URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 23 OCTOMBRIE 2018

Ediția tipărită

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Ideea cu bugetarea participativă nu e deloc rea. Noi am preluat-o de la clujeni, dar nu ei au fost cei care au inventat roata. Ideea e că Primăria pune o sumă la bătaie, iar cetăţenii n-au decât să-şi spargă capul ca să găsească proiecte cât mai isteţe. Cum era de aşteptat, proiectele de anul trecut sunt încă în stadiu de avizare, pentru că nu-i destul să ai idei bune, trebuie să ai şi foarte multă răbdare, din cauza birocraţiei ucigătoare din România.
Zic şi eu
Adrian Cris
Cineva din Ministerul de Externe, însărcinat să "marcheze" Centenarul, a avut o idee bună: diplomaţii din Bucureşti să fie duşi prin oraşele importante ale României. Să vadă, să asculte, să intermedieze şi consolideze legături. Aşa au ajuns la Oradea, la finele săptămânii trecute, 27 de ambasadori.
Cum a fost?
Lucian Cremeneanu
Conferințele 11even, în care 11 oameni vorbesc câte 11 minute, sunt ca nunțile românești - nimeni nu îndrăznește să le facă mai scurte. Teorema care spune că ce e frumos durează puțin nu funcționează... Majoritatea vorbitorilor a dat impresia că tema conferinței, „La trecutu-ți mare, care viitor?”, nu a fost înțeleasă prea bine. Cei mai mulți au vorbit despre ei înșiși, lăsându-le spectatorilor sarcina de a extrage esența și de a construi puzzle-ul.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Aţi votat la recentul referendum pentru redefinirea familiei în Constituţie?





De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Aşa cum arătam săptămâna trecută, în curând vor intra în vigoare modificările legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor ca urmare a faptului că, recent, Curtea Constituţională a respins ultima obiecţie de neconstituţionalitate ce putea fi formulată de preşedintele României cu privire la această lege, iar, vineri, 12 octombrie, Klaus Iohannis a fost nevoit să promulge noul statut al magistraţilor.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
În cursul evoluţiei bolii, după faza septicemică urmează faza organică, în care reapare febra, simultan cu instalarea unor sindroame diferite. Dintre acestea, cele ma frecvente sunt meningita leptospirotică (manifestată prin dureri de cap, fotofobie, redoare a muşchilor cefei, simptome care se remit de cele mai multe ori), sindromul hepatorenal (cu icter şi mărire în volum a ficatului, cu posibilitate de evoluţie spre forme severe), manifestări hemoragice limitate (la nivelul gingiilor, conjunctivelor, mucoasei nazale etc.) sau grave (hemoragii digestive majore) şi insuficienţa renală.
Psihologul Bihoreanului
Razvan Coloja
Anxietatea este una din marile probleme psihologice ale secolului nostru. Alături de depresie, este subiectul cel mai des întâlnit în cabinetele de psihologie. Anxietatea variază de la om la om și se manifestă oarecum diferit ca intensitate în cazul fiecăruia.
20 Aprilie 2018, 08:05

Interviu cu Mircea Pricăjan: "Aroganţa şi tupeul celor care conduc sunt foarte mari"

0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Cu cercel în ureche şi trei inele argintii pe mâna dreaptă, îmbrăcat casual şi încălţat cu converşi, Mircea Pricăjan e un intelectual atipic pentru provincie: relaxat, dar foarte atent la ce se petrece în România, şi defel infatuat, chiar dacă ar avea motive de fală. La 17 ani a debutat într-un ziar duminical cu proză scurtă, iar cinci ani mai târziu, în 2002, şi-a lansat primul roman, "În umbra deasă a realităţii". Adevăratul debut, însă, îl consideră a fi un alt roman, "Calitatea luminii", publicat în 2016, povestea unui cuplu debusolat de venirea pe lume a primului copil.

Acum, scriitorul în vârstă de 37 de ani pregăteşte lansarea primului roman pentru copii, mărturisind că în ultimul deceniu a scris mai puţin decât ar fi vrut. În schimb, a tradus din engleză zeci de cărţi. Această muncă a dedublării şi "contopirii" cu autorii originali i-a adus faimă şi o bună reputaţie la nivel naţional, dar nu i-a lăsat răgaz pentru propria creaţie. "Vreau, totuşi, să fiu reţinut mai mult ca scriitor decât ca traducător", spune orădeanul, care de 15 ani este şi redactor al prestigioasei reviste de cultură Familia.

În plus, Mircea Pricăjan se manifestă şi ca un cetăţean activ. Anul trecut, a participat la protestele anti-PSD din Oradea, iar acum, tot din dorinţa de a face ceva, s-a înscris în USR. Vrea să opună rezistenţă celor care, spune el, duc ţara spre o nouă dictatură, profitând de educaţia precară a multor români. "Dacă din anii ‘90 se investea masiv în educaţie, ţara s-ar fi dezvoltat biologic: oamenii s-ar fi dus spre cultură în mod natural", consideră literatul.

În interviul acordat BIHOREANULUI, Mircea Pricăjan explică de ce a devenit membru de partid, din ce bani trăieşte un om de litere şi dacă se mai citeşte prin România. De asemenea, îşi mărturiseşte şi un regret: acela că în urmă cu 11 ani s-a mutat la Paleu, convins că Oradea nu era potrivită pentru creşterea unui copil. Acum crede fix pe dos...

Fiul comandă, tatăl scrie!

- Sunteţi scriitor şi traducător, chiar unul dintre cei mai buni din ţară. Se poate trăi din asta, în România, în Oradea?

- Din tradus literatură nu se mai poate trăi. S-a putut până prin 2008, anul marii crize economice, dar apoi n-a mai mers. În schimb, se trăieşte - e şi cazul meu - din traduceri tehnice: manuale de utilizare despre strunguri, defibrilatoare, maşini de tipărit, tot felul...

- Câte cărţi aţi tradus până acum? Care v-a plăcut cel mai mult?

- Numărul sare de 60, dar nu îl ştiu exact. Cel mai mult mi-a plăcut să traduc Stephen King (n.r. scriitor american celebru pentru genul horror), el m-a şi prins în capcana traducerilor, după ce am găsit traduceri de mântuială. M-am oferit să-i traduc eu cărţile, pentru că îi cunosc toată opera şi tocmai îmi dădusem licenţa din Stephen King. Una, două, trei cărţi, până s-au adunat vreo 17. Pe el îl învinovăţesc şi pentru inhibarea scriitorului din mine. Traducând două-trei cărţi pe an, m-a "vampirizat". Dacă aş fi încercat să mai scriu ceva atunci, ar fi semănat prea tare cu ce scria el.

- Cel mai recent roman al dvs., "Calitatea luminii", a adunat recenzii laudative. Ce mai pregăteşte scriitorul Mircea Pricăjan?

- Săptămâna aceasta va apărea un roman pentru copii, "Pumn de fier", pe care l-am scris la insistenţele fiului meu. Soţia mea şi cu mine îi citim în fiecare seară, iar la un moment dat am ajuns la cartea "O vară cu Isidor", scrisă tot de o traducătoare-scriitoare, Veronica Niculescu, despre o fetiţă care salvează din grădina zoologică un condor pe nume Isidor. Pe fiul meu l-a prins, dar a spus că ar prefera o carte "mai pentru băieţi". Mi-a cerut să scriu eu cartea respectivă şi să-i spunem "Pumn de fier". Seri la rând am dezvoltat cu el o intrigă, cine e Pumn de fier, ce face el. Practic, am primit de la băiat "scheletul" cărţii. Editura Polirom m-a anunţat că ar vrea să o publice în colecţia pentru copii, o onoare pentru mine. Ştiu că există o piaţă foarte mare a literaturii pentru copii, ceea ce este fantastic şi îmbucurător. "O vară cu Isidor" a ajuns, dacă nu mă înşel, la al treilea tiraj, iar un tiraj la cartea pentru copii este de cel puţin patru ori mai mare decât la literatura mainstream. Am mare încredere în generaţia asta mică!

"Citim haotic şi lucruri neimportante"

- În România se citesc tot mai puţine cărţi, nici măcar articolele de presă nu au succes dacă sunt mai lungi de 20-30 rânduri. De ce ne este lene să citim?

- Citim, dar nu literatură. Citim haotic şi lucruri neimportante, din comoditate şi pentru că am pierdut deprinderea. Cititul nu e ca mersul pe bicicletă. Dacă luni bune nu citeşti o carte, când te reapuci, o uiţi uşor. Cred că este nevoie de o campanie de promovare. Autorii ar trebui duşi în licee, să-i vadă elevii că sunt oameni. Şi ar trebui sprijinite editurile şi bibliotecile, pentru că în România se tipăreşte foarte multă literatură bună. E păcat să o pierdem.

- Dacă aţi fi profesor, cum i-aţi determina pe elevi să citească?

- Aş fi un profesor foarte atipic, nu s-ar uita cu drag la mine colegii în Cancelarie. Aş încerca să citim împreună, pasaje care vorbesc despre prezent, despre copii de vârsta lor, despre problemele pe care ei le au...

- Cum apreciaţi textele care se studiază în şcoala generală şi liceu? Nu sunt cumva "expirate" pentru generaţiile de acum?

- Trebuie să recunosc că nu prea ştiu ce se studiază acum, dar cred că proza are mai multă priză la elevi decât poezia. Ştiu însă că din generaţia noastră, dar şi printre cei mai tineri, avem o mulţime de scriitori care ar putea fi aduşi în faţa elevilor.

La Familia, o onoare

- Cum apreciaţi literatura română de azi?

- Avem literatură de nivel european. Nu degeaba mulţi autori sunt prezenţi la toate festivalurile europene de literatură şi la târgurile de carte, sunt traduşi, şi nu cu sprijinul Institutului Cultural Român, ci pentru că traducători din ţările respective au fost convinşi de fragmentele puse la dispoziţie de edituri.

- Sunteţi cel mai tânăr redactor al revistei de cultură Familia. Mai e "cool" să fii "Familist"?

- Da, cum să nu? Mai mult, este o onoare. Când am terminat facultatea şi am avut ocazia să aleg între a da concurs pe post ca redactor la Familia sau pentru un post la Facultatea de Litere, n-am stat pe gânduri. Revista Familia de astăzi îşi continuă foarte bine tradiţia şi foarte multă lume trimite texte. Pe lângă cele refuzate, avem un dosar mare cu texte păstrate. Dacă ne-ar lovi lenea la un moment dat, câteva numere avem asigurate. Şi lumea încă o vede ca pe o revistă de calitate, ceea ce mă bucură.

- De asemenea, sunteţi fondatorul Revistei de suspans, dedicate literaturii poliţiste, thriller şi fantasy. Cum supravieţuieşte o asemenea publicaţie?

- Din pasiunea celui care o face. Şi din nevoie, pentru că este singura revistă dedicată literaturii suspans.

"O nouă formă de rezistenţă"

- Aţi fost unul dintre orădenii care au ieşit la proteste anul trecut, împotriva Guvernului PSD-ALDE. Cum vedeţi acum situaţia? Şi-au pierdut vremea protestatarii?

- Nu, nici vorbă. Fără proteste, lucrurile stăteau mult mai sumbru, OUG 13 ar fi rămas în picioare şi azi l-am fi avut premier pe Liviu Dragnea. Datorită protestelor, au avut o frână. Şi astăzi există aceste forţe care stau în recul, iar la un moment de emoţie puternică se vor reactiva în stradă. E singurul lucru care îţi dă speranţe, să nu pleci din ţară. Oamenii acumulează acum multe frustrări şi mă cam tem pentru momentul în care se vor exprima în stradă. Aroganţa şi tupeul celor care conduc sunt foarte mari şi, dacă până acum acceptau o critică, făceau paşi în spate, cred că acum ar răspunde urât.

- În februarie 2017 spuneaţi că vă doriţi ca ţara măcar să nu meargă înapoi şi să nu se distrugă ce s-a construit. Mai credeţi în şansa României?

- Cred în şansa pe care ne-o facem acum, implicându-ne în diverse partide sau organizaţii. Este noua formă de rezistenţă, de care e nevoie.

- Cum apreciaţi mişcarea civică din Oradea? Pare că orădenii sunt, totuşi, greu de urnit...

- Sunt foarte greu de urnit şi eu nu găsesc o explicaţie, fiindcă toţi vedem ce se întâmplă, unii ne şi dăm seama că se constituie o dictatură de catifea. Sunt convins că spre asta ne îndreptăm. Sunt paşi ca mutările de şah, converg spre aceeaşi redută, iar reduta suntem noi, cei care ne opunem. Din păcate, societatea a ajuns aici şi pentru că nu avem un program prin care să păstrăm vie memoria păcatelor şi a nenorocirilor. Toţi elevii ar trebui să ajungă la Memorialul de la Sighet. Greşelile ne aparţin mai mult decât victoriile.

Bestia care rage...

- Dar despre dezvoltarea Oradiei ce părere aveţi? Vă place ritmul, direcţia?

- În 2007 am ales să mă mut din Oradea în Paleu pentru că în oraş nu puteam să-mi cresc copilul, nu aveam unde să-l duc la un loc de joacă, aşa că am preferat o curte unde să-l ţin sub supraveghere. Acum îmi pare rău că nu locuiesc în oraş, există locuri unde să se ducă, chiar noi venim din Paleu să ne plimbăm. Privesc cu ochi foarte buni Oradea şi la marginea oraşului mă simt prizonier.

- Ce nu vă place la Oradea?

- Seara se aude un vuiet dinspre oraş, ca o bestie care rage.

- Sunteţi membru USR. De când şi de ce? Ce ambiţii politice aveţi?

- De trei luni sunt membru. Cred că trebuie să contribuim cumva de pe acelaşi plan cu cei care conduc, nu doar să stăm pe margine şi să chibiţăm. N-am nicio ambiţie politică, vreau să fiu un simplu membru care, atunci când are vreme, ajută cu ce poate. O consider o formă de civism, nu neapărat o contribuţie politică. Dacă nu era situaţia atât de gravă în ţară, nu m-aş fi gândit la asta.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
2 Comentarii
In umbra deasa a prezentului
Un traducator/scriitor protesteaza in piata centrala, in fata unui partid aflat la putere. DNA sa vina sa va ia! Ciuma rosie, coruptilor. Apoi se inscrie intr-un partid, dar e o forma de civism, nu e membru/politician, totul e pentru a contribui, a ajuta cu ce poate societatea. In fond, situatia a devenit grava in tara, iar pana acum nu s-a gandit sa se inscrie intr-un partid politic. Stie nu, ca e membru de partid politic? In fundal se aude: DNA sa vina sa va ia. Stop cadru. Intervine viata care bate filmul. Judecatorii decid cine este vinovat nu DNA, nu presa, nu scriitorii, nu Soros. Oare stie ca poti sfarsi dupa gratii fara ai vreo vina? Tinand cont ca are convingeri atat de puternice, as dori sa stiu ce parere are despre cei cu pensii speciale? Despre atentiile primite de cadrele medicale? Ori cum e sa acumulezi datorii la stat pentru drepturi de autor neplatite. In viata iti trebuie un pumn de fier, insa manusa tot de catifea trebuie sa fie. DNA sa vina sa va ia. Care DNA? Ala care condamna pt. 3 ani cu suspendare, in timp ce un hot de gaini ia minim 5 ani? DNA care uita de Microsoft?
Postat 20 Aprilie 2018, 09:15 de OradeanADN
nu stiu
“De-asta am decis că nu mai iau texte traduse de Mircea Pricăjan. Nu-l cunosc pe om, nu am nimic personal cu el, probabil că e un tip ok la o bere, poate fi și un om remarcabil în orice altceva. Din păcate nu se pricepe la tradus comic-books și cred că el singur are un aport negativ la dezvoltarea fenomenului în România. Când un om care a citit la viața lui comic-books vrea să achiziționeze un volum și dă peste o traducere făcută într-o limbă de lemn, de ce și-ar mai bătea capul? Încă mai merg torenții la noi, deja există suficient de multe importuri de comic books și Comixology are niște reduceri-trăznet uneori, ar putea foarte bine să meargă full-digital. De ce să-și mai bată capul cu munca de mântuială depusă de traducătorul român?” ( dorinlazăr.ro )
Postat 20 Aprilie 2018, 08:52 de dani-e-let
count display

FOTO BIHOREANUL

  • Sălacea-i „fruncea”! Locuitorii comunei Sălacea sunt singurii din Bihor care-şi aruncă deşeurile în 5 recipiente diferite (FOTO/VIDEO)
  • Cauza accidentului de la Gheghie: viteza prea mare a şoferului de BMW. Cei trei morţi sunt tineri de 20 şi 24 de ani, din Bihor (FOTO)
  • Şi noaptea se aleargă! 350 de sportivi au concurat la Oradea Night Run (FOTO/VIDEO)
  • Retroparada toamnei: 'Bătrânele doamne' expuse în centrul Oradiei (FOTO)
  • Joburi multe, pretendenţi mai puţini, la Bursa locurilor de muncă: 'Patronii angajează pe oricine are capul pe umeri!' (FOTO)
  • Fără precedent: 27 de ambasadori vizitează Oradea, la invitaţia Ministerului de Externe, dar gazdele nu ştiu să-i asculte şi să profite de prezenţa lor (FOTO)
  • A cincea ediţie a Festivalului Naţional de Artă Naivă s-a deschis la Muzeul Ţării Crişurilor (FOTO)
  • Arhitectul Cristian Puşcaş spune povestea sinagogilor orădene, cele mai numeroase din ţară, într-un volum lansat la Humanitas (FOTO)
  • „Un milion de stele”: Bisericile catolice din Oradea, unite de Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei (FOTO)
  • Jurnalişti şi scriitori dezbat la Oradea diferenţele şi 'complicităţile' dintre ei (FOTO/VIDEO)

TIMP LIBER

Timp liber

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 3.8697 RON
  • 1 EUR = 4.5959 RON
  • 1 HUF = 0.015 RON