URMĂREȘTE-NE PE
SÂMBĂTĂ, 14 DECEMBRIE 2019

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Fraţii Micula au câştigat un proces cu Statul Român, în urma căruia acesta era obligat să le plătească despăgubiri de 84,5 milioane euro. Cum nimeni nu s-a sinchisit de această problemă, după calcularea dobânzilor şi penalităţilor suma a ajuns la aproape 400 milioane de euro.
Zic şi eu
Adrian Cris
Într-o societate ipocrită, vestea că aproape jumătate din adolescenţii României sunt analfabeţi funcţional (potrivit celei mai recente testări PISA, a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, 44% nu înţeleg un text, deşi cunosc literele care îi formează cuvintele) a fost întoarsă pe toate feţele câteva zile, după care, ca de obicei, a şi fost uitată pentru a face loc altor uimiri, nou-nouţe.
Cum a fost?
Lucian Cremeneanu
Un monstru în sine, birocrația creează la rândul ei alți monștri. Birocratul are infinit mai mult respect pentru o hârtie semnată și stampilată decât pentru un om în carne și oase. Din spatele unui birou sau baricadat în spatele unei tejghele cu geam termopan, birocratul se simte o ființă superioară, un supra-om, care va descalifica orice biped lipsit de hârtiile necesare pentru a dovedi ce are de dovedit.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Ce părere aveţi despre decizia Primăriei Oradea de a taxa eliberarea pe loc a documentelor la ghişeu şi de a încuraja, inclusiv prin reduceri fiscale, relaţia online între cetăţeni şi administraţie?



De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie obligatorie cu privire la termenul în care se pot solicita despăgubiri în cazul provocării unei pagube printr-un act administrativ nelegal. Mai concret, s-a stabilit că termenul de un an pentru solicitarea de despăgubiri în instanță curge de la data la care persoana vătămată a luat cunoștință de paguba efectivă.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Coronarografia reprezintă o metodă de diagnostic invazivă (nu de tratament) ce permite vizualizarea directă a arterelor inimii (coronare) afectate prin infarct. Coronarografia presupune introducerea unui cateter (un tub minuscul) la nivelul arterei inghinale de la rădăcina coapsei şi înaintarea lui, sub control radiologic, până la nivelul arterelor coronare, moment în care se injectează o substanţă de contrast ce permite astfel stabilirea locului stenozat (îngustat) sau obstruat (înfundat) şi a atitudinii terapeutice: tratament medical, angioplastie sau tratament chirurgical.
Psihologul Bihoreanului
Razvan Coloja
Din păcate, cinematografia şi oamenii neinformaţi perpetuează o serie de mituri care impun o stigmă asupra bolnavilor şi asupra celor cu afecţiuni psihice. Un schizofrenic este confundat des cu cei cu personalitate multiplă, cu criminalii în serie, cu cei malefici şi răi, gata de violenţe inimaginabile. Adevărul este, însă, altul...
26 Februarie 2016, 08:36

"Michelangelo" din Aştileu: Un preot şi-a asumat o misiune neobişnuită, pictând cu talent, de unul singur, biserica din sat (FOTO)

'Michelangelo' din Aştileu: Un preot şi-a asumat o misiune neobişnuită, pictând cu talent, de unul singur, biserica din sat (FOTO) ZÂMBETUL SFINŢILOR. Preotul Dan Valicec (foto) zugrăveşte interiorul bisericii din Aştileu de aproape 11 ani, avansând pe măsură ce reuşeşte să cumpere materiale din micile donaţii ale enoriaşilor. Deşi rămâne în canoanele ortodoxe, parohul adaugă şi o notă personală creaţiilor sale, folosind culori şi forme vii, convins că prin ele credincioşii vor vedea cum le zâmbesc sfinţii din ceruri
'Michelangelo' din Aştileu: Un preot şi-a asumat o misiune neobişnuită, pictând cu talent, de unul singur, biserica din sat (FOTO) OMUL LOCULUI. "Ajute-i Dumnezo la dom’ părinte!", zice nană Ileană (foto), una dintre văduvele care îşi găsesc alinare la biserică şi în vorba blândă a părintelui Valicec, care păstoreşte aici de 27 de ani
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

O întâlnire cu părintele Dan Valicec din Aştileu poate fi o lecţie bună pentru cei care vor s-o înveţe. Şi nici măcar nu e complicată. "Nu avem voie să ne îngropăm talanţii!", spune înţelept preotul, povăţuindu-ne că nu trebuie să ne irosim menirea.

