Eterna Sorbonică: Campania anti-plagiat declanşată de BIHOREANUL i-a pus în încurcătură pe candidaţii la şefia Universităţii

Cu două săptămâni în urmă, la debutul campaniei electorale din Universitate, BIHOREANUL a testat onestitatea celor patru candidaţi la şefia instituţiei.

Pretendenţilor la rectorat, Constantin Bungău şi Florian Bodog, şi celor la şefia Senatului, Sorin Curilă şi Vasile Aurel Căuş, li s-a cerut să se pronunţe asupra acuzaţiilor de plagiat aduse profesoarei Simona Cavalu, de la Facultatea de Medicină şi Farmacie, despre care BIHOREANUL a demonstrat încă în 2012 că a publicat o carte copiată după cea a unui specialist englez, fără însă ca infractoarea să fie "deranjată" de colegii universitari.

Invitaţia i-a pus în dificultate pe toţi cei patru candidaţi, care s-au codit să răspundă, convinşi că, orice ar spune, ar pierde voturi, şi preferând să rămână amabili inclusiv cu impostorii. O atitudine lamentabilă, ce dovedeşte că, indiferent cine va câştiga alegerile programate săptămâna aceasta, mai trebuie să curgă multă apă pe Peţa până când Universitatea orădeană va scăpa cu adevărat de infama etichetă de Sorbonică...

Săptămâna mare

La Universitate urmează o săptămână de foc. Luni, membrii Senatului îşi vor alege viitorul preşedinte, dintre cel care a avut deja un mandat în perioada 2012-2016, Sorin Curilă, şi fostul cancelar, Vasile Aurel Căuş. Deşi la vot participă doar 76 de profesori şi studenţi, scrutinul e decisiv, întrucât Senatul are obligaţia şi puterea de a-l verifica şi chiar demite pe rector dacă acesta nu-şi respectă contractul de management.

Întrucât concurenţii nici măcar nu au fost nevoiţi să propună vreun plan, aşa cum li se impune pretendenţilor la rectorat, votul se va baza în mare măsură pe simpatii şi antipatii. Favorit e Sorin Curilă (foto), ocupantul funcţiei de preşedinte interimar şi deţinător al avantajului că după 4 ani petrecuţi în funcţie nu i s-au adus reproşuri directe.

În schimb, fiind un apropiat al decanului Facultăţii de Medicină şi Farmacie, Florian Bodog, care candidează la rectorat, senatorii care îl preferă pe Constantin Bungău sau care pur şi simplu nu agreează tandemul Bodog-Curilă se vor orienta spre Căuş. Câţi sunt nu se poate nici măcar ghici, pentru că n-a avut loc absolut nicio dezbatere ori analiză, fie ea cât de formală ori sumară...

Campanie conspirativă

O zi mai târziu, marţi, 19 aprilie, la urne vor fi chemaţi toţi universitarii orădeni, pentru alegerea rectorului. Singurii candidaţi sunt, cum se ştie, deţinătorul en-titre al funcţiei, Constantin Bungău, şi decanul FMF, senatorul PSD Florian Bodog. La fel, în cele două săptămâni de campanie electorală, aceştia au evitat orice dezbatere, lucru ce spune multe şi despre caracterul lor, şi despre felul în care înţeleg transparenţa.

Amândoi au preferat întâlniri discrete, aproape conspirative, cu grupuri restrânse pe al căror sprijin au pariat. Ca urmare, doar participanţii ştiu ce promisiuni au făcut cei doi în spatele uşilor închise, pentru că nici Bungău şi nici Bodog nu şi-au expus intenţiile, nici măcar pe Facebook. Singurele obiective asumate de aspiranţii la rectorat sunt cele prezentate în planurile manageriale, amândoi promiţând o universitate performantă, ba chiar tinzând spre excelenţă, dar fără să prezinte soluţii clare, concrete şi, mai ales, adaptate la realitate, adică fezabile...

De toate pentru toţi

Bungău şi-a întins planul pe 20 de pagini, premisa fiind suma rezultatelor obţinute în mandatul 2012-2016: gradul ridicat de încredere acordat de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), infrastructura de cercetare extinsă prin modernizarea unor laboratoare şi menţinerea Universităţii pe "un loc onorabil" în clasificarea Scimago (clasament bazat pe articolele publicate şi citate în baze de date ştiinţifice recunoscute mondial): 19 la nivel naţional.

Între obiectivele viitoare, Bungău a înşirat o serie de deziderate care ar trebui să fie elementare în orice universitate: adaptarea ofertei educaţionale la dinamica socio-economică, dezvoltarea de parteneriate şi compatibilizarea curriculei cu cea a universităţilor din străinătate.

