Aurel Căuş, noul preşedinte al Senatului Universităţii din Oradea: "Sunt situaţii în care, la întrebarea dacă eşti coleg cu X, prefer să nu răspund"

Înainte de a intra în vacanţa de vară, universitarii orădeni şi-au ales un nou lider al Senatului. După demisia profesorului Sorin Curilă de la şefia forului academic, trei dintre membrii acestuia au concurat, lunea trecută, la alegerile pentru preşedinţia lui - Aurel Căuş, Ştefan Herchi şi Cornel Sabău, cel dintâi câştigând detaşat, cu 31 de voturi dintr-un total de 59. 

Cadru didactic al Departamentului de Matematică şi Informatică din anul 1992 şi fost cancelar al Senatului între 2012-2016, conferenţiarul se bucură de o bună reputaţie în Universitate, iar alegerea sa poate însemna că Senatul îşi doreşte o împrospătare a instituţiei. Într-un interviu acordat BIHOREANULUI, noul preşedinte explică de ce consideră necesară restructurarea Universităţii, dar şi cum ar putea aceasta să scape de plagiatori şi impostori.

"Se poate mai bine"

- Săptămâna trecută aţi candidat a treia oară pentru funcţia de preşedinte al Senatului şi de data aceasta aţi câştigat. Ce s-a schimbat în ultimii ani în Universitate? De ce aţi fost favoritul colegilor?

- Probabil mentalitatea unora dintre aceştia, poate şi uzura contracandidaţilor care de trei ani fac parte din Biroul Permanent al Senatului, dar înclin să cred şi sper că principalul motiv este încrederea colegilor, inclusiv a studenţilor, că se poate mai bine. 

- Ce vă propuneţi, într-un mandat de altfel scurt, de numai şase luni?

- Îmi doresc să aduc în modul de funcţionare al Senatului, pe lângă litera Legii Educaţiei, şi spiritul acesteia, pentru a spori rolul comisiilor Senatului, care sunt principalele instrumente în controlul asupra funcţionării Consiliului de Administraţie.

- Veţi candida şi în ianuarie, pentru un mandat plin?

- Nu este un moment potrivit să răspund la această întrebare, pentru că dacă iau în calcul doar zilele de când deţin funcţia şi îmi imaginez că aşa va fi fiecare zi de mandat, mi-ar fi foarte greu să spun da. Sunt zile grele, pentru că activitatea Senatului e intensă şi nu este uşor să preiei această întreagă responsabilitate. 

Plusuri şi minusuri

- Veţi reprezenta Senatul în Consiliul de Administraţie prezidat de rectorul Constantin Bungău, iar unii speculează că veţi fi un "yes-man" şi că apoi îi veţi promova în Senat dorinţele. Cum le răspundeţi?

- Cine a urmărit intervenţiile mele în Senat a constatat că întotdeauna motivaţiile mele au fost date de respectarea legii şi a regulamentelor. Atunci când ele au coincis cu punctul de vedere al Consiliului de Administraţie, e posibil ca unii să fi considerat că sunt părtinitor. Aceasta, însă, nu este problema mea. 

- Sunteţi mulţumit de activitatea rectorului? Ce ar trebui să facă şi nu face?

- Activitatea rectorului şi a Consiliului de Administraţie este controlată şi raportată de comisiile de specialitate ale Senatului, nu este atributul preşedintelui să emită observaţii referitoare la aceasta. Ca membru al comunităţii academice orădene, înclin să cred că în condiţiile date a făcut tot ce a putut pentru bunul mers al Universităţii. Ce mi-aş dori este o mai largă deschidere şi o mai bună colaborare cu mediul socio-economic şi administrativ local. 

- Cum aţi descrie Universitatea din Oradea? Ce atuuri are, care-i sunt deficienţele? 

- Este o universitate comprehensivă şi în consecinţă poate oferi servicii educaţionale pentru aproape orice absolvent din zonă. Are deschiderea către abordarea de natură antreprenorială şi un număr destul de mare de colegi cu rezultate ştiinţifice deosebite. Alte atuuri sunt campusul şi oferta de activităţi extracurriculare. Cât despre deficienţe, numărul locurilor din cămine, deşi este apropiat de media naţională, nu e în măsură să satisfacă cerinţele studenţilor. De asemenea, constat o insuficientă apropiere între cadre didactice şi studenţi, mai ales în ce priveşte mentoratul lor. Sunt, din păcate, prea puţini colegii implicaţi trup şi suflet în activităţile desfăşurate de studenţi în campus. O altă deficienţă este lipsa hotărârii mediului academic în ceea ce priveşte separarea de colegii care prin faptele lor aduc atingere imaginii Universităţii şi implicit colegilor.

Restructurarea, o necesitate

- Universitatea pare că nu vrea să-şi cureţe "uscăturile", menţinând cadre didactice care au plagiat sau au promovat prin impostură. Cum vă simţiţi în această situaţie? 

