Dar pentru "unchiuţi": Fraţii Maghiar au fost împroprietăriţi prin falsuri cu 4 hectare de teren lângă centură

Aţi primit vreodată hectare întregi de teren într-o zonă bună, pe ochi frumoşi? Mai mult ca sigur nu. Totuşi, există şi astfel de "norocoşi" care, coincidenţă sau nu, poartă nume sonore. Este vorba despre fraţii Adrian şi Doru Maghiar, fiii celebrului Teodor Maghiar, zis "Unchiul", fostul rector al Universităţii din Oradea, care în 1995 au primit cadou 4 hectare bine poziţionate la ieşirea din oraş spre Băile Felix, cu front la DN 76.

Povestea terenului e plină de mistere care s-au ţinut lanţ. Donatorii, doi anonimi, au făcut "cadoul" în grabă, la doar două zile după ce se intabulaseră pe el. De curând, însă, Judecătoria Oradea a stabilit că, de fapt, respectivii dăduseră mai departe un pământ care nu le aparţinea, căci îl obţinuseră cu acte falsificate.

Centură cu urmări

În urmă cu doi ani, BIHOREANUL dezvăluia că Primăria Oradea risca să fie obligată de Tribunalul Bihor să achite despăgubiri de 200.000 euro fraţilor Adrian şi Teodor Maghiar - doctori, profesori şi co-proprietari ai Spitalului Pelican - ca urmare a unei sentinţe într-un proces îndelungat.

În 2005, pe când era condusă de Petru Filip, municipalitatea construise un tronson al şoselei de centură, cel dintre Calea Aradului şi Nufărul, "muşcând" circa 4.000 metri pătraţi dintr-un teren de 39.900 mp aflat pe numele celor doi fraţi şi situat la ieşirea din oraş spre Felix, lângă pasajul ridicat peste centură în 2015 de către Primărie.

În acţiunea lor, Doru şi Adrian Maghiar reclamau "o veritabilă «naţionalizare» a proprietăţii noastre". Procesul s-a prelungit, atât cei doi fraţi, cât şi municipalitatea încercând să-şi apere interesele. Juriştii Primăriei au arătat, între altele, că în 2012 Guvernul făcuse exproprieri pentru traseul şoselei de centură, pe lista celor vizaţi fiind şi familia Maghiar, căreia i s-au alocat despăgubiri de 46.000 lei. Autorităţile naţionale au socotit suprafaţa "afectată" ca fiind de doar 1.160 mp din terenul acestora, excluzând zonele de protecţie, iar pe de altă parte fiii fostului rector au susţinut că nu s-au atins de bani. Nu de alta, dar erau prea puţini...

Pământ prin falsuri

Primăria nu doar că a contestat decizia Tribunalului, care obliga oraşul la plata a 200.000 euro, ci a şi deschis în 2016 o altă acţiune, de-a dreptul spectaculoasă, la Judecătoria Oradea, bazată pe descoperiri inedite din arhive. Conform acestora, terenul de 39.900 mp aflat lângă centură nici nu aparţine, de fapt, celor doi fraţi Maghiar!

Povestea e ceva mai complicată, avându-şi originile în vremuri în care afacerile - a se citi "trântelile" - cu pământuri erau în plin avânt, majoritatea având ca beneficiari VIP-urile locale. Mai exact, în anul 1992, doi necunoscuţi, Sallerbec Aurora Irma şi Paisz Ladislau, primeau printr-o decizie a Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar un teren de 3,99 hectare pe parcela A 3420, ca reconstituire a unui drept de proprietate în calitate de moştenitori ai lui Paisz Iosif şi Juliana.

Până la eliberarea titlului de proprietate, însă, adeverinţa eliberată de Comisie şi aflată în arhiva Oficiului de Cadastru Bihor a suferit, în mod "straniu", modificări esenţiale. De pe document a fost ştearsă inscripţia parcelei arabile A 3420, aflată în zona Aeroportului, şi înlocuită cu parcela A 3778, localizată la ieşirea spre Felix, "cu front la DN76, în zona de servicii a Oradiei". Deci, dintr-o ştersătură, anonimii Sallerbec şi Paisz au primit un teren mult mai bun. De ce oare?...

CF-ul cu cadouri

Răspunsul poate fi lesne de înţeles: la doar două zile după ce Sallerbec şi Paisz obţineau intabularea în Cartea Funciară, pe 11 octombrie 1995 cei doi au şi încheiat la notar un act de donaţie a întregii suprafeţe în beneficiul altor doi orădeni, dar iluştri: Adrian şi Doru Maghiar, pe atunci în vârstă de 32, respectiv 30 de ani.

De parcă nu era de ajuns că între Sallerbec şi Paisz, pe de o parte, şi "unchiuţii" Maghiar, pe de alta, nu exista nicio legătură de rudenie sau de alt fel care să justifice o donaţie, cadoul a fost trecut în CF în baza unui act de vânzare-cumpărare, pentru ca în 2011 detaliul să fie corijat, în sensul că, de fapt, fraţii Maghiar au primit terenul prin donaţie.

