URMĂREȘTE-NE PE
SÂMBĂTĂ, 20 OCTOMBRIE 2018

Ediția tipărită

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Neisprăviţii de la Ministerul Educaţiei au mai fătat o mărgică. Au elaborat un Cod de etică prin care se interzice profesorului care predă la clasă să îşi mediteze propriii elevi. Hai să zicem că acest aspect e corect, chit că poate fi uşor de eludat dacă profesorii fac schimb de elevi între ei. Mă aşteptam să interzică total meditaţiile, dar probabil că nu i-a dus capul până acolo.
Zic şi eu
Adrian Cris
Nu mă număr între cei care consideră că o convingere religioasă exclude o gândire liberală. Nu cred că a gândi liber(al) înseamnă să fii fără niciun Dumnezeu. Un exemplu notoriu este cel al chirurgilor care mărturisesc că se roagă înaintea intervenţiilor dificile. Şi reciproca e valabilă. Poţi fi ateu, dar cât se poate de retrograd. Prin urmare, recunosc, ca orice om de bun simţ, dreptul oricărui membru PNL de a fi acţionat conform propriei conştiinţe la recentul referendum pentru "familia tradiţională".
Cum a fost?
Lucian Cremeneanu
Conferințele 11even, în care 11 oameni vorbesc câte 11 minute, sunt ca nunțile românești - nimeni nu îndrăznește să le facă mai scurte. Teorema care spune că ce e frumos durează puțin nu funcționează... Majoritatea vorbitorilor a dat impresia că tema conferinței, „La trecutu-ți mare, care viitor?”, nu a fost înțeleasă prea bine. Cei mai mulți au vorbit despre ei înșiși, lăsându-le spectatorilor sarcina de a extrage esența și de a construi puzzle-ul.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Aţi votat la recentul referendum pentru redefinirea familiei în Constituţie?





De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Aşa cum arătam săptămâna trecută, în curând vor intra în vigoare modificările legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor ca urmare a faptului că, recent, Curtea Constituţională a respins ultima obiecţie de neconstituţionalitate ce putea fi formulată de preşedintele României cu privire la această lege, iar, vineri, 12 octombrie, Klaus Iohannis a fost nevoit să promulge noul statut al magistraţilor.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
În cursul evoluţiei bolii, după faza septicemică urmează faza organică, în care reapare febra, simultan cu instalarea unor sindroame diferite. Dintre acestea, cele ma frecvente sunt meningita leptospirotică (manifestată prin dureri de cap, fotofobie, redoare a muşchilor cefei, simptome care se remit de cele mai multe ori), sindromul hepatorenal (cu icter şi mărire în volum a ficatului, cu posibilitate de evoluţie spre forme severe), manifestări hemoragice limitate (la nivelul gingiilor, conjunctivelor, mucoasei nazale etc.) sau grave (hemoragii digestive majore) şi insuficienţa renală.
Psihologul Bihoreanului
Razvan Coloja
Anxietatea este una din marile probleme psihologice ale secolului nostru. Alături de depresie, este subiectul cel mai des întâlnit în cabinetele de psihologie. Anxietatea variază de la om la om și se manifestă oarecum diferit ca intensitate în cazul fiecăruia.
22 Decembrie 2000, 14:47

Doamna Maricica

Doamna Maricica Maria Bondici, patroana Restaurantului Oradea: "Ţin prea mult la meserie ca să-mi bat joc de ea"
Doamna Maricica Construit în 1900, odată cu Teatrul, Restaurantul Oradea era, la acea vreme, o renumită cafenea, "Royal", parte a unui complex format din actualul hotel "Crişul Repede" şi fostele Băi Publice construite de Rimanóczy Kalman senior. Restaurantul păstrează şi astăzi decoraţiile interioare de acum un secol.
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Dacă e să dea sfaturi în meserie, doamna Maricica are sacul doldora. Ochii i se măresc însufleţiţi şi îţi explică, plină de convingere, cum a ajuns maestră de ceremonii. "Nu există nu se poate!", pare a fi deviza ei.

De la Gheorghiu-Dej încoace, patroana Restaurantului Oradea i-a hrănit cam pe toţi mai-marii zilei. Oameni politici, artişti ori literaţi, oameni de toate rangurile şi din toate regimurile.

Le-a descoperit gusturile şi le-a satisfăcut preferinţele culinare. Odată cu ele, le-a aflat şi secretele. Şi le-a păstrat cu discreţie. Aceeaşi discreţie pe care o impune şi celorlalţi cînd vine vorba de viaţa ei personală... 