- Mi-aş dori să trăiesc într-o lume ideală în care, dacă privesc în stânga sau în dreapta mea, să mă pot mândri cu toţi colegii pe care îi am şi acelaşi sentiment să fie trăit şi de ei. Sunt însă situaţii în care, la întrebarea dacă eşti coleg cu X, prefer să nu răspund. 

- De ce nu se face curăţenie?

- Nu pot identifica decât o latură subiectivă: o tară în mentalitatea celor care suntem trecuţi de o anumită vârstă şi care avem dificultăţi în a exclude un coleg din corpul academic. E posibil ca mulţi dintre ei să aprecieze o astfel de acţiune dacă ar fi făcută din afara Universităţii. 

- Universitatea are şi probleme financiare, o mare parte din buget fiind cheltuit pentru salarii, nu pentru dezvoltare. Ce trebuie făcut? Ce poate face Senatul?

- În contextul în care învăţământul superior e subfinanţat, influenţa Senatului este redusă la minimum. Senatul aprobă bugetul Universităţii, dar dacă acesta abia acoperă salariile, nu poate distribui sume inexistente. Pentru a creşte resursele financiare disponibile pentru redistribuirea lor pe principii de calitate, Consiliul de Administraţie are posibilitatea de a transmite Senatului o propunere de reorganizare care să genereze economii la fondul de salarii, astfel încât o sumă cât mai mare, cel puţin 15% din fondul de salarii, să fie acordată ca venit suplimentar colegilor cu rezultate deosebite, care în acest fel contribuie la recunoaşterea brandului Universităţii orădene. 

- De ani întregi se vorbeşte de restructurarea Universităţii, dar nu s-a făcut nimic concret. Dvs. o consideraţi necesară?

- Este necesară, dar nu neapărat din perspectivă financiară, cât pentru eficientizarea cercetării ştiinţifice, prin gruparea în acelaşi departament a colegilor din domenii apropiate.

Proiectele, singura soluţie

- Recent, Senatul a aprobat o nouă Cartă universitară. Vă mulţumeşte? 

- Aşa cum am spus în Senat, consider că şi acum Carta are prevederi care contravin legii sau o completează. Chiar dacă nu susţin unele prevederi ale Legii Educaţiei, acestea trebuie respectate. 

- În 2016 rectorul v-a numit preşedinte al Consiliului Consultativ pentru Parteneriat Public-Privat, for care trebuia să relaţioneze cu mediul de afaceri pentru a identifica modalităţi de îmbunătăţire a pregătirii studenţilor, aşa încât să răspundă nevoilor angajatorilor. Ce v-au spus managerii de firme? 

- Atât managerii, cât şi responsabilii programelor de învăţământ au un ţel comun: absolvenţi cât mai buni. Deocamdată, din cauza lipsei unei prevederi legislative clare, şi unii, şi ceilalţi întâmpină greutăţi în concretizarea acestui ţel. Sperăm să contribuie la o schimbare proiectele guvernamentale sau europene din domeniul antreprenoriatului, care au fost şi sunt în curs de implementare la nivelul Universităţii. 

- Numărul studenţilor scade constant, fapt explicabil demografic. Care ar trebui să fie strategia Universităţii în această situaţie?

- Rata abandonului şcolar la nivel terţiar a crescut, din păcate, în toată ţara în ultima vreme, şi acesta e motivul pentru care au fost lansate multe apeluri de proiecte care au ca scop reducerea acestei rate. Universitatea a aplicat şi este beneficiar şi partener în proiecte de acest fel. 

Preşedinte de două ori

- În primăvară vor fi alegeri pentru Senat şi Rectorat. Ce calităţi ar trebui să aibă următorii lideri ai Universităţii?

- Evident, intransigenţă, o deschidere şi bună cunoaştere a trendului internaţional în educaţia universitară, capacitate de sinteză şi analiză, rezistenţă la stres şi spirit de echipă. 

- Sunteţi şi preşedintele Mensa România. Care e rostul acestei organizaţii? Ce v-aţi propus, ca lider al ei?

- Principalele obiective ale Mensa, la nivel atât naţional, cât şi internaţional sunt, pe de-o parte, de a pune în legătură persoanele cu coeficient ridicat de inteligenţă şi de a le crea grupuri de interes comun, care să le permită să dezbată la un nivel superior subiectele care îi interesează. Pe de altă parte, organizaţia îşi doreşte să sprijine cercetările în domeniul inteligenţei. În acest mandat mi-am propus să contribui la recunoaşterea brandului Mensa, iar pentru aceasta am sprijinit un proiect IT în interiorul organizaţiei, care are rolul de a redefini imaginea ei. De asemenea, îmi doresc să pot duce la bun sfârşit proiectul iniţiat împreună cu câţiva din colegii mei, care are ca scop organizarea unui concurs de inteligenţă la nivel naţional.