"Oradea a luat viteză frumos": De ce s-a mutat Cozmin Guşă la Oradea, cu întreaga familie

Fiu al unui muncitor din Câmpia Turzii, şcolit în SUA la finele anilor '90, dar suspectat din anii 2000 că ar fi agent de influenţă al Rusiei, Cozmin Guşă şi-a croit spectaculos drumul spre înalta societate.

Pornit dintr-un studio de radio din Cluj, angajat manager la trustul lui Dan Voiculescu, pus secretar general al PSD de însuşi Adrian Năstase, trecut în barca lui Traian Băsescu, din care a sărit la fel de uşor, a consiliat afacerişti şi politicieni controversaţi, de la Sorin Ovidiu Vântu până la Mircea Geoană. Proprietar al celei mai vechi televiziuni de ştiri şi prieten cu Marius Vizer, s-a mutat recent într-o suburbie a Oradiei, de dragul liniştii, spune el, şi al fiului, judoka la Clubul Liberty. Cine îl crede însă că doar pentru atât?...

- Mutarea unei "vedete" la marginea ţării nu e chiar un lucru obişnuit. De ce aţi făcut-o?

- Pentru familie. Fiul meu, component al lotului naţional de judo, e de 9 luni aici, se antrenează la clubul lui Marius Vizer. De atunci fac naveta între Bucureşti şi Oradea, iar fiica mea, singura din familie născută la Bucureşti, a vrut şi ea aici. Băiatul intră la toamnă în clasa a XI-a la Gojdu, iar fetiţa în clasa a V-a. Oradea îmi place mult, am găsit aici un spirit conciliant între români şi unguri. Apoi, îmi place mult pădurea din Felix, unde alerg zilnic, apa termală, şi îmi mai place că de aici ajungem iarna în câteva ore în Austria, pentru schi.

- Staţi în chirie sau aţi cumpărat casa din Sânmartin? Şi de la cine?

- Am vrut să fiu aproape de Felix, iar casa am închiriat-o. De la cine nu vreau să spun, să nu-l fac celebru, şi nici nu vreau să fiu uşor de găsit. Îmi place să fiu sociabil, dar numai când doresc eu. Nici la Bucureşti nu se ştie exact unde stau, că te poţi trezi la poartă cu tot felul de oameni cu probleme. Am copii, şi sunt tot felul de nebuni...

- Aţi absolvit Fizica la Cluj în 1994, iar în 1998 un curs de management în mass-media finanţat de Guvernul USA. Cum v-aţi orientat spre politică?

- Nu vreau să mă laud, dar am fost şef de promoţie. În ultimul an de facultate am câştigat o bursă în SUA, pe care decanul mi-a subtilizat-o pentru o rudă de-a sa. M-a dezamăgit aşa tare încât am renunţat la fizică. Părinţii mei şi ai nevestei fiind pensionari, a trebuit apoi să mă apuc de muncă. Am învăţat management şi am condus o societate de difuzare a presei, unde m-am acomodat şi cu partea editorială. Chiar am scos Bravo, Popcorn şi Mami, primele tabloide de la noi. Apoi am condus primul radio bilingv din România, Sonic, 20 de ore în română şi 4 ore în maghiară, şi Mesagerul Transilvan, perioadă în care am fost recrutat pentru studii în America. După ce am venit de acolo mi s-a propus să lucrez la Bucureşti, la Intact, trust pe care l-am şi condus.

N-am scăpat de gura Elenei

- De ce aţi părăsit presa şi cum aţi ajuns nr. 2 în PSD-ul lui Adrian Năstase? Elena Udrea parcă vă era secretară acolo...

- Elena îmi era consilieră, chiar dacă îmi făcea şi cafele uneori. Şi eu i-am făcut. La un moment dat am plecat din presă pentru că m-a dezamăgit Dan Voiculescu, cu o chestie personală. Trebuia să-mi găsesc un loc. Atunci, în 2000, m-am întâlnit cu Năstase, care era în campanie. Având în vedere studiile şi filo-americanismul meu, care era la mare modă pe atunci - unii chiar ziceau că am fost recrutat de CIA, la fel cum zic acum că-s KGB-ist - mi-a propus să-i fiu secretar general la partid. Elena era deja parteneră cu prietenul meu Dorin Cocoş şi voia să facă politică, deşi eu o tot îndemnam să facă afaceri. N-am scăpat de gura ei şi a trebuit s-o iau la PSD. S-a dovedit foarte harnică şi ambiţioasă. Venea prima la birou şi pleca ultima. După vreo 6 luni şi-a dat seama că nu putea face carieră rapid şi a revenit în avocatură. Ne-am reîntâlnit politic în 2004, când Stolojan o pusese prima pe lista de candidaţi la Consiliul General Bucureşti din partea PNL.

