Pică nu poartă nimănui anume, dar îi este ciudă că "oamenii legii" - aşa, în general - nu-şi prea merită lefurile. "Dom'le, nici nu ştiu ce să mai cred!", răbufneşte Dorel Popa, un sătean din Tăut, vorbind despre poliţiştii din comuna Batăr şi procurorii din Salonta. "Ori nu ştiu să-şi facă treaba, ori nu vor, ori nu pot! Ori îs proşti, ori se prefac, ori li-i lene!".
Într-un an, omul a fost prădat de 92 de oi ("100 de euro bucata"), de un cazan de pălincă ("300 de kile de cupru curat - 100 de milioane de lei") şi de o sobă ("am dat pe ea un milion jumate, da' procuroru' o trecut în acte 900.000 de lei ca să-l scape pe hoţ!"). Ultima oară i-au dispărut 26 de oi, iar când le-a spus poliţiştilor la cine au ajuns şi-a dat seama că nici aşa nu-i bine, pentru că s-au mişcat "ca ochiu' mortului": până să obţină un mandat de percheziţie au trecut patru zile, timp în care oile furate au dispărut şi de la noua lor "gazdă".
Dublă dispariţie
Dorel Popa îşi ţine turma în marginea satului, către Tinca. Nu-i nici mare, dar nici chiar mică: 400 de capete. De fapt, vorba vine 400, fiindcă abia atinge numărul ăsta şi scade ca în urma unui blestem. Prima oară s-a întâmplat anul trecut, în februarie. "Aveam un cioban de prin Moldova, de-ăia de tot vin pe-aici să-i angajezi, da' care după o lună, când le dai bănuţii, bucuroşi că au ce bea, dispar de parcă nici n-ar fi fost", povesteşte bărbatul.
"Într-o dimineaţă, când i-am dus de mâncare, mă anunţă aşa, deodată, că-i pare că lipsesc nişte oi. L-am întrebat cum, da' zicea că nu ştie. Le-am băgat în ţarc, le-am numărat şi văd că-s 66 în minus. Am chemat Poliţia din Batăr să facă anchetă, da' poliţaiul i-o luat numa' o declaraţie". Din toată povestea, omul s-a ales doar cu buletinul ciobanului, care a dispărut şi el după câteva zile. "Nu ştiu dacă el mi le-o luat, să le vândă pe băutură, sau dacă le-o furat altcineva, când el s-o îmbătat şi dormea dus", zice Dorel. Cert e că de-atunci poliţiştii nu i-au mai dat nicio veste despre mersul anchetei.
Altă hoţie, alt cioban
Anul acesta, a păţit-o iarăşi. Vineri, 25 ianuarie, pe seară, când îi ducea cina noului cioban, omul s-a uitat în ţarc şi i s-a părut din nou că turma i s-a subţiat. "Trebuiau să fie 406, da' când le-am numărat 26 ieşeau lipsă". Aşa că s-a dus încă o dată la Post. "Am găsit un poliţai care zicea că trebuie să intre în serviciu la zece seara, da' n-o venit la faţa locului, că trebuia să patruleze, şi să vin io a doua zi să fac plângere".
Dimineaţa, Dorel avea de gând să dea urmare sfatului, dar s-a trezit cu altă surpriză: în zori, când s-a dus cu mâncarea pentru cioban, ia-l de unde nu-i! "Am lăsat baltă tot şi m-am dus la Oradea să-mi caut alt cioban, că nu joiam cu munca. Am şi 40 de vaci, şi nu mă pot ocupa singur de toate". A avut şi un dram de noroc: în gară, unde stau oamenii care caută de lucru cu ziua, a găsit unul care mai îngrijise oi. "I-am povestit ce-am păţit şi i-am zis să mai iasă din când în când, noaptea, să verifice ţarcul, să nu dea iama careva din nou".
