Hoţii la putere: Asociaţia urbarială din Hidişelu de Dobreşti e condusă chiar de cei care au furat-o

La un ceas de mers cu maşina din Oradea, dincolo de jumătatea distanţei între DN 76 şi centrul de comună, Hidişelu de Dobreşti a ajuns, ca multe localităţi care au trăit cândva din minerit, într-o paragină pe care localnicii încearcă s-o "scoată la vopsea". Drumul judeţean ce duce către sat e plin de gropi pe care muncitorii Primăriei Dobreşti le astupau, joia trecută, cu pietriş lopătat din remorca unui tractor. Casele mai poartă urme ale fostei prosperităţi, din vremea când stăpânii lucrau la exploatarea bauxitei, dar acum, trecuţi cam toţi de 60 de ani, nu le mai poartă de grijă ca odinioară.

Singura bogăţie le-a rămas o pădure întinsă pe aproape 220 de hectare, iar jumătate dintre ei sunt implicaţi într-un proces a cărui miză e administrarea acesteia. În mai puţin de un an, litigiul început la Judecătoria Beiuş pentru a stabili cine are dreptul s-o gospodărească a ajuns la Tribunalul Bihor, s-a întors de unde a pornit şi va continua tot la Oradea, opunând - ca în filmele clasice, în alb şi negru - câţiva băieţi buni de-o parte şi alţii, răi, de cealaltă parte. După un episod câştigat de primii şi altele două adjudecate de cei din urmă, nu se ştie cine se va bucura de happy-end...

Rărituri

În iunie 2013, BIHOREANUL dădea de ştire că Poliţia Beiuş pornise o anchetă împotriva preşedintelui Asociaţiei Vulturul Negru din Hidişelu de Dobreşti, Avram Tonca, a secretarului Vasile Sferle şi a pădurarului Florian Cotro, angajat al Ocolului Silvic Codrii Cămării pentru paza şi îngrijirea pădurii urbariale.

Investigaţia începuse după reclamaţia unor săteni care au descoperit că din cele 162 de hectare ale pădurii fuseseră tăiaţi ilegal sute de copaci, la comanda preşedintelui şi administratorului, care şi-au însuşit contravaloarea lemnului furat. Un control al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare a inventariat aproximativ 700 de cioate rămase după tăieri, prejudiciul estimat depăşind 104.000 lei.

"S-au constituit mai multe sectoare pentru efectuarea de rărituri, dar pe lângă doi arbori marcaţi legal pentru tăiere s-au tăiat alţi doi, nemarcaţi, aleşi dintre cei valoroşi", explica un inspector silvic şiretlicul prin care s-a încercat ascunderea jafului.

Recidivişti

Ilegalităţile nu erau, însă, o noutate. În 2010, ITRSV numărase peste 100 de cioate de arbori tăiaţi abuziv, paguba fiind socotită atunci la 8.500 lei. După un an, în 2011, a găsit alte 300 de cioate, iar prejudiciul a fost evaluat la 18.385 lei.

De ambele dăţi, inspectorii au colaborat cu poliţiştii şi procurorii din Beiuş, care au deschis dosare penale. În 2015, însă, doar pădurarul Florian Cotro a fost găsit vinovat de neglijenţă în serviciu, fiindcă nu şi-a făcut datoria pentru a împiedica furturile şi a prinde făptaşii, fiind condamnat de Judecătoria Beiuş la o lună de închisoare cu suspendare.

Tăierile din 2013 erau însă mai ample, aşa că alături de pădurar, acuzat tot de neglijenţă, procurorii i-au trimis în judecată atât pe preşedintele Tonca Avram, cât şi pe secretarul Vasile Sferle (pensionari, primul fost viceprimar al comunei Dobreşti, celălalt consilier local PSD), pe ambii pentru gestiune frauduloasă. Procesul s-a încheiat în martie 2016, când a fost condamnat, din nou, doar pădurarul Cotro, la 4 luni de închisoare, de astă-dată cu executare.

Plângere retrasă

Preşedintele şi administratorul nu au fost nici condamnaţi, nici achitaţi. "Instanţa a decis încetarea procesului penal faţă de inculpaţii Tonca Avram şi Sferle Vasile, ca urmare a retragerii plângerii penale de către partea civilă Asociaţia Urbarială Vulturul Negru, reprezentată de Pop Florin", consemna sentinţa Judecătoriei Beiuş.

Cum au scăpat cei doi, au explicat BIHOREANULUI, săptămâna trecută, câţiva localnici. "Oamenii au hotărât ca asociaţia să fie parte civilă şi să ceară recuperarea prejudiciului, iar în instanţă s-o reprezint eu", povesteşte Constantin Popa (foto). Numai că, surpriză, la judecători a ajuns o hârtie cum că reprezentantul asociaţiei ar fi o altă persoană, Pop Florin, un apropiat al celor doi inculpaţi, care a retras plângerea, invocând o hotărâre a Adunării Generale a Asociaţiei din 10 ianuarie 2016, când membrii acesteia şi-ar fi asumat să suporte ei prejudiciul de peste 104.000 lei.

Şefi fără drept

Supărat de deznodământ, başca de faptul că asociaţia a trebuit să suporte şi cheltuielile de judecată, Cătălin Sîrbu (foto), funcţionar la Primăria Dobreşti, a început să cerceteze pe cont propriu afacerile conducerii asociaţiei. Aşa a descoperit că "reprezentantul" Pop Florin nu era, de fapt, membru al asociaţiei, ca de altfel nici semnatarii hotărârii Adunării Generale din ianuarie 2016.

Din aproape în aproape, bărbatul a aflat că, mai mult, nici măcar Tonca şi Sferle nu erau membri, deci nici nu puteau fi aleşi preşedinte şi respectiv administrator. "Asociaţia a fost înfiinţată legal în 2000 la iniţiativa lui Ioan Dărăban, care a şi înregistrat-o la Judecătoria Beiuş, la actul constitutiv fiind anexat tabelul cu membrii fondatori, 128 persoane. Tonca şi Sferle nu erau pe tabel. Ei apar ca şefi din 2009, la patru ani după ce-a murit Dărăban, cu hotărâri ale unor Adunări Generale semnate tot de persoane care nu au calitatea de membri", spune Sîrbu.

De altfel, în mai 2017, când Sîrbu s-a hotărât să iniţieze reorganizarea pe baze legale, un Certificat de grefă furnizat de Judecătoria Beiuş atesta că în acte preşedinte era acelaşi Dărăban, cel decedat în urmă cu 12 ani!

Ping-pong judecătoresc

După ce s-a lămurit cine sunt, de fapt, membrii asociaţiei şi urmaşii acestora, în iunie 2017 Sîrbu a convocat o Adunare Generală statutară, care a decis actualizarea patrimoniului asociaţiei, prin adăugarea la cele 162 de hectare de pădure deţinute iniţial a încă 57 obţinute prin reconstituirea dreptului de proprietate din 1923 (când "urbariaşii" au fost împroprietăriţi prin reforma agrară a Regelui Ferdinand), dar şi alegerea unui nou preşedinte, a unui nou Consiliu Director şi a unui cenzor, limitarea la 5 ani a mandatelor conducerii şi alte modificări ale statutului. Ulterior, conform legii, a depus actele la Judecătoria Beiuş, care pe 19 septembrie 2017 le-a autorizat printr-o încheiere judecătorească.

Între timp, însă, Tonca şi Sferle au atacat decizia la Tribunalul Bihor, care în acest an, pe 18 ianuarie, a hotărât anularea ei, pe motiv că cei doi impostori ceruseră încă din toamnă suspendarea acţiunii de autorizare a modificării actelor asociaţiei, ca "organe de conducere" ale acesteia, iar magistraţii beiuşeni n-au ţinut cont de solicitarea lor. "Cererea intimatei (n.r. - a asociaţiei reprezentate de noua conducere) a devenit contencioasă", a decis Tribunalul, ceea ce, pe româneşte, înseamnă că era necesar un proces între fosta conducere şi cea nouă.

"Nu mai ştim ce să credem. Practic, Tribunalul a dat câştig de cauză unei conduceri nestatutare, despre care am demonstrat cu acte că nu a funcţionat legal, şi ne obligă să ne judecăm cu ea", constată Sîrbu, care în primăvară a cerut din nou Judecătoriei Beiuş să înregistreze schimbarea conducerii şi a statutului asociaţiei. De data aceasta fără rezultat, căci, ţinând cont de hotărârea Tribunalului, judecătorii beiuşeni au respins solicitarea noii conduceri.

Adunare paralelă

Culmea ironiei e că, după ce pe baza actului constitutiv noua conducere a stabilit cine are dreptul să facă parte din asociaţie şi cine nu şi a convocat o nouă adunare pe 18 februarie a.c., pentru aceeaşi zi, la aceeaşi oră şi în acelaşi loc au făcut o convocare şi Tonca şi Sferle, reuşind s-o "deturneze" aşa încât tot ei să rămână la butoane.