Juriştii Primăriei au acţionat atât împotriva primilor şi efemerilor proprietari Sallerbec şi Paisz, cât şi a fraţilor Maghiar, cerând ca instanţa să constate nulitatea actelor de proprietate obţinute în baza adeverinţei falsificate şi, invocând principiul "fraus omnia corrumpit" (n.r. - frauda corupe totul), anularea actului de donaţie ulterior.

Fraţii Maghiar s-au apărat invocând o prevedere a Legii Cadastrului potrivit căreia drepturile unei persoane înscrise "fără cauză legitimă" (adică fără drept) în CF nu mai pot fi contestate când "cel înscris a posedat cu bună-credinţă imobilul timp de 10 ani". Or, ei au deţinut terenul mai bine de 20 de ani.

Fiii fostului rector au susţinut că Primăria urmăreşte deposedarea lui Sallerbec şi Paisz, în consecinţă şi a lor, lipsindu-i de "un drept care a fost recunoscut în mod legal", adică de un teren la care primii proprietari era moştenitori. Mai mult, fraţii Maghiar au pretins că prin "încurcătura" cu parcelele arabile mutate de lângă Aeroport în capătul cartierului Nufărul nu s-a încălcat niciun drept de proprietate, pentru simplul motiv că terenul de lângă Centură nu fusese dat altcuiva, deci era liber, fără stăpân...

Fără bună credinţă…

Anul acesta, pe 19 februarie, un complet al Judecătoriei Oradea a pronunţat verdictul în favoarea Primăriei, constatând "nulitatea absolută" a adeverinţei de proprietate primite în 1992 de Paisz şi Sallerbec, a intabulărilor făcute în 1995 pe terenul din Nufărul, precum şi a contractului de donaţie încheiat în favoarea fiilor fostului rector.

În motivarea sentinţei, care practic îi lasă fără toate cele 4 hectare, se arată că falsurile din adeverinţa de proprietate, făcute pentru schimbarea amplasamentului terenului, au fost confirmate fără dubii printr-o expertiză grafologică a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice din Timişoara.

De asemenea, judecătorul a decis, contrar pretenţiilor lui Doru şi Adrian Maghiar, că Paisz şi Sallerbec nu au suferit nicio "deposedare", pentru simplul motiv că terenul nu le-a aparţinut niciodată. În plus, instanţa a apreciat că fiii fostului rector nu au fost nici pe departe "dobânditori de bună credinţă", cum au pretins, donaţia fiindu-le făcută în grabă, la doar două zile după intabulare şi trecută ulterior în CF ca rezultat al unei vânzări-cumpărări doar pentru a se îngreuna posibilitatea anulării actului de donaţie, care era evident neverosimilă.

Subiect neplăcut

Previzibil, cei doi Maghiar au atacat decizia nefavorabilă. În paralel, primul proces, cel prin care ceruseră despăgubiri Primăriei, a fost trimis de Curtea de Apel spre rejudecare, având următorul termen pe 24 aprilie, tot la Judecătoria Oradea. Dacă sentinţa conform căreia terenul a fost obţinut prin falsuri nu va fi "întoarsă", este cu neputinţă ca fraţii Maghiar să obţină despăgubiri pentru ceva ce nu le-a aparţinut niciodată.

Dincolo de deznodământ, o întrebare importantă rămâne deocamdată fără răspuns: ce i-a îmboldit pe necunoscuţii Sallerbec şi Paisz să-şi ofere moştenirea taman feciorilor fostului rector? BIHOREANUL l-a invitat pe Adrian Maghiar să dea o explicaţie, dar, previzibil, acestuia nu i-a plăcut subiectul. "Vedeţi în proces toate actele", s-a eschivat acesta, refuzând dialogul. Şi sigur, mai sunt întrebări fără răspuns: cine a falsificat actele de proprietate şi, mai ales, la indicaţiile cui?...

JUST BUSINESS
Pământurile Maghiarilor

Afacerile cu terenuri nu sunt deloc o noutate pentru familia Maghiar. În urmă cu mai bine de 20 de ani, cotidianul Jurnalul bihorean dezvăluia una dintre cele mai necurate combinaţii, prin care fostul rector Teodor Maghiar (foto) şi fiii săi, Adrian şi Doru, urmau să devină stăpâni pe o suprafaţă considerabilă în zona industrială a Oradiei, în aproximativ aceeaşi perioadă în care le era "donat" şi terenul de lângă centură, 1994-1995.

În zona industrială, rectorul urma să construiască, împreună cu patronul Romalcool, Călin Mitra, şi cu partenerul de afaceri al acestuia, escrocul internaţional Paul Grunwald, o fabrică de alcool. La "operaţiune" a contribuit o pleiadă de VIP-uri ale vremii, aflate înainte de 1996 în solda lui Maghiar şi a partidului din care acesta făcea parte, PDSR. Iniţial, clanul Maghiar a fost împroprietărit "din pix" pe 15,72 hectare în comuna Diosig, planul fiind ca terenurile să fie "mutate" în Oradea, la ieşirea spre Borş, pe un amplasament ce urma să-l cedeze scriptic fabrica Avântul, deşi nu aceasta îl deţinea. Până la urmă, titlurile de proprietate au fost anulate. Funcţionarii implicaţi în afacere au fost trimişi în judecată, dar sancţionaţi doar administrativ, iar fostul rector a scăpat fără nicio acuzaţie.