În urmă cu două săptămâni, Larisa, o fetiţă de 7 ani din Crânceşti, a murit în curtea şcolii din sat, zdrobită sub o poartă de fotbal metalică. Tragedia nu trebuia să aibă loc, a declarat inspectorul şcolar general Alin Novac Iuhas, anunţând o anchetă administrativă, în paralel cu cercetări începute şi de procurorii din Beiuş, pentru ucidere din culpă.
Dar oare va răspunde cineva pentru această tragedie? După cum a descoperit BIHOREANUL, în ultimii ani, doi copii au murit în condiţii asemănătoare fără ca nimeni să fie făcut responsabil...
Moartea Larisei
Aşa cum BIHOREANUL a scris săptămâna trecută, Larisa Ivan se afla la cursul de dansuri populare şi în pauză ieşise în curtea şcolii unde, în condiţii încă neelucidate, o poartă de fotbal, grea de circa 100 kilograme, s-a prăbuşit peste ea, zdrobindu-i capul.
Porţile fuseseră scoase în 2015 de pe terenul sintetic din spatele Liceului Tehnologic Dobreşti şi ar fi trebuit predate la fier vechi, căci nu erau omologate, dar au zăcut trei ani în curtea Primăriei Dobreşti pentru ca, apoi, să fie mutate în curtea şcolii generale din Crânceşti.
Acum, reprezentanţii Primăriei şi cei ai Liceului îşi pasează reciproc responsabilitatea pentru faptul că poarta a fost montată în curtea unei şcoli, fără a fi ancorată astfel încât să nu cadă peste copii, iar localnicii sunt revoltaţi, temându-se că autorităţile ar putea muşamaliza cazul.
Panoul ucigaş
La fel s-a întâmplat în cazul Laurei Costa, o fetiţă de 3 ani care a murit pe 4 iulie 2009 în incinta sucursalei Oradea a Băncii Transilvania. Micuţa venise aici cu sora ei mai mare şi cu mama care trebuia să ridice banii trimişi de capul familiei din SUA, unde era plecat la muncă.
Atrasă de pliantele informative amplasate pe un panou publicitar, Laura s-a prins de corpul de mobilier ca să-şi ia unul. Nu avea de unde să ştie că bucata uriaşă din PAL, înaltă de 2 metri, nu era prinsă nici în perete, nici în pardosea. Într-o fracţiune de secundă, panoul s-a prăbuşit peste ea, strivindu-i capul, scena derulându-se chiar sub ochii surorii sale.
Imediat după accident, banca a fost verificată de reprezentanţii Inspectoratului în Construcţii şi ai Inspectoratului de Muncă, însă ambele instituţii au ajuns la concluzia că acest caz nu era "de competenţa" lor. La fel au zis şi comisarii de la Protecţia Consumatorilor care, după cum a relatat la vremea respectivă presa, nici măcar nu s-au deranjat să facă vreun control, pe motiv că... nu au primit nicio reclamaţie. La scurt timp după tragedie, piesele de mobilier au fost ancorate, dar pentru micuţa Laura a fost mult prea târziu.
Altă poartă, altă viaţă
Sebastian Lakatos, un copil de 9 ani din Cheresig, lăsat în grija unei bunici de părinţii plecaţi la muncă în străinătate, a murit în 31 martie 2016. A fost strivit de o poartă de fotbal în timp ce se juca împreună cu mai mulţi prieteni pe terenul de sport amenajat în sat de Primăria comunei Toboliu şi aflat în administrarea clubului local de fotbal. Medicii de la Ambulanţă l-au resuscitat o oră, dar nu l-au mai putut salva. Bara grea din fier i-a crăpat ţeasta şi i-a zdrobit creierii, după cum aveau să constate legiştii.
Cazul a cutremurat comunitatea, în după-amiaza respectivă aflându-se pe teren mai bine de 30 de copii şi adulţi. Încă de atunci oamenii i-au acuzat atât pe edilii comunei, cât şi pe reprezentanţii clubului sportiv de neglijenţă, pentru că porţile de joc, deşi aveau cârlige pentru a fi fixate de sol, au fost lăsate neancorate, iar terenul, cu toate că era împrejmuit cu gard înalt, nu fusese închis.
Anchete de mântuială
În ambele cazuri, copiii se aflau în spaţii publice - Laura într-un sediu de bancă, Sebastian pe un teren de sport - iar potrivit reglementărilor legale, gestionarii unor astfel de amplasamente sunt obligaţi să ia toate măsurile ca acestea să fie sigure.
Deşi e limpede că acest lucru nu s-a întâmplat, nimeni n-a fost tras la răspundere. Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, plătiţi generos să aplice legea şi să reprezinte interesele victimelor într-un proces, au stabilit că nu există vinovaţi. Ca şi cum ar fi fost două morţi banale...
În dosarul Laurei Costa, de pildă, anchetatorii au lucrat cu încetinitorul, prelungind cercetările vreme de doi ani, pentru ca în final să dispună clasarea cauzei, plângerile împotriva soluţiei, înaintate de avocatul familiei şefului Parchetului, iar apoi şi instanţelor fiind toate respinse.
La fel s-a întâmplat şi în cazul lui Sebastian Lakatos, dar cu mai puţină fereală. Cercetările au fost oprite la trei luni după accident, pe 1 iulie 2016, semn că procurorii nici nu s-au deranjat să aprofundeze ancheta, dispunând aceeaşi soluţie de clasare, despre care n-au mai suflat o vorbă, iar acum nu vor să o prezinte nici măcar la cerere.
Tăcere vinovată
BIHOREANUL a solicitat Parchetului să comunice ordonanţele de clasare, acte în care procurorii sunt obligaţi să explice motivele care i-au determinat să adopte soluţia, adică de ce nu e nimeni răspunzător pentru moartea celor doi copii.
Cererile au fost respinse, însă, de prim-procuroarea Diana Cuciula, pe considerentul că dosarele vizează decesul unor minori şi "comunicarea informaţiilor solicitate este de natură a afecta protecţia vieţii private şi de familie a părţilor în proces" (!). Familiile au aflat însă, de mult, cât valorează pentru slujbaşii statului viaţa copilaşilor. Pericolul era că acum ar fi aflat şi alţii...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.