URMĂREȘTE-NE PE
VINERI, 29 MARTIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Primăria Oradea a decis să modifice regulamentul de salubrizare. La fel cum deja ne-a obișnuit, schimbarea s-a făcut fără o dezbatere publică serioasă. Mi se pare o greșeală strategică, pentru că despicarea firului în patru atunci când e vorba de problemele tuturor locuitorilor poate duce la soluții bune, unde mai pui că elimini din start suspiciunile și speculațiile.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.
Zic şi eu
Adrian Cris
Oradea și Bihorul au ajuns într-o perioadă fastă, cum din perspectiva dezvoltării infrastructurii n-au mai cunoscut niciodată. Anul acesta se deschid circulației o mulțime de noi drumuri, vreo 70 de kilometri: legătura centura Oradea - Autostrada Transilvania (chiar la finele acestei săptămâni), plus centurile Sânmartin, Aleșd, Beiuș, Oșorhei, Nojorid, Sântandrei (în vară). „Miracolul” ar putea fi explicat prin faptul că 2024 e an electoral. Și, da, este! Dar, totuși, nu asta-i explicația, ci parcurgerea întregii evoluții de la germinarea la coacerea proiectelor.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Din data de 31 martie, România devine, parțial, parte a spațiului de liberă circulație Schengen, aspect care ar trebui să ne bucure, ca națiune, deoarece vine după un îndelung proces de negociere cu celelalte state ale Uniunii Europene, aspectele privind negocierea cu Austria fiind comentate pe larg în ultima perioadă.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.
07 August 2017, 17:33

Viaţă sub pod: O familie din Oradea a ajuns să doarmă sub Podul Constantin Prezan, în zona Silvaş (FOTO)

Viaţă sub pod: O familie din Oradea a ajuns să doarmă sub Podul Constantin Prezan, în zona Silvaş (FOTO) IADUL SUNT CEILALŢI. Cel mai rău lucru pentru un om ajuns pe stradă nu este ruşinea, ploaia sau foamea. "Cea mai rea e frica. Nu poţi închide un ochi. Noaptea, când vezi un om, îţi trec prin cap toate prostiile: Ce vrea? E beat? Cum apăr fetele?", povesteşte Tunde
Viaţă sub pod: O familie din Oradea a ajuns să doarmă sub Podul Constantin Prezan, în zona Silvaş (FOTO) EFECT DE TUNEL. Familia lui Forisz Iosif locuieşte sub podul Prezan. La lăsarea serii, grupul mănâncă prăjelile făcute de Tata la foc liber, după care se mută sub arcada iluminată artificial. Întinsă pe "patul" încropit din pături şi nailon, Denisa visează la poveştile spuse de Ildiko, în vreme ce Timea îşi face curaj ţinându-l de mână pe bătrân
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Sub arcada podului şoaptele sună metalic. "Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi", încheie mama. Întinsă pe pături, familia se pregăteşte de somn. Tata, bătrânul, adoarme primul, pufăind printre buzele subţiri. Timea, fiica mai mare, priveşte în gol, prizonieră în poveste.

Doar mezina, Denisa, urmăreşte umbrele plopilor alergate pe tavan de farurile maşinilor ce trec pe şoseaua din apropiere. Văcuţa de pluş de la pieptul copilei tremură ca speriată. "Nu te teme", îi zice mama, strângând sub cap rucsacul verde Carlsberg. Câteva hârtii, un telefon vechi, un card de credit gol şi 23 de lei sunt toată averea familiei. "Uite aici!", spune femeia, căutându-i mânuţa sub plapumă. În iconiţa cu margini cojite, de un kitsch perfect, Maica Domnului parcă îşi strânge Pruncul mai tare la sân...

"Nu suntem boschetari"

Ai zice că sunt o familie ieşită la picnic în Silvaş. Bărbatul frige carne pe o vatră mărginită de pietre, în vreme ce femeia s-a întins pe pătură cu o geantă sub cap. Fetele au fugit la apă. Mezina se joacă stropindu-se cu alţi copii. Cealaltă fată se opreşte pe mal, ca ţintuită de o linie invizibilă. Dă câteva ture, după care se aşază turceşte pe iarbă. Stă şi atât.