- De ce l-aţi abandonat pe Năstase pentru Băsescu, iar apoi l-aţi părăsit şi pe el?

- Avusesem cu Năstase o înţelegere pentru întinerirea partidului, de care s-a ţinut în primul an şi jumătate, şi pentru despărţirea de Iliescu. În 2003 m-am trezit însă cu decizia ca Octav Cozmâncă să ajungă preşedinte executiv şi am ajuns la conflicte dure, până când oamenii din partid ajunseseră să se întrebe ce să facă cu nebunul acesta, nebunul fiind eu. Năstase a început să participe la conclavurile lor, şi atunci mi-am dat demisia, pe 4 iulie, de Ziua Americii.

De ce Băsescu, după? Cu el am avut multe dispute, dar între noi era şi o admiraţie reciprocă, eu îl plăceam pe el, el pe mine. La o lună după ce am plecat din PSD, mi-a cerut o întâlnire printr-un prieten comun. Atunci mi-a spus "ce-a fost a fost, pizda mă-sii, hai să colaborăm!". I-am zis că ne-am certat prea rău şi a spus că nu contează. Până la urmă, în ianuarie 2004 am acceptat. Pe atunci făcea cărare la PNA (n.r. - pentru dosarul Flota), ăştialalţi discutau să-l aresteze. Era într-o situaţie foarte proastă şi mi-a fost greu să-l refuz. După ce am câştigat alegerile şi am devenit deputat PD, mulţi "prieteni" îi turnau la ureche că vreau să-i iau partidul. Eu nu voiam, dar majoritatea primarilor şi deputaţilor semnaseră atunci o petiţie că nu voiau să fie Boc preşedintele PD, să fiu eu. Asta a generat o agitaţie şi s-a decis să mi se ia conducerea grupului PD din Camera Deputaţilor. De trei ori s-a pus la vot să fiu mazilit, şi de trei ori am câştigat. Dar faptul că Băsescu s-a ascuns la Cotroceni şi m-a lăsat singur în bătălia cu dinozaurii nu mi-a picat bine. M-am simţit din nou trădat şi mi-am dat demisia.

Sfătuitorul politicienilor

- Aţi devenit apoi consultant, la SOV, Geoană, Vanghelie...

- Cu Vântu aveam o prietenie veche pe care în 2010 eu am întrerupt-o. Mă implica în deciziile de la Realitatea TV. Cu ceilalţi a fost altceva. Vanghelie mi-e simpatic, e un om cu suflet mare şi un self made man, care acceptă lipsa de şcoală şi nu se împăunează cu ce nu are, care are derapaje doar când e luat la mişto, pentru că nu suportă asta. A fost o provocare cu el, i-am aranjat o vizită la Washington, pentru că am vrut să dau cu flit şi să le arăt tuturor cum se poate ajunge la Casa Albă. Cu Geoană a fost o chestie de prietenie de când eram la studii în America, unde el era ambasador. Am colaborat într-un moment când şi eu trebuia să-mi iau revanşa în faţa lui Băsescu.

- Cine l-a sfătuit să nu recunoască vizita la Vântu?

- A reacţionat stupid, deşi numai prost nu e. Poate istoria ne va dovedi că între turul I şi turul II s-au întâmplat lucruri ciudate, că a fost destabilizat cu un şantaj, pentru că altă explicaţie pentru şirul de gafe nu am. Băsescu îi demoniza atunci pe Vântu şi pe Patriciu, fix de aceştia trebuia Geoană să se ferească. Şi fix aceştia i-au semnat condamnarea la moartea politică. Vântu prin faptul că a recunoscut că sunt prieteni, deşi anterior stabiliseră că nu se cunosc, iar Patriciu prin invenţia că el a scos acea casetă în care Băsescu lovea copilul, ceea ce nu era adevărat, căci nu lui i-a aparţinut.

- L-aţi ratat la consiliere, culmea, pe Ponta. Cum aţi reuşit?

- Nu ştiu cât din politica pe care o ştie Victor a învăţat-o de la mine, dar eu cred că mult. Regretul meu e că nu face o politică reformistă.

- Vorbiţi adesea despre clasa politică, şi pe bună dreptate, cu dezgust. Însă în bună măsură e şi creaţia dvs. Nu vă simţiţi vinovat?

- Sunt oameni la cariera cărora am contribuit - Victor, Elena, Roberta Anastase, mulţi tineri din PSD. Am şi dorit să curm cariera multora şi n-am reuşit - Hrebenciuc, Mitrea. Am participat la victoria unora care au făcut mult rău României - Traian Băsescu. Asta e viaţa, a fost o eroare de apreciere! Din fericire pentru mine, personal nu am pe conştiinţă niciun act administrativ care să fi făcut rău României, pentru că eu nu am fost administrator, prim-ministru, ministru, primar sau altceva...