Primul VIP, primul bacşiş

Dacă ar fi să întoarcă timpul, la fel ar proceda. Dintr-o familie de oameni modeşti, Maria Bondici a avut şansa să facă în viaţă ce i-a plăcut. A intrat la Şcoala Comercială Arad în '60 şi a absolvit cursurile de ospătari cu 10, doi ani mai tîrziu. Îi era dragă meseria. "Ştefan Hirsch era mentorul nostru. Gură de aur. <<Uită-te la client în ochi cînd iei comanda>>, zicea tot timpul. <<Nu te îmbufna dacă nu primeşti bacşiş sau dacă îţi cere doar un pahar cu apă>> Mi-am însuşit lecţia".

Mai apoi, a înţeles cît de important e să fii curat şi aranjat. Fără parfumuri tari ori unghii netăiate. Cînd a ajuns în echipa de protocol a şcolii, Maricica a primit confirmarea: stăpînea arta servitului. Atunci a întîlnit întîia oară un om important şi a avut parte de primul bacşiş gras. "Venise la vila din Arad o delegaţie condusă de Ioan Gheorghe Maurer. Vizitaseră nişte uzine şi acum trebuiau să ia masa. Eram patru ucenici şi tremuram de emoţie. La sfîrşit, Maurer ne-a pupat pe frunte şi ne-a lăsat cîte 25 de lei la fiecare. 50.000 de lei în banii de acuma. Cum să luăm? Ne era frică. Pînă la urmă ne-a convins Hirsch bacsi că urît ar fi să refuzăm, nu să primim". 

Maestra de ceremonii 

În 1962, Maricica s-a angajat, prin repartiţie, la Restaurantul Oradea şi, ambiţioasă, a făcut Liceul Economic în paralel. Cînd a plecat să lucreze la Dacia, avea deja 10 ani de experienţă în breaslă, într-un restaurant cu ambient clasic. "Oradea" a rămas preferatul ei, motiv pentru care s-a întors în 1980 la vechea sa iubire, cu o nouă calificare: cursuri de şef de sală la Bucureşti.

Din noua poziţie, a reuşit să imprime localului un nou rost. "Veneau aici oameni de cultură. Scriitori, poeţi, sculptori, muzicieni, actori. Restaurantul ăsta a fost şi este lăcaş de cultură", spune, cu mîndrie, Maricica.

Din 1980, în Cartea de onoare a localului au semnat oameni importanţi. Actori, ca Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Mircea Diaconu sau Radu Beligan, scriitori şi poeţi ca Alexandru Andriţoiu, Marin Sorescu, Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Dinescu, politicieni, de la Adrian Năstase şi Ion Iliescu pînă la Meleşcanu, cîntăreţi precum Sofia Vicoveanca ori Corina Chiriac, înalte feţe bisericeşti, în frunte cu Teoctist. Unii, ca Albulescu, chiar au cooptat-o, drept recunoştinţă, pe Maricica în spectacolele lor. Tuturor le-a admirat creaţiile şi le-a dăruit flori cînd apăreau pe scenele orădene, iar pentru unii mergea pînă în Capitală. Şi toţi au onorat-o cu cîteva rînduri de apreciere. 

Amintiri scumpe

"Sînt bucuros că există în Oradea un loc unde distinsa doamnă Maricica se dovedeşte a fi o amfitrioană extraordinară...". Maricicăi îi place să citească din cînd în cînd din Cartea de onoare. Ştie textele aproape pe de rost. "Sorescu. În martie 1986, venise cu soţia la Festivalul Teatrului Scurt. Doamna a insistat să-i dăm pui şi vită, că Sorescu avea probleme cu stomacul. La fel mînca şi Radu Enescu. Uite ce îmi scria în '87: << Îi mulţumesc doamnei Maricica pentru că se îngrijeşte de biata mea fiinţă fizică spre a putea scrie cărţi (cine nu consumă, nu poate crea)>>. Lui Enescu, de fapt, îi plăcea ciolanul cu fasole, da' eu îi dădeam de regim. Maestrul Beligan, cînd a venit, m-a pupat pe frunte şi i-a zis lui Bradu: <<Vezi, Mircea, o adevărată profesionistă. N-a uitat ce-mi place>>. Pregătisem murături asortate, ciupercuţe cu mămăliguţă şi clătite ca la mama acasă. Preferatele lui. Ţin minte ca ieri".

Cel mai impresionant festin a fost însă în 1995, cînd l-a avut ca oaspete pe patriarh. "Eram disperată. Nu ştiam ce îi place Prea Sfinţiei. Securistă m-am făcut, m-am dat peste cap şi tot am aflat.  Perişoare cu sos de mărar". 

Familia Maricicăi 

Maricica nu vorbeşte nici de vîrsta pe care o are, nici de viaţa personală: "Ceea ce contează e numai munca mea". Şi are şi de ce fi mîndră de ea. Ştie, ca nimeni alta, să întîmpine un descendent al casei de Habsburg cu trei lalele negre. Să uimească un preşedinte, propunîndu-i din start meniul preferat. Şi să-i ungă la suflet pe meseni cu muzica adecvată ori cu dedicaţii pline de tîlc.  Ştie că meseria ei e o artă şi o practică după toate rigorile ei. Aşa le-a învăţat şi pe angajatele ei. Aşa face de-o viaţă.

Seară de seară, Maricica închide singură restaurantul. După revoluţie, s-a privatizat, iar administrarea e pe umerii ei. De trei ani o ajută Max, un ciobănesc german pe care îl creşte de la cîteva luni. El păzeşte localul şi tot el îi ţine Maricicăi de urît. Cînd stă cu Max, uită de necazuri şi de astmul care o chinuie cînd plouă afară... E prietenul ei, campionul ei. Singura ei familie... 


În genunchi în faţa sinistrei 

Nu o dată experienţa Maricicăi s-a transformat în aventură, mai ales cînd ajungea să-i servească pe Ceauşeşti, veniţi la vînătoare la Balc. "Trebuia să-i servesc cucoanei ceaiul de la ora 5. Problema era că stătea cu însoţitoarele pe canapele şi se uita la televizor. Prin spatele lor nu aveam loc să mă strecor, prin faţă i-aş fi obturat privirea. I-am spus colegei să facă la fel ca mine: le-am servit în genunchi. Ca japonezele. Ceauşeasca s-a uitat la mine mirată. <<Tovarăşă Elena Ceauşescu, i-am spus, altfel nu mai vedeţi la televizor". A fost plăcut impresionată şi a întrebat cine sînt. Mă remarcase!"


Caise glazurate

"Pe la 11 seara mă sună Petre Blajovici, prim-secretarul. Acum 15 ani. <<Maricică, pregăteşte masa, vin cu ministrul de externe. Fă-ne tort de clătite, cu fructe>>. De unde fructe? Era şi seară şi miezul iernii. Dar tovarăşilor nu le puteai spune niciodată <<nu am>>. Erai şmecher şi ziceai <<am ceva şi mai bun>>. Am făcut tortul şi, cum nu aveam fructe, am luat din compot nişte piersici din alea mari, pe care le-am tras în caramel şi le-am flambat. S-a lins ministrul pe degete, de-a ieşit prost bucătăreasa lor, de la Bucureşti, că nu le făcuse niciodată aşa ceva".


Dirijorul vienez Kurt Schmit, recunoscător pentru modul în care a fost tratat de Maricica, a compus o mazurcă în cinstea patroanei

 

 

 

Ion Iliescu a păşit prima oară în restaurant în 1986, ca invitat al poetului Alexandru Andriţoiu. Ultima oară, luna trecută, în campania electorală (foto)

 

 

 

Olivia Steer
(decembrie, 2000)

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
0 Comentarii
count display

FOTO BIHOREANUL

  • „Un milion de stele”: Bisericile catolice din Oradea, unite de Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei (FOTO)
  • Jurnalişti şi scriitori dezbat la Oradea diferenţele şi 'complicităţile' dintre ei (FOTO/VIDEO)
  • Se lucrează la extinderea drumului expres spre Episcopia Bihor. Se va construi şi un viaduct înalt de 10 metri (FOTO/VIDEO)
  • Cum arată Podul Centenarului. Va fi inaugurat înainte de termen, pe 1 Decembrie (FOTO/VIDEO)
  • Copţi, dar buni! Oradea a dat trei campioni la Openul Austriei de Judo Masters! (FOTO)
  • Nu vă jucaţi cu focul! Opt incendii de vegetaţie uscată, într-o singură zi (FOTO)
  • Să tragem linie! Lucrările pentru reamenajarea liniei de tramvai vor bloca cel puţin o lună circulaţia prin Calea Aradului (FOTO)
  • Statuia Evei Heyman din Parcul Bălcescu a fost donată Primăriei Oradea (FOTO/VIDEO)
  • Accident pe Calea Borşului: Ambulanță în misiune, lovită de un Ford și proiectată într-un TIR. Două persoane au ajuns la spital (FOTO)
  • Sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi. A fost lansată filiala orădeană a asociaţiei 'Ridică-te şi umblă' (FOTO)

TIMP LIBER

Timp liber

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 3.8697 RON
  • 1 EUR = 4.5959 RON
  • 1 HUF = 0.015 RON