Când bătrânul vine cu mâncarea, mama le strigă: "Timea! Denisa! Veniţi la masă!". Cele două îi dau imediat ascultare. La pătură miroase a grătar, mititei şi pâine. Familia mănâncă direct cu mâinile, cu o grabă ce trădează foamea. "Parcă am fi într-o excursie, mami", zice micuţa cu gura plină. Mama o încuviinţează dând din cap.

Forisz Ildiko, 49 de ani, trăieşte de trei luni sub podul Constantin PrezanDar nu sunt. Împreună cu fiica sa Timea, de 26 de ani, şi cu micuţa Denisa, de 11 ani, Forisz Ildiko (foto), 49 de ani, trăieşte de trei luni sub podul Constantin Prezan, la fel şi concubinul ei, Haias Szabo Iosif, de 66 de ani. "Cam o lună am stat sub podul de la Bridge, dar nu este un anturaj în care să-mi ţin copiii. Sunt acolo trei-patru persoane fără adăpost care după ce beau, vorbesc urât. Nu-s răi, când n-am avut ne-au adus mâncare, dar am preferat să plecăm", zice femeia. Ildiko vorbeşte îngrijit, deasupra statutului pe care, de altfel, îl neagă. "Noi nu suntem boschetari. Atâta că avem probleme cu actele".

Poveste de Rogerius

Haias IosifŞi totuşi, familia nu a avut niciodată o casă a ei. Ildiko a ajuns în stradă imediat după Revoluţie. "Soţul meu şi-a vândut apartamentul din Rogerius în 1992 şi a plecat în Austria. Am rămas pe drumuri cu o fetiţă de 2 ani", relatează femeia cu naturaleţea victimei care şi-a spus povestea de nenumărate ori. Iarna a prins-o pe străzi. Micuţa a făcut meningită. Ar fi murit îngheţată dacă nu era Iosif (foto). "Când am văzut copilul ud şi îngheţat în braţe la femeia asta, am zis: «Treceţi în casă!»", spune acesta.

Bărbatul le-a luat în casa mamei sale din strada Tileagdului, unde au locuit până în 1997, când bătrâna a vândut casa şi s-a mutat în Sînnicolaul de Munte. Mai târziu a vândut-o şi pe asta, iar după câteva luni a murit, fără să le lase nimic. "Am 30 de ani pe cartea de muncă, am lucrat la Blănuri, la Electrometal, dar n-am avut niciodată destui bani pentru o casă", se scuză Iosif.

Bărbatul cu urechile clăpăuge şi vocea uşor piţigăiată are ceva din spiriduşul Dobby din seria Harry Potter. Fetele l-au botezat "Tata". E şeful familiei şi singura sursă de venit. Bărbatul are o pensie de 810 lei pe care o suplineşte ocazional cu diferite munci. "Descarc peleţi pentru încălzire la casele din Paleu. Lumea mă cheamă şi îmi dă la sfârşit mâncare pentru copii", zice el.

"Numai cine a trăit pe stradă..."

 Din 2002 până la începutul lui 2007 familia a stat în Cetariu, în casa unei fundaţii. Când imobilul a intrat în autodemolare au plecat. Acolo a copilărit Timea, rămasă cu deficienţe psihice după boala din copilărie. Tunsă băieţeşte, vorbeşte într-un idiom româno-maghiar pe care îl înţeleg doar ai ei. "E cuminte, dar n-o poţi lăsa singură. Dacă pleacă, uită cum să vină înapoi", povesteşte Ildiko.