Ca proiecte concrete, Bungău enumeră dorinţa de a construi două noi amfiteatre, de a renova toate spaţiile Universităţii, de a extinde baza sportivă şi de a face din campus unul "smart şi green", adică ecologic şi funcţional, de pildă prin introducerea unui sistem de iluminat bazat pe energie solară. De asemenea, rectorul în funcţie promite facultăţilor şi departamentelor autonomie decizională şi financiară, recompensarea universitarilor care fac cercetare reală şi colaborează cu firmele private, iar studenţilor finalizarea lucrărilor la noul cămin de pe malul Peţei şi amenajarea unuia nou în campusul B, vizavi de cel central.

Lefuri, cămine şi bazine

Dublu ca întindere, programul de management depus de Florian Bodog prezintă câteva direcţii pe care Universitatea ar trebui să le urmeze, multe tot din categoria elementarului: cadru educaţional modern, cercetare performantă, creşterea prestigiului şi parteneriate cu actorii locali. Un obiectiv mai concret ar fi înfiinţarea unui Departament pentru Managementul Proiectelor, menit să atragă fonduri europene (lipsa lui fiind considerată cauza pentru care facultăţile nu au o strategie unitară în acest scop), iar altul introducerea unor cursuri de antreprenoriat şi limbi străine pentru toţi studenţii.

Decanul FMF se deosebeşte de Bungău prin mărinimia cu care promite majorarea salariilor universitarilor cu 10%, dar şi a tarifelor la plata cu ora, plus acordarea tichetelor de masă pentru toţi angajaţii. Deşi în prezent majoritatea cadrelor nu primesc nimic pentru orele predate peste norma de bază, din cauza situaţiei financiare precare a Universităţii, Bodog nu indică de unde va procura banii necesari. În schimb, promite noi burse pentru studenţi şi un "buget consistent" pentru Casa de Cultură a Studenţilor, chiar dacă aceasta încă nici nu există.

Bodog vizează şi investiţii inedite, pe lângă finalizarea celor începute: un centru de conferinţe cu o sală de 400 locuri şi încă cel puţin alte patru mai mici, "două-trei cămine studenţeşti" şi un bazin de nataţie acoperit în campus. De unde bani? Poate se vor întreba alegătorii, căci candidatul nu suflă o vorbă despre aşa ceva...

Degetul pe rană

Nici Bungău şi nici Bodog nu au detaliat în planurile manageriale probleme reale ale Universităţii, dezbătute fervent în societate, cum sunt numărul prea mare al cadrelor didactice şi cel tot mai mic al studenţilor, calitatea cursurilor şi implicit a pregătirii absolvenţilor ori - cea mai gravă şi ruşinoasă - complicitatea cu impostorii, chiar şi când aceştia sunt prinşi cu plagiatul.

Atât rectorul în funcţie, cât şi decanul FMF, au fugit ca de foc de această din urmă problemă, cu toate că BIHOREANUL i-a provocat în mod expres, acum două săptămâni, atât pe ei, cât şi pe candidaţii la şefia Senatului, să-şi exprime punctul de vedere într-un caz flagrant de furt intelectual rămas nesancţionat în cadrul Universităţii. A fost "unitatea de măsură" concretă cu care ziarul nostru a vrut să-i "măsoare" pe candidaţi, în sprijinul universitarilor chemaţi la vot.

Copy paste

După cum se ştie, este vorba despre fapta profesoarei Simona Cavalu (foto), de la Facultatea de Medicină şi Farmacie, dată în vileag de BIHOREANUL, încă în 2012, că a copiat cel puţin o lucrare a unui alt autor într-un volum prezentat ca fiind creaţie proprie. Cartea "Medical biophysics and electronic medical devices" (Biofizică medicală şi aparatură medicală electronică) a fost publicată în 2000 sub semnătura Simonei Cavalu şi a Mioarei Tripşa, chiar la Editura Universităţii din Oradea, iar în 2005 a fost re-editată de Cavalu ca unic autor, însă capitole întregi sunt identice cu cele din volumul "Medical Physics" (Fizică medicală) pe care britanicul Martin Hollins l-a publicat întâi în 1992 şi l-a retipărit după zece ani. Profesoara de la FMF a copiat inclusiv graficele explicative, fără să-l citeze pe Hollins de-a lungul paginilor, ci doar menţionându-l în "Bibliografia selectivă", la grămadă cu alţii.

