngrijorător, în doar doi ani cu peste 10%. Cazurile grave, precum demenţele, chiar s-au triplat în aceeaşi scurtă perioadă de timp. Şi e doar faţa văzută a aisbergului...

Cuib de cuci, plin de pui

Spitalul de Neurologie şi Psihiatrie. La orice oră din zi te-ai nimeri aici, nu se poate să nu-ţi sară în ochi o poză frapantă: în grupurile ce se mişcă prin curte de colo-colo, fără alt ţel decât acela de a tapa de-o ţigară străinul în "civil", cei mai mulţi indivizi au cel mult 40 de ani. Iar dacă vrei să-ţi verifici constatarea dintr-o sursă autorizată, confirmarea vine prompt: nu e deloc o falsă impresie, ci crudul adevăr.

"Pacienţii tineri s-au înmulţit alarmant în ultimii doi ani, ajungând să reprezinte o pondere constant crescândă în totalul bolnavilor", spune doctorul Gheorghe Paina (foto), medic primar psihiatru, şeful secţiei Adulţi acuţi. Nu-i vorbă, spune specialistul, continuu creşte şi numărul bolnavilor, indiferent de vârstă. În 2008, doar în această secţie, considerată cea mai grea, fiindcă aici revin "clienţii casei", au fost internate 4.204 persoane. În 2009 - 4.395, iar în 2010, doar până în septembrie, au ajuns 4.582 pacienţi.

Inamicul public nr. 1 - drogurile

Potrivit medicului, pe lângă clasicele depresii şi anxietăţi, motivul principal care aduce tinerii pe patul de spital e consumul aşa-numitelor substanţe psihoactive, de la alcool până la droguri, atât "uşoare", impropriu botezate "etnobotanice", cât şi "de risc", de la ecstasy la cocaină.

"În 2008 au fost internaţi pe secţia mea 607 pacienţi cu afecţiuni cauzate de substanţe psihoactive, în 2009 - 762, iar anul acesta, până în septembrie, 643. Anul trecut, faţă de 2008, numărul toxicomanilor a crescut cu 13%, iar până la finele lui 2010 numărul va fi sigur depăşit în condiţiile în care drogurile se procură atât de uşor", spune doctorul Paina.

Câţi din consumatori sunt tineri? Mai toţi. În lipsa unor statisticieni plătiţi să ţină evidenţa, medicul a luat în calcul doar grupa de vârstă cea mai crudă, între 16-24 de ani. "În 2008 şi 2009 am avut câte 16 pacienţi cu aceste vârste, dar în 2010 deja avem 23, în numai nouă luni".

La prima vedere, n-ar fi mulţi. Dar se cuvine o precizare: statistica ia în considerare doar pacienţii care nu au beneficiat de aşa-numitul "diagnostic de complezenţă", adică cei mai gravi. Iar asta fiindcă, pentru a nu le strica perspectivele, medicii preferă să pună tinerilor diagnosticele cele mai blânde. De pildă, nu scriu în acte că sunt bolnavi de-a dreptul, ci că au doar "tulburări de comportament". "Dacă se află despre un tânăr că ne este muşteriu la Psihiatrie, respectivul are numai probleme. Adio permis de conducere, adio loc de muncă decent, adio acceptare în microgrupul social, între colegi, prieteni şi chiar rude. E izolat, terminat!".

Un "ceai" de 9.200 lei

În spatele fiecărui număr e o tragedie. "Zilele trecute am internat, pentru a doua oară în câteva luni, un tânăr intoxicat cu etnobotanice. Habar nu avea pe ce lume se află, nici măcar după o zi de la internare", spune doctorul Paina.

Un alt caz, tot recent, a hotărât soarta a doi tineri, ambii puţin trecuţi de 30 de ani. "Erau prieteni vechi şi asociaţi într-o firmă care, din câte am înţeles, mergea bine. Într-o zi, unul din ei a luat 9.200 de lei din încasări ca să facă o plată la bancă şi, pe drum, s-a întâlnit cu alt prieten, cu care a mers să tragă o ţigară cu ierburi. Apoi a consumat şi un aşa-zis ceai etnobotanic, care l-a făcut praf. A leşinat şi a ajuns la noi. Abia după două zile şi-a revenit. Banii, însă, îi pierduse pur şi simplu. Asociatul s-a despărţit de el, pentru că nu mai putea pune bază pe nimic din ce făcea. Aşa s-a terminat o veche prietenie", povesteşte medicul.

Tentaţiile drogurilor au ajuns atât de mari încât dealerii fac incursiuni în incinta spitalului, cu marfă pentru pacienţi. "Nu o dată s-a întâmplat să agreseze personalul", spune doctorul.

Balans între extreme

Nemulţumit şi el că nu există statistici scrupuloase, dar sigur pe experienţa şi observaţiile de zi cu zi, profesorul Gavril Cornuţiu (foto), şeful Clinicii de Psihiatrie, confirmă creşterea numărului de bolnavi, mai ales tineri. Susţine, însă, că cele mai frecvente cazuri sunt depresiile, anxietăţile şi, mai grav, demenţele.

Există şi nuanţe: unii tineri nu sunt cu adevărat bolnavi, ci aleargă după hârtii care să le permită pensionarea, iar alţii, vârstnicii, se internează, paradoxal, pentru a demonstra că sunt sănătoşi. "La nici 30 de ani sunt unii care încearcă să se pensioneze pe motiv de boală, în timp ce la polul opus sunt bătrâni ale căror rude încearcă să arate că aceştia nu sunt în deplinătatea facultăţilor mintale pentru a le înstrăina bunurile".

Dincolo de extreme se află cazurile reale, iar factorii declanşatori cât se poate de variaţi. Apar tot mai mulţi tineri obsedaţi de concurenţa din interiorul firmelor şi instituţiilor unde lucrează şi temători că alţii le pot "lua faţa", care ajung să trăiască doar pentru a munci ca roboţeii, până cad de pe picioare, dar şi capi de familie îngroziţi că ar putea ajunge în imposibilitatea de a mai plăti ratele la bănci...

Cazuistica este şi pentru aceste patologii copleşitoare. O intelectuală de 35 de ani a încercat să se sinucidă de trei ori în trei ani: prima dată după ce familia sa a cumpărat o vilă, dar în care ea a ajuns să perceapă o povară sarcina de a îngriji copilul, a doua oară când soţul a aflat că-l înşală chiar cu şeful lui, iar a treia după începerea divorţului, când a realizat că nu va primi custodia copilului. În alt caz, un bărbat de aceeaşi vârstă a fost concediat de patron pe considerentul că îşi va găsi un job mai uşor decât colegii fiindcă este mai capabil decât ei!

Omul, o maşinărie în stricare

"Omul e un sistem, dar fiecare cu altă rezistenţă. Ca maşinile. Dacă mergi cu maşina pe o şosea bună, nu simţi diferenţa faţă de o alta, chiar de marcă superioară, decât poate la viteză. O simţi însă pe drumuri proaste. Societatea actuală e un asemenea drum, plin de hârtoape, şi un om înaintează mai mult, altul cedează mai repede", explică metaforic profesorul Cornuţiu.

Specialistul afirmă că a explodat şi numărul bolnavilor de Alzheimer, care în 1999 s-a dublat faţă de 1989, iar în 2009 s-a triplat. La fel a crescut şi incidenţa anxietăţilor, care înainte de 1990 nici nu existau. "În trecut îţi puteai planifica viaţa. Îţi puteai propune «în doi ani îmi iau televizor color, în zece ani maşină, la vară merg la mare». Acum nu mai ştii ce faci mâine sau diseară, pentru că nu mai eşti stăpân pe timpul tău, pe viaţa ta", spune medicul.

Şi mai şocant e însă că oamenii încep să se defecteze la cap, de tineri, din motive fizice. "Am publicat într-o revisă internaţională un studiu în care am demonstrat că un factor declanşator al unor forme de demenţă este hrana. Există o cauzalitate între alimentaţia «bogată» în E-uri şi băuturile energizante cu demenţele. Alimentaţia industrială duce la modificări îngrozitoare inclusiv în creierul omului. Nici nu ne dăm seama cât de periculoasă e pe termen lung", avertizează Cornuţiu.

Dacă în această privinţă alternativa e simplă - nu consumaţi droguri şi hrană sintetică! - în schimb pentru a te feri să-ţi iei câmpii din celelalte motive, specialiştii au o singură recomandare: indiferent cât de nebun e ritmul vieţii şi de împovărătoare grijile, încercaţi să vă scoateţi din priză cât mai des. Şi, de ce nu, zâmbiţi cât mai mult, tocmai pentru ca mâine să nu (vă) fie mai rău...

Statisticile neoficiale ale medicilor orădeni cuprind doar o infimă parte din numărul real al bolnavilor mintali. "Dacă în SUA o cincime din populaţie apelează la psihiatru cel puţin o dată în viaţă, iar în Europa, care e mai puţin dezvoltată, cam 17%, la noi se adresează specialiştilor o parte nesemnificativă a celor afectaţi. E adevărat că suntem noi mai rezistenţi pentru că aşa ne-a făcut istoria, dar şi mai adevărat e că la noi vizita la psihiatru atrage un stigmat social. Bolnavii nu vor să lase urme pe unde trec, căci se tem de ostracizarea socială. E o societate, din acest punct de vedere, înapoiată, ne-emancipată", consideră profesorul Gavril Cornuţiu.

La Spitalul de Psihiatrie, circa 60% din pacienţi ajung cu bilete de trimitere de la medicii de familie, de la medici de alte specialităţi şi de la Unitatea de Primire a Urgenţelor, în aceste din urmă cazuri fiind vorba mai ales de persoanele cu manifestări agresive şi toxicomani, în timp ce restul de 40% ajung la medic aduşi de părinţi sau prieteni.

Medicii afirmă că o altă noutate este multitudinea manifestărilor bolilor, fapt care lasă amprente şi asupra lor. "Ceea ce vezi ca psihiatru te irită, te îndeamnă la compasiune, te înfurie, te revoltă. În niciun caz nu poţi să rămâi indiferent", spune profesorul Cornuţiu, iar doctorul Paina e şi mai apăsat: "Uzura şi mizeria morală sunt mai mari decât în oricare altă specialitate medicală".