Vigilenţă, extremă urgenţă
Dorel ştie succesiunea faptelor mai bine decât un orăşean care şi-ar ţine jurnal. "Marţi, pe 29 ianuarie, mă sună ciobanul şi-mi zice că în noaptea aia, pe la unu jumate, o fost cineva să dea atacul. Când o auzit larmă şi o ieşit la ţarc o văzut trei bărbaţi. O strigat "Hoţii!, Hoţii!", da' ăia or fugit, lăsând două oi pe câmp. După vreo juma' de oră, pe la două, o trecut pe-acolo şi maşina de patrulă a Poliţiei, şi le-o povestit poliţiştilor cum o fost, da' hoţii erau deja departe".
Bărbatul a sunat din nou la Poliţie, iar şeful de post a cerut să vină la faţa locului un criminalist de la Salonta. "Ne-am dus pe urme, că se vedeau în zăpada subţire, da' la un moment dat s-or pierdut, că se topise omătul. Am cerut să aducă un câine de urmă, dar când şeful de post a sunat la Oradea i-or zis că dacă-s sub 3 grade nu-l trimite, că-i prea frig şi răceşte câinele", povesteşte Dorel. Încă o dată, nu avea altceva de făcut decât să aştepte.
Ca-n filmele cu proşti
Noroc că după alte două zile, joi, l-a sunat un consătean să-i dea un "pont": "Vezi că oile tale-s la unu', Blibăr, din Talpoş!". A doua zi dimineaţa, Dorel l-a sunat pe şeful de post să-i dea informaţia şi l-a întrebat dacă ar putea face o verificare la faţa locului. "Poliţaiul o zis că da, o sunat la Salonta să mai ceară nişte oameni în ajutor, că Blibăr ăsta îi cam bătăios, şi am mers într-acolo". Ştia, fireşte, cum să-şi recunoască oile: după crotaliile puse în urechi de veterinar, dar mai ales după "semnele" făcute de el: două găuri date în urechile animalelor, plus vopseaua albastră cu care le marcase pe spate.
Ajunşi la Blibăr, poliţiştii i-au cerut voie să se uite după oi. După câteva minute, minune: "Mă apropii şi văd o oaie cu vopsea roşie proaspătă dată pe spate, iar sub ea vopsea albastră, de-a mea. Mă uit şi-n ureche, şi observ găurile. Aşa o oaie, aşa încă una, şi la un moment dat văd că acolo era şi un câine de la turma mea", povesteşte Dorel. Imediat i-a arătat poliţistului, care l-a luat la întrebări pe Blibăr: cum au ajuns câinele şi oile tăutanului la el? Numai că, în loc să-i răspundă, bărbatul le-a cerut să plece. "Hai, gata, că-mi avortează oile!", i-a poftit el pe "musafiri". Iar cum aceştia nu aveau mandat de percheziţie, s-au conformat.
"În loc să ceară mandat procurorului din Salonta, poliţiştii s-au pus să scrie un proces-verbal, pe care Blibăr o refuzat să-l semneze, şi după aia or zis să plecăm, că şi aşa nu se mai putea face nimic, că era târziu, ora şase, şi încă şi vineri. Degeaba le-am cerut să rămână un poliţist acolo până obţin mandat, că altfel o să dispară oile furate", zice Dorel.
Repetiţie la percheziţie
Luni dimineaţă, pe 4 februarie, Dorel l-a mai sunat o dată pe şeful de post să-l întrebe ce-i de făcut. "Mi-a zis că nu ştie, şi atunci nu m-am mai răbdat: i-am zis că ce poliţist îi el, că eu fac de fapt ancheta şi el numa' asistă?". S-o fi prins ruşinea de el, că după-amiaza a fost rândul poliţistului să-l sune, zicându-i că s-a dus la Parchet, în Salonta, să ceară mandat. Iar după încă o zi, marţi, l-a mai căutat o dată, să-i spună că l-a şi obţinut, şi că urma să facă o nouă percheziţie, de data asta cu acte-n regulă. Atâta doar că el nu putea participa.
"Ne-am dus din nou la Talpoş, deşi bănuiam că n-om mai găsi nimic acolo. Io am rămas pe margine, la distanţă, iar la un moment dat am văzut că ăia ai lu' Blibăr făceau scandal, că să plece toţi de pe pământu' lor, că le dă cu pietre-n cap", povesteşte Dorel. Urmarea? "Poliţiştii au început iar să facă nişte hârtii, da' mie nu mi-or zis dacă or mai găsit ceva oi de-ale mele acolo. De la martori am auzit că ar fi găsit vreo cinci. Ei mi-or zis că trăbă să mai facă cercetări şi să aştept până se gată ancheta. Nu mai zic că nici vreo hârtie nu mi-or dat, să ştiu şi io dacă o meritat atâta zarvă..."
"Să merg la vrăjitoare?"
De peste o lună, nimeni nu i-a mai dat vreo veste despre mersul cercetărilor, "de parcă ar fi cine ştie ce chestie complicată", aşa că, zice Dorel, "mi-am angajat avocat care să ia legătura cu procurorul, ca şi cum aş fi Becali, să umblu cu avocaţi după mine!".
Supărarea omului e cu atât mai mare cu cât anul trecut hoţii i-au mai călcat stâna în două rânduri. O dată l-au prădat de cazanul de pălincă, altă dată de o sobă. "Am aflat cine-o fost hoţul şi am anunţat şi atunci Poliţia: era un fost cioban, care mi-o spart uşa, o demontat soba, o pus-o în maşină şi dus o fost!". Culmea e că hoţul a recunoscut, dar tot degeaba: în noiembrie, acelaşi procuror care se "ocupă" acum de furtul oilor l-a scos basma curată. "I-o dat NUP, deşi pe hârtia ce mi-o trimis-o acasă scrie clar: "Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că plângerea persoanei vătămate este întemeiată şi că într-adevăr învinuitul Costil Petru a sustras soba care a fost evaluată la suma de 90 de lei". Io am arătat cu acte că am dat pe sobă un milion jumate, da' procurorul o scăzut din valoare expre ca să nu-l pedepsească pe hoţ. Dom'le, nici măcar amendă nu i-o dat, nici măcar o mustrare!", se indignează Dorel.
"Nici nu ştiu ce să mai fac. Popa mi-o zis că-mi face slujbă, să păţească nu ştiu ce tâlharii, da' aşa am ajuns? Să merg la vrăjitori că oamenii legii îs incapabili?". O întrebare îndreptăţită, dar căreia când şi care poliţist ori procuror o să-i dea vreun răspuns?...
"NE AGITĂM"
Păgubaşul e de vină!
Procurorul salontan Gheorghe Berce, cel care investighează furtul oilor lui Dorel Popa, spune că nu poate face declaraţii despre dosar, dar zice că omul ar trebui să-i fie recunoscător: "Ne-am agitat cât am putut, fiindcă nici judecătorul nu-ţi eliberează mandat de percheziţie pentru câteva oi". Pe de altă parte, adaugă magistratul, Popa a greşit, fiindcă "pisica cu clopoţei nu prinde şoareci", adică nu trebuia să meargă cu Poliţia la suspect, ci să aştepte ca percheziţia să fie făcută cu mandat. Dar cine trebuia să ştie asta: un simplu ţăran sau poliţiştii care au făcut "descinderea"?
Cât despre furtul sobei şi dosarul clasat cu NUP toamna trecută, prim-procurorul Parchetului Salonta, Ciprian Puie, consideră că Berce a avut "temei legal" să procedeze astfel, deoarece oricare ar fi fost valoarea sobei furate hoţul nu era "pericol social". Nici măcar cât să fie mângâiat cu o amendă care să-i dea de gândit dacă să mai meargă la furat şi altă dată?
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.