Mai mult, în discuţia cu BIHOREANUL de la acea vreme, Simona Cavalu a recunoscut că volumul ei nu este unul original. "Cărţile se scriu din cărţi!", a spus ea, scuzându-se că a vrut să le facă un bine studenţilor printr-o compilaţie din mai multe volume. "E o selecţie, nu un plagiat. Şi era firesc să îmi pun numele pe copertă, atâta timp cât referinţele bibliografice sunt precizate la final", s-a apărat profesoara. Atitudinea ei dezinvoltă trădează mentalitatea multor universitari orădeni, pentru care nu este nicio problemă să-şi asume, cu tupeu, munca altora. Culmea este că, în final, tot Cavalu s-a declarat denigrată şi prejudiciată, dând în judecată ziarul şi cerând daune de 500.000 lei.

Marea amânare

Invitaţi să demonstreze că îşi doresc în mod real o Universitate onestă, prin raportare la un act evident de plagiat, toţi cei patru candidaţi s-au făcut însă că plouă, nici unul neoferind vreun răspuns. Motivul? Lesne de ghicit: indiferent ce ar răspunde, şi-ar deranja o parte din colegi, deloc dornici de curăţenie.

De altfel, Constantin Bungău a şi recunoscut-o, indirect: "Veţi primi un răspuns doar marţi (n.r. - ziua alegerilor pentru rectorat). Indiferent ce spun, nu poate ieşi bine". Mai pe româneşte, dacă ar condamna plagiatul ar pierde voturile universitarilor cu musca pe căciulă, iar dacă îl iartă, îl vor taxa dascălii integri. Şi, la Universitatea din Oradea, nu se ştie care categorie e mai numeroasă...

Cert este că, în mandatul lui Bungău, plagiatorii nu au fost tulburaţi prea mult, dovadă fiind că inşi dovediţi, precum Daniela Ionescu şi soţii Ioan şi Erica Mang, predau mai departe, fără să fi dat seama pentru prejudiciera imaginii instituţiei.

Soft sau hard?

Nici Bodog nu şi-a lămurit poziţia, deşi ca decan al FMF ar fi fost primul chemat să se pronunţe. Susţinând că îşi consideră toţi colegii "de o foarte înaltă ţinută profesională şi morală", Bodog s-a scuzat că nu se poate pronunţa în cazul Cavalu deoarece nu are... suficiente date. Evident, nici nu s-a aplecat să le citească în BIHOREANUL sau să le fi cerut cuiva! Convins că "incidenţa abaterilor de la normele de integritate academică este rarisimă în universitatea noastră", Bodog afirmă că "o vânătoare de plagiatori ar fi nepotrivită, cu atât mai mult cu cât nu ar face bine nici climatului din universitate şi nici reputaţiei acesteia", ceea ce - de fapt - e un mesaj liniştitor pentru impostori.

În final, Bodog spune, totuşi, că dacă ajunge rector va lua măsuri necesare pentru sancţionarea încălcării standardelor de integritate, dar şi pentru prevenirea lor, o primă măsură fiind implementarea unui soft anti-plagiat performant. De altfel, într-un interviu acordat în campanie, Bodog a susţinut că şi-a trecut propria teză de doctorat printr-un astfel de soft, după ce au apărut zvonuri că lucrarea, intitulată "Implicaţii anatomo-clinice, paraclinice şi terapeutice în pancreatita acută" şi susţinută la Oradea în 2001, ar fi plagiată.

BIHOREANUL a încercat să lămurească aceste suspiciuni încă de la începutul acestui an, dar fără succes până acum: teza pur şi simplu nu se găseşte la Biblioteca Universităţii, iar Bodog susţine că nu mai are niciun exemplar tipărit! În schimb, varianta electronică a lucrării, pe care spune că şi-a verificat-o de plagiat şi s-a convins că este "curată", n-a pus-o la dispoziţia redacţiei, pe motiv că... nu este cea "oficială".

Să zică alţii!

Coleg cu Cavalu în Senat, Sorin Curilă s-a derobat de orice răspundere, pretinzând că va urmări "să fie puse în aplicare rezoluţiile stabilite de forurile abilitate prin lege să soluţioneze problemele de etică, în măsura în care vor fi înaintate Senatului". Altfel spus, aşteaptă ca alţii să dea o sentinţă şi s-o execute, el promiţând, cum ar veni, doar că va participa la "înmormântare".

Contracandidatul său, Vasile Aurel Căuş (foto), s-a eschivat la rându-i, dar a sugerat, totuşi, că el e mai puţin indulgent, amintind că la facultatea sa a fost rezolvat un caz similar prin concedierea rapidă a impostorului. "Facultatea pe care o reprezint în Senat (n.r. - de Ştiinţe) a gestionat situaţia cu care a fost confruntată (cazul Stanca) în conformitate cu reglementările în vigoare", a transmis Căuş, făcând trimitere la conferenţiarul Ioan Stanca, prins în 2011 că a plagiat 14 articole ştiinţifice şi dat afară din Universitate. Se poate înţelege de aici că Simona Cavalu ar trebui să aibă parte de acelaşi tratament...

