Flaviu Zancu, preşedinte Sindicatul Liber din Învăţământ Bihor: „Ce spun politicienii la televizor nu este realitatea din teritoriu”

După aproape două decenii în care cel mai mare sindicat din judeţ, Sindicatul Liber din Învăţământ, a fost condus de profesorul de sport Ioan Ţenţ, pensionarea acestuia a deschis, în sfârşit, calea spre competiţie. Cinci profesori au concurat pentru funcţie, iar delegaţii celor 7.000 de sindicalişti l-au ales în fruntea lor pe fostul secretar al sindicatului, Flaviu Zancu.

Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă şi al celei de Ştiinţe Socio-Umane, Zancu are 40 de ani şi este profesor de religie la Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna”. Provenit dintr-o familie de dascăli, a mărturisit BIHOREANULUI că a ales tot cariera didactică fiind convins că i se potriveşte mai bine decât preoţia. Acum, vrea să fie un bun „păstor” pentru sindicalişti, promiţând mai multă deschidere decât predecesorul său, dar şi să urmărească nu doar salariile dascălilor, ci şi îmbunătăţirea dotărilor din şcoli.

„Cred în minuni, dar sunt realist”

- De ce aţi candidat la conducerea SLI Bihor? Ce v-a recomandat, în faţa celor patru contracandidaţi?

- Am candidat pentru că, după zece ani în care am desluşit tainele mişcării sindicale, am considerat că pot să aduc un suflu nou, necesar sindicatului. Îmi doresc să revigorăm mişcarea sindicală, aflată acum într-un impas. Cred că m-a recomandat seriozitatea de care am dat dovadă în ultimii ani. Oamenii mă cunosc, ştiu că sunt un om al dialogului, constructiv, şi cred că, împreună cu toţi colegii mei, nu doar cu cei din conducerea SLI, putem să gândim strategii pozitive. Dacă angajaţilor din învăţământ le este bine, cu siguranţă le va fi şi elevilor bine.

- Cum se adaptează un profesor de religie răspunderilor de sindicalist şef?

- Cred că se împacă foarte bine. Ca în teologie, este păstorul care conduce turma, dar prin măsuri unanim acceptate.

- Ce obiective aveţi şi care vă sunt priorităţile?

- Suntem cel mai mare sindicat din Bihor, cu aproximativ 7.000 de membri, şi vreau să ne consolidăm această poziţie. Trebuie şi să atragem noi membri, să dezvoltăm cursurile de delegat sindical, astfel încât oamenii să ştie care le sunt drepturile, şi să avem dialog cu consiliile locale. De asemenea, trebuie să facem o radiografie a problemelor din educaţie şi să găsim rezolvări. Sunt teolog, cred în minuni, dar sunt realist şi ştiu că unele decizii ţin de Ministerul Educaţiei sau de alte autorităţi. Noi, însă, trebuie să facem propuneri.

„Se puteau face mai multe”

- Cum ar fi?...

- Milităm pentru o finanţare corectă a educaţiei, nu ne dorim doar creşterea salariilor, ci şi condiţii decente de muncă. Degeaba avem salarii dacă nu avem dotări în şcoli, dacă avem probleme cu microbuzele şcolare, iar manualele vin târziu şi pline de greşeli. Tot mai puţini tineri aleg calea pedagogică, iar asta şi din cauza dotărilor precare. La şcolile de la sate încă avem toaleta în grădină, nu avem internet, iar naveta profesorilor nu e decontată de administraţia locală. Aceste condiţii nu sunt deloc motivante pentru tineri. De asemenea, îmi doresc acreditarea unui centru judeţean de formare la Oradea, unde să asigurăm cursuri pentru membrii noştri.

- Sunteţi considerat un apropiat al fostului preşedinte Ioan Ţenţ, numeroase cadre didactice susţinând că nu s-a făcut prin aceste alegeri o primenire în sindicat, ci, în realitate, tot acesta îl va conduce.

- Faptul că domnul Ţenţ mi-a fost mentor este o onoare pentru mine, de la dânsul am învăţat ABC-ul sindical. Dar suntem oameni diferiţi, cu viziuni diferite!

- Aţi fost mulţumit de activitatea SLI sub conducerea predecesorului?

- Am făcut împreună multe lucruri frumoase, dar se putea face mai mult, cu siguranţă.

Patrimoniul SLI iese la lumină

- Profesorul Ţenţ a fost acuzat, de pildă, că a secretizat veniturile şi cheltuielile sindicatului, salariile celor 14 angajaţi, dar şi patrimoniul, inclusiv casele de vacanţă de la munte şi de la mare. Dvs. veţi fi mai transparent?

- Cu siguranţă. În prima şedinţă a Colegiului liderilor (n.r. - întrunirea liderilor sindicali din toate unităţile de învăţământ din Bihor) vreau să prezint un raport cu ceea ce am găsit în sindicat, să ştim de unde pornim şi să asigurăm pe viitor transparenţă. De asemenea, tot în prima şedinţă le voi prezenta colegilor ce am de făcut şi ei îmi vor stabili salariul, vreau să fie decizia lor.

- Până la urmă, pe ce se cheltuie banii membrilor de sindicat şi cât este de valoros patrimoniul SLI?

- O parte din bani merg pe salariile angajaţilor, cotizaţii către federaţie şi confederaţie, consumabile, deplasări şi administrarea bazelor. Avem un hotel cu 18 camere la Pădurea Neagră, care de peste un an nu funcţionează deoarece am avut probleme cu alimentarea cu apă, dar urmează să îl redeschidem. Mai avem o garsonieră la Sovata, iar la Eforie Nord suntem chiriaşi la confederaţie pe mai multe căsuţe. De asemenea, SLI are depozite în bancă, pentru că am fost chibzuiţi. O altă parte din bani se reîntorc către colegi sub formă de ajutoare sociale.

„Se fac experimente pe noi şi pe elevi”

- Acum, după ce Guvernul PSD le-a mărit salariile, cadrele didactice din Bihor mai au nemulţumiri?

- Despre mărirea salariilor trebuie zis că nu întotdeauna guvernanţii spun adevărul. Salariile s-au mărit, dar nu pentru toţi dascălii la fel. Încă avem colegi cu aceeaşi vechime, dar încadrări diferite, deci apar inechităţi. De asemenea, sporurile sunt raportate la salariul din 2016. Aşadar, ce spun politicienii la televizor nu este realitatea din teritoriu. Au promis măriri de sporuri care nu se regăsesc la personalul auxiliar şi nedidactic, colegi care sunt plătiţi vai ş-amar.

Învăţământul este declarat prioritate naţională, dar de fapt suntem tot o Cenuşăreasă. Noi n-am cerut salarii la nivelul medicilor, dar am vrut să fie, totuşi, conforme cu activitatea şi demnitatea noastră. Mai este şi un alt motiv de nemulţumire: noi am câştigat foarte multe procese în instanţă, plăţile s-au eşalonat pe cinci ani, dar în 2018 deocamdată nu am văzut banii şi nici nu se ştie când îi vom primi. Şcolile speciale nu şi-au primit restanţele nici măcar pentru anul trecut.

- Ce părere aveţi despre programele şcolare? Sunt prea încărcate, aşa cum reclamă mulţi?

- Sunt şi părinte şi pot spune că sunt mult prea încărcate pentru copii, ar trebui simplificate. Dar cei care se pun la masă ca să le modifice să provină şi din rândurile noastre! Îi respectăm pe academicieni şi pe profesorii universitari, dar noi ajungem la catedră cu aceste programe. Se schimbă miniştrii pe bandă rulantă, fiecare ministru vine cu idei noi şi singurul rezultat este că nu avem manuale la începutul anului şcolar. Noi vrem să-i pregătim pe copii pentru piaţa muncii, dar de fapt se fac experimente pe noi şi pe elevi.

„Nu aici vor găsi marea evaziune fiscală”

- Un sondaj recent al FSLI arată că temele sunt un factor de stres zilnic pentru elevi. Ce e de făcut?

- Temele sunt importante, dar totalul lor, la toate materiile, nu trebuie să le răpească mai mult de jumătate de oră. Cunosc părinţi care se plâng că până la ora 22 copilul face teme. Este nefiresc. Este nevoie de o decizie a Ministerului Educaţiei.

- Ce părere aveţi despre noul cod de etică din învăţământul preuniversitar? Părinţii au reacţionat vehement, profesorii au tăcut mâlc...

- Mi se pare corect să nu poţi face meditaţii plătite cu copiii de la clasă, dar trebuiau excluşi învăţătorii. Cei care ne conduc aveau impresia că în învăţământ se face evaziune, dar nu aici vor găsi marea evaziune fiscală. Colegii noştri care făceau programe After School aveau PFA, plăteau taxe şi impozite la stat, era un beneficiu pentru primării şi pentru părinţi.

- Credeţi că profesorii respectă noile reglementări? Mai sunt profesori care fac meditaţii cu propriii elevi sau care vor accepta cadouri de sărbători şi cu tot felul de alte ocazii?

- Îmi este greu să răspund. Fiecare răspunde pentru ceea ce face.

- Ce relaţie aveţi cu şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean, Alin Novac Iuhas?

- O relaţie instituţională corectă, chiar dacă am fost şi pe poziţii divergente. Dânsul este deschis dialogului.