În tinereţe a fost artist, rocker şi fotbalist, dar cea mai mare chemare a simţit-o către preoţie. Chiar şi aşa, bărbatul n-a renunţat la o altă pasiune, arhitectura, pentru care s-a şcolit la maturitate. Şi asta fără să-şi uite enoriaşii, cărora le pictează el însuşi biserica...

O vizită la biserică

Zi de iarnă cu soare de primăvară. În vârstă de 55 de ani, părintele Dan Valicec îşi primeşte musafirul în curtea casei parohiale din Aştileu, unde zburdă doi căţei, Liza şi Tarky. Cel din urmă e adoptat. "Cred că a fost bătut, căci dacă primeşte afecţiune nu te mai lasă în pace, e tot timpul printre picioarele noastre", zice preotul.

La doi paşi e biserica ortodoxă, ridicată de săteni între 1938-1940. Exteriorul lăcaşului a fost renovat nu demult, dar înăuntru mai este de lucru. Încă din 2005, pictura o face însuşi părintele Valicec, cu materiale cumpărate din contribuţiile celor vreo 300 de familii de credincioşi.

Fire de artist

preotul Dan Valicec, în tinereţe rockerDan Valicec s-a născut în Borod, fiind mezinul unei familii cu patru prunci. Tatăl său era miner la Şuncuiuş, astfel că mama, care a lucrat ca gestionară şi apoi ca telefonistă, s-a dedicat creşterii lor.

Părinţii şi-au dat seama rapid că Dan avea o fire creativă, aşa că din clasa a V-a l-au trimis la Liceul de Arte din Oradea, unde s-a axat pe pictură şi, din liceu, pe sculptură. "Arhitectură aş fi vrut eu să fac, dar nu exista profilul ăsta", povesteşte preotul. A avut, totuşi, o materie mai apropiată: forme şi structuri spaţiale. "Făceam tot felul de minuni din hârtie, mi se părea că temele-s prea puţine", îşi aminteşte bărbatul.

După liceu, a încercat la facultate la Cluj, întâi la Sculptură, apoi la Design, dar fără succes. Locurile erau puţine, concurenţa mare. Înainte să plece în armată, a făcut parte chiar şi dintr-o trupă rock, cu alţi colegi şi prieteni, cântând la chitară electrică, inclusiv la nunţi şi baluri. Crescut într-o familie credincioasă, mergea şi la biserică, dar nu se gândea că va fi vreodată popă.

Pilda talanţilor

De teologie s-a apropiat datorită preotului Ioan Covaci din Bulz, unde a fost o vreme scurtă învăţător suplinitor. "Cred că mi-a trimis Dumnezeu un înger. Părintele Ioan, un om extraordinar, văzuse că eram foarte apropiat de copii, căci tot timpul roiau în jurul meu", povesteşte Dan.

Avea 23 de ani când a intrat la Facultatea de Teologie din Sibiu, după ce a buchisit mult despre istoria Bisericii şi dogmatică. "Mama voia ca unul din băieţii ei să fie preot, dar eu nu am spus nimănui că mă pregăteam s-o fac. Într-o seară mi-a găsit cărţile şi mi-a zis: «Să-ţi ajute Dumnezeu, dragu’ mamii!»". A fost hirotonit în septembrie 1988, terminând primul din Bihor în anul său, şi după nici o lună a primit parohia din Aştileu, un sat de care s-a ataşat şi de unde vrea să nu mai plece niciodată.

Totuşi, pasiunea pentru arhitectură nu şi-a uitat-o, aşa că acum zece ani, când deja era tatăl a doi copii măricei, a reuşit să-şi ia diploma de arhitect la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. "Cred că niciun om nu are dreptul să-şi îngroape talanţii. Trebuie să conştientizezi când ai un dar, o înclinaţie spre ceva, şi să urmezi acea cale", zice părintele.

Binecuvântat de episcop

Totuşi, de ce arhitectura? "E ceva profetic. Îţi dă posibilitatea să transpui în realitate o lume interioară, nişte lucruri care până atunci nu existau. Nu-s minuni, dar poate într-un fel sunt", spune parohul din Aştileu.

De altfel, lucru rar obişnuit în rândul preoţilor, bărbatul lucrează part-time la firma de arhitectură Arhibet şi a conceput, singur sau cu alţi colegi, proiectarea unor biserici, cămine culturale, ba chiar şi locuinţe, în Oradea şi în Sibiu. Ba, mai mult, recent a creat inclusiv proiectul unei terase futuriste ce ar urma să fie construită în centrul Oradiei, pe malul Crişului Repede.