Etică şi nu prea

Cei patru candidaţi nu sunt singurii care se tem să-şi spună opinia în cazul dezvăluit de BIHOREANUL. Comisia de Etică a Universităţii, prezidată de profesorul Cornel Nicu Sabău, fuge şi ea de răspundere. De altfel, în 2012 aceeaşi comisie a refuzat să verifice dacă Simona Cavalu a plagiat sau nu, sub argumentul ridicol că îi lipseşte cartea originală, a englezului Hollins.

Acum, în urma demersurilor BIHOREANULUI, autorul britanic în persoană a transmis-o Comisiei, printr-o avocată din Oradea, depunând şi o sesizare prin care cere în mod expres o investigaţie. Cu plângerea în faţă, membrii Comisiei au votat, însă, în unanimitate, să nu facă încă nicio cercetare, ci să-i ceară... avocatei o copie legalizată a contractului încheiat cu Hollins! Asta, deşi un asemenea act e confidenţial, iar sesizarea depusă este însoţită de o împuternicire avocaţială întocmită în conformitate cu statutul profesiei de avocat!

Solicitarea e cu atât mai penibilă cu cât Comisia are dreptul să ancheteze chiar şi sesizări anonime, iar de-a lungul ultimilor ani s-a şi autosesizat, de mai multe ori, şi din presă, şi pe baza unor e-mailuri primite de la expeditori anonimi. Cum ar putea pune la îndoială autenticitatea plângerii lui Hollins, un caz atât de notoriu?

Singura explicaţie plauzibilă este, aşadar, că eticienii trag de timp, aşteptând să vadă cine vor fi şefii Universităţii, ca apoi să "decidă" în raport de "cum bate vântul". Or, judecând după răspunsurile date BIHOREANULUI de toţi candidaţii, şansa ca Universitatea să se despăducheze de impostori se arată nulă. Cam cum e şi valoarea unora dintre "magiştri" şi, din păcate, cum se arată şi valoarea multor absolvenţi care vor ieşi din mâinile lor...

CURĂŢENIE CU DNA
Anchetă în suspans

Liniştea campaniei din Universitate n-a fost deranjată doar de BIHOREANUL, ci şi de procurorii DNA. Pe 30 martie, aceştia au percheziţionat biroul şi casa rectorului Constantin Bungău, dar şi pe ale decăniţei de la Ştiinţe Socio-Umane, Floare Chipea, care între timp, silită de împrejurări, a renunţat la funcţie. Anchetatorii nu au oferit prea multe informaţii, dar cert e că vizează fapte de corupţie comise la concursul desfăşurat în luna februarie, pentru promovarea psihologului Camelia Dindelegan (foto) de la gradul de conferenţiar la cel de profesor.

Aceasta e suspectată că şi-a şpăguit şefii pentru ca postul să-i fie scos la concurs, iar ea să aibă parte de o comisie formată din persoane favorabile, cărora le-ar fi şi plătit atât biletele de avion, cât şi cazarea la un hotel de top. În ciuda gravelor suspiciuni, rectorul Constantin Bungău s-a declarat liniştit şi a precizat că nu a influenţat promovarea lui Dindelegan.

PRO SAU CONTRA
Au vrut vot, nu concurs!

Conform Legii Educaţiei, universităţile decid singure cum îşi desemnează rectorul, prin vot sau prin concurs. La fel ca în urmă cu 4 ani, universitarii orădeni au hotărât prin referendum ca şi pe următorul rector să-l voteze ei, nu să fie angajat în urma unei examinări, mai bine de 82% din electori preferând varianta scrutinului.

Dintre cei sub 18%, Dorin Coita (Ştiinţe Economice) s-a declarat convins că doar concursul poate da un rector cu un plan fezabil, nu unul popular. Potrivit conferenţiarului, în acest fel putea ajunge rector la Oradea chiar şi un laureat Nobel, dar supus unui scrutin n-ar fi exclus ca o asemenea personalitate să piardă. Pentru organizarea unui concurs a pledat şi lectorul Mihai Maci (foto), care de mai mulţi ani critică tăios atât metehnele Universităţii, cât şi în general problemele sistemului de învăţământ românesc.

Maci a arătat că, pentru o dezvoltare reală, Universitatea are nevoie de un rector "din afară", propunând ca din comisia de concurs să facă parte inclusiv primarul Ilie Bolojan şi episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea.