Livada cu ţepe: Cum a ajuns o firmă din Bihor să fie păgubită prin neglijenţa autorităţilor şi şmecheria unui topograf samsar de terenuri

Ai o idee de afaceri bazată pe muncă cinstită, gândită pe termen lung, şi crezi că nimic nu-ţi stă în cale? Mai gândeşte-te o dată! E lecţia pe care au învăţat-o reprezentanţii unei firme care au achiziţionat un teren şi au obţinut fonduri europene pentru un proiect de 1,1 milioane euro ce vizează înfiinţarea unor livezi, dar care le-a fost blocat.

Nu poate deconta niciun cent din investiţiile făcute întrucât suprafaţa din proiect, de 12 hectare, a scăzut brusc cu un hectar. Motivul? O magistrală de gaz amplasată sub o parcelă, neevidenţiată însă în acte. Un detaliu ţinut sub tăcere de vânzător, un topograf speculant de terenuri, şi ignorat de Primărie.

Ca la carte

O treime din merele vândute în România vin din import, aşa că orice producător autohton îşi găseşte locul în piaţă, dacă e serios. Aceasta e premisa de la care au pornit italianul Reinhard Kaneppele, deţinătorul a 8.000 hectare de livezi de măr în Tirolul italian, şi bihoreanca Eleonora Iacob, repatriată după mai mulţi ani trăiţi la Roma, atunci când au decis să înfiinţeze lângă Aleşd o livadă de meri.

"În 2016 am cumpărat 12 de hectare în Uileacu de Criş (n.r. - comuna Tileagd) şi în Urvind (n.r. - Lugaşu de Jos), pentru care am plătit vânzătorului, topograful Alin Joldoş, 44.000 euro", spune directoarea Fruw International. Anul trecut, firma a mai plătit alţi 40.000 euro unei societăţi de consultanţă care i-a întocmit un proiect pentru accesarea de fonduri UE prin AFIR. "Proiectul înfiinţării livezilor, în valoare de 1,1 milioane euro, din care 50% fonduri proprii, a fost aprobat, iar în primăvara asta ne-am apucat de lucru. Livada urma să fie superintensivă, cu soiuri de înaltă calitate, bazine de retenţie şi sisteme de irigare şi fertilizare prin picurare, plase de protecţie antigrindină...", explică Eleonora Iacob.

Fără sarcini, dar cu restricţii

În plină campanie, pe 17 aprilie, când a început plantarea puieţilor şi fixarea stâlpilor pe o parcelă de 4,68 hectare din Urvind, muncitorii s-au trezit în teren cu o echipă Transgaz care a înştiinţat conducerea firmei că are o problemă. "Ni s-a spus că pe o lungime de peste 400 de metri din teren se află o magistrală de gaz şi că în zona de protecţie, 16 metri la stânga şi la dreapta, nu putem face nimic fără avizul lor. Le-am spus că am cumpărat terenul liber de orice sarcini, că în Cartea Funciară nu e notat niciun drept de servitute sau de superficie, dar ni s-a răspuns că magistrala este obiectiv de interes naţional şi riscăm rigorile legii dacă nu respectăm zona de siguranţă şi protecţie", spune femeia.

De fapt, ce se întâmplase? Anul trecut, înainte de a începe proiectul, firma a primit de la Primăria Lugaşu de Jos un certificat de urbanism, după ce "colectase" o mulţime de avize indicate (de la APM, Direcţia Agricolă, DSVSA, ANIF, ba chiar şi DSP), dar nu şi de la Transgaz. "La Primărie nu ne-au spus că trebuie şi aviz de la Transgaz. Acum, când am mers să-i întreb de ce, pentru că nu ne încurcam cu un teren pe care nu-l putem folosi, ne-au zis că în actele lor nu apare nicio conductă", spune Iacob.

Cert e că, pe fâşia sub care e conducta, firma n-a putut planta 3.000 de puieţi. Şi, mai grav, nici nu poate primi bani de la AFIR: "Trebuia să ni se facă prima decontare, pentru o parte din investiţiile de până acum, dar nu se mai poate. Nu mai corespund suprafeţele".

Neglijenţă şi lăcomie

Dan Chiş, adjunct şef sector Transgaz, afirmă că "îngroparea" conductei, parte a magistralei DN 300 Biharia-Aleşd, a fost făcută în 2009, în baza unei autorizaţii eliberate de Arhitectul Şef al Judeţului, cu acordul proprietarului de atunci al terenului, fapt cunoscut inclusiv de Primărie. "Anual notificăm toate primăriile din judeţ că există restricţii pentru activităţi pe terenurile din zonele de siguranţă ale conductelor. Primăria ştia de cea de sub teren, nu ştiu de ce n-a impus firmei să solicite şi avizul nostru înainte să-i dea certificat de urbanism. I s-ar fi eliberat, cu condiţii pe care le-ar fi cunoscut de la început".

Pe de altă parte, topograful Alin Joldoş, cunoscut în zonă pentru "frenezia" cu care cumpără şi revinde terenuri, ştia la rându-i de existenţa conductei. "Eu am cumpărat terenul de la un cetăţean care între timp a decedat, pentru o investiţie pe care n-am mai derulat-o, aşa că l-am revândut. Ştiam de conductă", a admis Joldoş, fără a mai explica de ce nu a informat şi firma căruia i l-a "măritat". 

Directorul Oficiului de Cadastru, Călin Ivan Leţ, afirmă că obligaţia de a cere notarea dreptului de superficie ca sarcină în CF era a Transgaz, dar un notar consultat de BIHOREANUL adaugă că vina pentru prejudiciu e în primul rând a topografului: "A fost un viciu de consimţământ, iar cumpărătorul se poate îndrepta asupra vânzătorului dacă nu-şi poate folosi pe deplin bunul achiziţionat". Întrebarea e dacă topograful-samsar are bani destui cât să acopere ditamai paguba...