Ioan Baş, şeful ISU Crişana: "Nu suntem pregătiţi în totalitate pentru calamităţi"

Dezastrul care a lovit Japonia n-a lăsat indiferent pe nimeni, astfel că până şi la noi se discută scenariile posibile în cazul unei catastrofe naturale. În timp ce unii susţin că pregătirea pentru asemenea situaţii e nulă, generalul Ioan Baş, inspectorul-şef al ISU Crişana, declară că pompierii ar putea face faţă cu brio unei situaţii-limită specifice zonei noastre.

Ofiţerul susţine că militarii din subordinea sa sunt pregătiţi să intervină oricând, ba chiar cu mai mult devotament decât colegii din Occident.

- Toţi privesc îngrijoraţi evenimentele din Japonia. Care sunt potenţialele cataclisme la care zona Bihorului e cea mai expusă?

- Potrivit unui document care se numeşte "Schema cu Riscurile Teritoriale din Bihor", există riscuri naturale de furtuni, secetă, îngheţ, ploi extraordinare şi inundaţii. Potenţialul hidrografic al judeţului are un anumit risc de inundaţii, dar limitat, pentru că în urma celor din '70-'75 s-au realizat numeroase lucrări de îmbunătăţiri funciare.

- În ordinea gravităţii, care sunt cele mai probabile calamităţi naturale? Suntem suficient de protejaţi?

- Eu consider că în Bihor nu se pun probleme de amploare în privinţa unor catastrofe naturale. Direcţia Apelor monitorizează toate cursurile de apă şi nu văd un pericol iminent. În ce priveşte alunecările de teren există 7 oraşe şi 30 de comune cu risc potenţial diferit. De la ridicat în Aleşd, la mediu în Nucet. Fiecare Comitet Local de Situaţii de Urgenţă îşi planifică activităţile pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor.

- Care a fost dezastrul natural care a afectat cel mai mult Oradea de-a lungul timpului?

- Probabil că în '70, când au fost inundaţii mari în Oradea. Ne-am mai confruntat cu ploi torenţiale de mare volum în vara lui 2009, când în decurs de o oră au fost debite de 52 l/mp. Au fost inundate mai multe străzi şi case, dar nu e potrivită definiţia de dezastru.

În stare de veghe

- Care sunt procedurile de intervenţie ale instituţiilor statului în cazul unei calamităţi? Ce rol au Prefectura, primăriile, ISU, alte unităţi militare?

- În 2004, România a trecut la un sistem integrat de management al situaţiilor de urgenţă. La nivel de judeţ, funcţionează Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi ISU Crişana. Comitetul e compus din reprezentanţi ai serviciilor descentralizate şi e condus de prefect. De regulă, Comitetul se întâlneşte semestrial, dar în cazul unor calamităţi se reuneşte în regim de urgenţă, fie la Prefectură, fie la ISU. Se prezintă situaţia, specialiştii îşi spun cuvântul şi se dispun măsuri. Fiecare din instituţiile deconcentrate are un rol bine definit în situaţii de urgenţă, aici nimic nu e întâmplător. Spre exemplu, la calamităţi DSP acordă asistenţă medicală de urgenţă şi desfăşoară activităţi de prevenire a îmbolnăvirilor în masă...

- Dacă luăm ipotetic o situaţie de urgenţă, cum ar acţiona autorităţile?

- La cutremur, spre exemplu, ISU intervine pentru salvarea şi protejarea vieţii oamenilor, apoi pentru evacuarea animalelor, a bunurilor de valoare, transportul victimelor şi cazarea sinistraţilor. Poliţia asigură paza zonelor afectate, dirijarea circulaţiei, îndrumă populaţia spre adăposturi, iar DSP mobilizează spitalele. Ştim exact numărul de paturi din spitale care pot fi utilizate, dar şi capacităţile de cazare şi hrănire din judeţ. Numărul locurilor de cazare este de 13.736. La decretarea stării de urgenţă, resursele acestea se folosesc.

- Există o rezervă de alimente, combustibili, energie? Cum se constituie ea?

- Nu există o rezervă de alimente. Legea Finanţelor Publice Locale obligă, însă, Consiliile Locale să constituie până la 5% din bugete în sume care să poată fi utilizate în cazul unor catastrofe. Primarul are la îndemână fondurile şi poate să asigure strictul necesar de apă, pâine şi combustibili pentru primele 72 de ore. Ulterior, cu aprobarea primului-ministru, se pot scoate alimente şi pături de la rezervele naţionale.

Cum ne mobilizăm

- În cazul unei calamităţi, care e procedura de alarmare a populaţiei?

- În caz de urgenţă, noi înştiinţăm primăriile, iar acestea, potrivit Legii Protecţiei Civile, avertizează populaţia prin sistemele de alarmare cu sirene. În Oradea sirenele sunt amplasate astfel încât să fie auzite din orice punct al oraşului. Sunt folosite doar în situaţii grave şi au un cod de semnale. În cazul dezastrelor, semnalul se repetă de cinci ori în interval de 10 secunde şi conţine 16 sunete diferite. Alarma aeriană se aude de 15 ori cu pauză de patru secunde şi conţine patru sunete. Prealarma aeriană se realizează când s-ar putea produce în scurt timp un atac aerian, iar semnalul e dat de trei ori cu pauză de 12 secunde şi conţine 32 de sunete. Două minute de sunet prelung înseamnă încetarea alarmei. Cetăţenii se presupune că ştiu aceste semnale.

- Ce fel de adăposturi există în Oradea şi în ce cazuri sunt folosite? Sunt ele funcţionale?

- Există un fond de adăpostire pe care-l gestionează tot Primăria. Adăposturile se folosesc în cazul unui atac aerian cu arme chimice, bacteriologice sau nucleare, şi în niciun caz la cutremure sau inundaţii, pentru că există riscul surpării clădirii şi inundării subsolurilor. La sfârşitul anului 2010 în Bihor existau 288 de adăposturi operative şi 9 neoperative. Ele sunt curate, au sisteme de ventilaţie, energie electrică şi grupuri sanitare. Capacitatea de adăpostire în judeţ este de 22.950 de persoane, adică circa 14% din populaţie. În Oradea sunt 53 de adăposturi operative şi 7 neoperative, fiind de regulă amplasate la subsolurile mari ale blocurilor. Sunt făcute din beton şi protejate cu elemente metalice. La declanşarea alarmei, populaţia este îndrumată către cel mai apropiat adăpost.

- Cum intervine, concret, ISU, în caz de nevoie? Ce etape se parcurg între producerea unei catastrofe şi declanşarea intervenţiei? Cine ia decizii?

- Comanda unui eveniment de amploare o face persoana numită de prefect, în funcţie de tipul de risc. Managementul la inundaţii, spre exemplu aparţine Direcţiei Ape Crişuri, care are ingineri specialişti. Responsabilităţile ISU sunt foarte mari, dar vreau să se înţeleagă că noi nu suplinim pe oricine. Paşii de la producerea dezastrului şi până la intervenţie sunt alarmarea subunităţilor, iar în două minute, ziua sau noaptea, vara sau iarna, se face îmbarcarea şi deplasarea în zonele afectate.

La început va fi haos

- Oradea are risc de seism de 5,4 grade pe scara Richter. Cât de afectat ar fi oraşul în cazul unui astfel de cutremur?

- Bihorul se situează într-o zonă cu potenţial seismic mediu şi redus faţă de zonele adiacente epicentrului Vrancea, deci nu putem avea cutremure cu magnitudini ca în alte părţi ale ţării. În Oradea sunt trei clădiri publice încadrate în clasa de risc seismic: Hotelul Parc, Biserica cu Lună şi Palatul de Justiţie. Nivelul de risc e unul redus şi nu cred că s-ar produce o afectare semnificativă. Totuşi, nu sunt expert în cutremure şi nu vreau să fac supoziţii.

- Ar face faţă logistica ISU unor catastrofe naturale şi în ce măsură? Cât de vechi sunt utilajele şi autospecialele de intervenţie?

- Fără nicio problemă! Avem utilaje mai vechi şi mai noi, şi urmează să primim printr-un Program Operaţional Regional autospeciale de intervenţie de mare capacitate şi o autospecială de descarcerare grea cu dotare completă. Dar vreau să spun că reuşim să ne facem treaba şi cu tehnica pe care o avem. Sigur, ar fi o utopie să spui că eşti întru totul pregătit. Un autor scria că într-o situaţie de urgenţă, oriunde, în orice împrejurare, vreme de câteva ore va fi haos. Ceea ce, aţi observat, s-a întâmplat şi în Japonia.

- Pe lângă incendii, la ce alte evenimente sunt instruţi să intervină militarii ISU?

- În misiuni operative, pe lângă stingerea incendiilor, desfăşurăm acţiuni de căutare, deblocare, salvare din apă, descarcerare, acordarea primului ajutor medical de urgenţă. Un alt atribut esenţial sunt misiunile de asanare periodică a muniţiilor din al doilea război mondial. Într-un an adunăm circa 200 de muniţii de artilerie, grenade, cartuşe şi obuze.

Mai devotaţi ca occidentalii

- De ce la noi nu se fac exerciţii de alarmare şi nu se antrenează populaţia pentru a se proteja ori evacua la nevoie?

- Aşteptam cu interes întrebarea asta. După cutremurul din Japonia, la televiziuni au apărut specialişti în securitate care susţin că la noi nu se face nimic pe acest plan. Dar aceste lucruri se execută, şi nu doar pe hârtie. Anul trecut am avut exerciţii de alarmare organizate în comune pe scenariul unor inundaţii. Apoi, au spus unii că în Japonia copiii sunt instruiţi încă din şcoli privind regulile de comportare la cutremur, iar în România nu. Afirmaţia e eronată deoarece în 2010 am făcut în gimnazii campania "O casă sigură, o viaţă în plus", iar în Bihor peste 1.000 de elevi au primit lecţii demonstrative de comportare în caz de cutremur, plus pliante informative.

- Care e cel mai recent exerciţiu de alarmare sau evacuare făcut în Oradea?

- În primăvara lui 2010 s-a făcut un exerciţiu cu sute de persoane. Scenariul a fost o situaţie generată de o furtună de mare intensitate. Dar aici intervine şi mentalitatea, căci unii nu iau în serios exerciţiile. Important e să testăm capacitatea operativă a forţelor specializate. Am vrut să fac precizările întrucât m-a deranjat că aceste exerciţii nu se cunosc.

- Probabil că aţi studiat reacţia instituţiilor de urgenţă din alte state. Vom fi şi noi vreodată "japonezi"?

- Eu am văzut instituţii similare din Statele Unite şi Anglia, unde am făcut stagii de pregătire. Vreau să vă asigur că principiile de lucru sunt aceleaşi. Devotamentul oamenilor noştri, al colegilor mei, îl consider chiar mai mare. Ceea ce ne descalifică e dotarea tehnică. Un serviciu similar din străinătate nu utilizează mai mult de şapte ani o autospecială de intervenţie. Noi suntem nevoiţi să lucrăm cu ce avem...

CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte

Nicodim Oltean, fostul şef al ISU Crişana: Un om sufletist şi implicat

Raed Arafat, responsabil cu Medicina de Urgenţă în Ministerul Sănătăţii: Un mentor, un model

Adrian Pădureanu, fost şef al ISU Crişana: Un pragmatic, care a adus instituţia la standardele de azi

Vasile Blaga, fost ministru al Administraţiei şi Internelor: Un om căruia trebuie să-i mulţumim pentru dotări