"Eu am iniţiat adunarea ca oamenii să ceară vechii conduceri să prezinte situaţia financiară şi să hotărască încă o dată alegerea unei conduceri, care să nu poată fi contestată. Dar în loc să se întâmple acest lucru, Tonca şi Sferle au supus la vot cine vrea să primească lemne. E ca şi cum ai fi întrebat nişte dependenţi de droguri cine vrea cocaină. Normal, nu s-a mai votat altă hotărâre, doar împărţirea de lemne. Oamenii nu înţeleg importanţa actelor juridice", spune Sîrbu.

Previzibil, Tonca şi Sferle îl contrazic. "Adunarea a hotărât să ne continuăm activitatea", susţine Tonca, adăugând că Sîrbu este în eroare şi că, de fapt, toţi sătenii sunt membri ai asociaţiei, fie că au fost şi în 2000, la înfiinţare, fie că nu. La fel zice şi Sferle: "În 2009 am hotărât să fie tot satul în asociaţie". Ceea ce, însă, e un nonsens: ar însemna că au devenit proprietari pe pădure nu doar cei împroprietăriţi în 1923 şi urmaşii lor, ci şi "veniturile" stabilite aici în ultimii ani.

Oamenii-s hoţi

Întrebaţi de reporter de ce, dacă se pretind legitim aleşi în 2009, nu au notificat schimbarea conducerii la Judecătoria Beiuş, unde chiar şi în prezent, la 18 ani după deces, preşedinte figurează Ioan Dărăban, Tonca susţine că n-a considerat important detaliul, dar că alegerea sa şi a administratorului Sferle au fost consemnate într-un act încheiat la un notar din Beiuş.

Cât despre faptul că vor să conducă şi în continuare, deşi în 2013 procurorii au dovedit cum au furat asociaţia, ambii au pretins, cu tupeu, că era cât pe ce să fie ţapi ispăşitori pentru furturi pe care nu ei le-au comis, ci... sătenii. "Nu noi am furat, ci oamenii. Care cum au apucat şi-au luat din pădure mai multe lemne decât aveau voie", a afirmat Tonca, fără, însă, a lămuri de ce, dacă aşa ar fi stat lucrurile, n-a făcut nimic, nici el, nici Sferle, ca să oprească hoţia.

Ba, din contră, au tolerat-o, probabil pentru ca furtişagurile celor mici să acopere furturile lor, ale mai-marilor asociaţiei, mult mai profitabile...

NICIO CREANGĂ...
Şi furaţi, şi manipulaţi

Modul prin care preşedintele şi administratorul au jefuit asociaţia urbarială, exploatând pădurea în propriul folos, n-a fost deloc complicat, susţin localnicii din Hidişelu de Dobreşti. "Statutul spune că numai membrii asociaţiei au dreptul la lemne, câte 3 metri cubi anual fiecare. Pe unii Tonca şi Sferle i-au lăsat să taie mai mult, pe alţii deloc, ba au vândut lemne şi la firme, la preţuri mai mici decât pentru săteni", spune Cătălin Sîrbu. Doar în anii 2014, 2015 şi 2016 s-au tăiat oficial, legal, 1.924 metri cubi de lemne, dar volumul real e mult mai mare.  

Mai mult, banii din vânzarea lemnelor au fost încasaţi de preşedintele asociaţiei, deşi conform legii era atribuţia casierului, lăsat însă fără casa de marcat, până anul acesta. "Casierul nu voia să meargă în pădure, de-aia am încasat eu banii, dar i-am înregistrat pe toţi în casă seara. N-am ţinut nimic pentru mine", a replicat Tonca.

Un alt localnic, Petru Coita, afirmă că, deşi este membru fondator, din 2009 încoace nu a primit niciodată lemne de la asociaţia condusă de Tonca şi Sferle.

La fel susţine şi Vasile Teglaş (foto), cumnat cu Sferle, contrazicând pretenţia acestuia că toţi locuitorii satului sunt membri ai asociaţiei cu drepturi egale. "Eu locuiesc aici de 15 ani. La adunările asociaţiei am mers să ridic mâna cum au zis ei, chiar dacă nu-s membru, dar lemne nu mi-au repartizat niciodată. Nici măcar o creangă!".