Nu sunt un mogul

- Se poate spune că sunteţi un mogul?

- Nu. Nici nu vreau să am aerul acesta. La Realitatea sunt ca un coleg mai mare al jurnaliştilor, în rest ei au toată libertatea acolo.

- De ce e profitabil, în politică şi în afaceri, să ai o televiziune?

- Există o reacţie a omului de afaceri pe de o parte să domine, iar pe de alta să se apere de adversari. Cei care nu sunt deprinşi cu presa o tratează ca pe o sculă, dar nu asta-i presa. E o chestie de vocaţie care poate fi şi o chestie de profit, dar numai dacă pui pe primul loc publicul. Cei care îşi fac televiziuni din dorinţa de a se război cu cineva sfârşesc prost.

- Unii vă percep ca fiind, la fel ca patronii de la Antene, RTV şi B1, un om al "serviciilor". Vă flatează sau vă deranjează?

- Dacă în cazul lui Dan Voiculescu există dovezi certe că provine din serviciile secrete, ceea ce nu a negat niciodată, despre Sebastian Ghiţă putem vorbi la fel, dar pe stil nou. De mine nu se poate spune aşa ceva. Eu sunt foarte civil. Bine, ştiu de unde mi se trag zvonurile: am avut şi am relaţii de prietenie cu toţi foştii şi actualii şefi ai serviciilor secrete, începând de la Iulian Vlad (n.r. - ultimul şef al Securităţii) până acum.

- Insistaţi ca România şi firmele româneşti să-şi intensifice schimburile comerciale în direcţia fostei URSS. Sunteţi conştient că poate să pară că aveţi o misiune?

- Cei puşi să mă denigreze "uită" că noi am pierdut pieţe în spaţiul ex-sovietic. Mi-au pus etichetă de agent rus tocmai cei care câştigă bani şi putere din cultivarea fricii de Rusia.

Nişte tembeli vor gaze de şist

- V-aţi pronunţat împotriva exploatării gazelor de şist. Unii spun că aţi vrea să fim în continuare dependenţi de Rusia.

- Dacă avocaţii gazelor de şist ar vedea ce s-a întâmplat în America după 5-6 ani cu zonele exploatate s-ar cutremura. Statul Pennsylvania e aproape calamitat din cauza infestării pânzelor de apă freatică. Eu de orice pot fi acuzat, dar de prostie nu. Şi nu tac, dacă am ales să trăiesc în ţara asta. Nu puteam să văd cum Băile Felix, de pildă, sunt distruse pentru că nişte tembeli vor să exploateze gaze de şist.

- Săptămâna aceasta s-a anunţat eşecul proiectului Nabucco, despre care spuneaţi că e ştirea cu cele mai importante consecinţe pentru următoarea perioadă. De ce?

- Simplu: dacă gazul şi petrolul nu trec prin România, România are de pierdut enorm.

- Sunteţi prieten cu Marius Vizer. Asta înseamnă că sunteţi în acelaşi tip de relaţii şi cu Vladimir Putin?

- He-he.. Nu. Ei sunt prieteni, eu sunt doar cu Marius.

- Pe lângă zăcământul de brucit de la Budureasa, mai aveţi şi alte afaceri în Bihor? Cum v-a picat acest "pont"?

- Nu mai avem nimic altceva în Bihor. Acolo lucrăm puţin, la suprafaţă, pentru că e nevoie de un investitor mare pe care încă nu l-am găsit. Pontul nu mi-a picat mie, ci lui Ceauşescu, pe vremea lui a început exploatarea. E meritul lui Vântu că sub PSD a luat concesionarea, iar când el n-a mai putut lucra, am urmat noi.

- Ce avere aveţi? Ne puteţi spune despre primul milion?

- Nu pot să zic: uite aşa am făcut primul milion. L-am făcut din acumulări, din tranzacţii, din contracte, nu peste noapte. Nu sunt chiar aşa milionar. Dacă mi-ar măsura cineva averea ar număra câteva milioane, dar nu sunt aşa bogat pe cât s-ar crede.

- Spuneţi că nu vă veţi implica în politica din Oradea. Veţi sta închis în casă?

- Nu vreau să comentez politica locală. Când mergi într-un loc ca musafir nu e frumos să-ţi bagi nasul în bucătărie. Îi cunosc pe politicienii bihoreni, în afară de cei de la UDMR, şi stau de vorbă cu toţi. Dar să fie judecaţi de bihoreni. Văd totuşi că Bihorul creşte în perioada asta, iar Oradea a luat viteză frumos.

- Să ne aşteptăm să vă "îmburgheziţi" la Oradea, să vă vedem pe Corso, la o terasă, ori la teatru, la spectacole?

- Deja se întâmplă acest lucru...