Concomitent, părintele Valicec n-a contenit cu lucrul la "misia" lui de suflet: realizarea întregii picturi interioare a bisericii în care slujeşte de aproape trei decenii. Construcţia ridicată în perioada interbelică a fost reabilitată după anii ’90, iar părintele trudeşte cam de 11 ani, de unul singur, la pictură. "În 2002, după ce am reuşit să retencuim interiorul bisericii, la sfinţire a venit Preasfinţitul episcop Ioan Mihălţan - Dumnezeu să-l odihnească! - ce-mi fusese şi duhovnic în facultate. El mi-a spus să fac eu pictura. Practic mi-a dat binecuvântarea, căci ştia ce pasiuni am", îşi aminteşte părintele.

Acasă, în biserică

Preotul-zugrav practică stilul neobizantin, respectând canoanele Bisericii Ortodoxe, dar foloseşte vopseluri acrilice, aşa încât picturile sale să fie mai vii. "Am vrut să ne zâmbească sfinţii de sus", se explică artistul. Fiecare pictură, fireşte, reprezintă scene şi transmite mesaje biblice. Şi, chiar dacă autorul e prea modest să recunoască, rezultatele sunt până acum impresionante.

Nicolae Dejeu, localnic AştileuMai are, însă, destul de lucru. Picturile de pe pereţi nu sunt toate gata, iar noul iconostas, pe care el însuşi l-a proiectat, trebuie de asemenea zugrăvit. "Lucrez mai încet, căci cumpărăm materiale pe cum pot enoriaşii să contribuie", explică parohul, care nu vrea să-i zorească în vreun fel. Iar credincioşii îi apreciază cu toţii, atât omenia, cât şi truda. O zice simplu, în felul său, unul din cei mai vârstnici săteni, Nicolae Dejeu (foto), care i-a fost epitrop de când a primit parohia. "Are mână, are har, Dumnezeu să-l alduiască!"...


MIJLOCAŞ
La fotbal cu enoriaşii

Dan Valicec nu e un preot obişnuit. În tinereţe a cântat într-o trupă rock şi a jucat fotbal, şi nu doar în curtea şcolii, începând ca mijlocaş pentru echipele bihorene din Divizia C, cele din Vadu Crişului şi Şuncuiuş, iar apoi, o jumătate de campionat, chiar pentru U Cluj, care pe atunci se afla în Divizia B.

"M-au văzut într-un meci de Cupa României şi m-au chemat la ei. A fost o perioadă frumoasă. Toate au fost frumoase la timpul lor. Nu regret nimic şi în niciun fel", zice părintele răsfoind amintiri. Ba, recunoaşte că, până acum câţiva ani, mai ieşea şi la o miuţă cu copiii din sat, pe care-i simte apropiaţi şi de biserică. "Ei erau mai reţinuţi pe teren, că jucau cu preotul, până le-am spus: «Măi, nu mai fiţi mămăligi! Puneţi piciorul!»", râde părintele, încheind: "Suntem prieteni, asta-i important. Nu cred că trebuie să existe distanţe între preot şi enoriaşii lui, nici dacă-s tineri". 

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
3 Comentarii
frumos!
un exemplu de "asa da". ma bucur ca unii din presa promoveaza si valori, nu doar senzationalul si pe cei badarani, cocalari.. mult succes sa mai gasiti astfel de oameni, sa mai vorbiti de bine astfel de exemple, sa educati romanii.
Postat 29 Februarie 2016, 08:29 de unu
Un raspuns
Doamna,sau Domnule,cgiar trebuie sa fim carcotasi mereu? Banii nu i-a primit preotul ci biserica.Am fost pe-acolo si am vazut,s-au facut investitii,nu gluma si totul arata f bine. Cat despre banii necesari pt pictarea unei biserici,ar fi nevoie de 111 ani de la 300 enoriasi,ca sa puteti palti un pictor-absolvent de pictura monumentala.Bucurati-va ca o face gratis si din pasiune,parintele Valiciec,nu mai fi carcotas,nu mai pacatui.
Postat 26 Februarie 2016, 17:29 de nicolas
Puteti raspunde???
Ne poate spune preotul cati bani a primit de la Consiliul Local Astileu de 11 ani ? Dar de la enoriasi? Cred ca se puteau picta 3-4 biserici
Postat 26 Februarie 2016, 12:19 de torent90
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.2931 RON
  • 1 EUR = 4.7791 RON
  • 1 HUF = 0.0145 RON