Mama îşi împarte grija fetei cu mezina Denisa. Fetiţa de 11 ani este veselă, isteaţă şi lipicioasă. "O să mai vii să mă vezi după ce mă mut de sub pod?", îl întreabă ea pe reporterul BIHOREANULUI. Noroc că nu aşteaptă răspuns. "Azi m-a dus o prietenă la Aquapark. M-am dat pe tobogane. Uite ce-am făcut...", turuie, dezvelind o julitură. Îi plac desenele animate, salata de boeuf, îngheţata şi poveştile citite de maică-sa.

Ea se descurcă mai greu cu cititul. "La şcoală a fost printre primii la matematică şi la limba maghiară. O să-i iau o carte de poveşti, ca să citească mai mult", promite femeia. Denisa, de altfel, este principalul motiv pentru care familia vrea o casă. "Numai cine a trăit pe stradă ştie ce înseamnă să ai o uşă în spatele căreia să-ţi poată dormi copiii fără să le fie frică", spune Ildiko.

De teamă că şi-ar putea pierde locul de sub pod, familia îşi aşterne culcuşul numai după miezul nopţii, când scăldătorii au plecat, şi îl strânge în zori, înainte să meargă lumea la muncă. Toţi se spală în Criş, îşi ascund păturile în tufişuri, încarcă din lucruri într-un căruţ şi apoi pleacă în oraş. "Când avem bani mâncăm lângă gară, că-i mai ieftin, când nu, mergem în Parcul 1 Decembrie. Tata pleacă la lucru, iar eu grijesc de fete. Dacă am sta tot timpul sub pod ne-ar alunga Poliţia", explică femeia.

"Vom încerca să îi ajutăm"

Deşi lăsată pe străzi, familia era în evidenţele Administraţiei Sociale Comunitare Oradea de luna trecută, când i s-a şi făcut o anchetă socială. "Trebuia să fie ceva şedinţă despre noi, dar nu s-a ţinut", spune Tata. Convocată pentru 21 iulie la ora 9, Comisia socială, care analizează solicitările de locuinţe, s-a amânat pentru o dată nedeterminată. Şefuţi din Primărie, în frunte cu directorul adjunct al Direcţiei Patrimoniu Imobiliar, Cristian Popescu, care trebuiau să stabilească dacă familia va primi sau nu o cameră în căminul din strada Atelierelor, s-au dat prea ocupaţi ca să se deranjeze pentru nişte boschetari.

Lucrurile s-au urnit abia când BIHOREANUL s-a interesat de soarta lor. "Vom încerca să-i ajutăm în cel mai scurt timp", a promis directoarea ASCO, Arina Moş, care s-a şi ţinut de cuvânt: joia trecută, "dormitorul" de sub pod a rămas gol. Tata, Ildiko şi fetele s-au mutat într-unul din containerele amplasate de Primărie la Azilul din strada Gutenberg. Mai au încă de depus dosare de acte pentru o locuinţă socială, pentru înscrierea Denisei la o şcoală, pentru încadrarea Timeei în grad de handicap, dar ce şi-au dorit mai tare au primit. Un acoperiş sub care să poată închide uşa cu cheia, la adăpost de lumea de afară...


SUFLET DE ORĂDEAN
"Nici să cerşească nu ştiau"

Povestea familiei de sub podul Constantin Prezan a emoţionat mai mulţi orădeni. "De câteva săptămâni văd o familie formată din tată, mamă şi doi copii care dorm sub cerul liber. În ultimele zile, din cauza ploilor, dorm sub podul Prezan. Vă solicit sprijinul pentru a mediatiza acest caz", a scris un cititor pe adresa de email a săptămânalului BIHOREANUL. Jurist de profesie, bărbatul i-a ajutat cum a ştiut mai bine.

Şi n-a fost singurul. "I-am văzut în Nufărul acum câteva luni. Bătrânul şi fetiţa stăteau lipiţi de gard, nici să cerşească nu ştiau. Nu cereau, dar era evident că erau lihniţi de foame. Periodic le mai duceam mâncare", a povestit un orădean.

Previzibil, oamenii sunt impresionaţi de drama mezinei Denisa. "Sunt oameni buni, curaţi, politicoşi. Este nedrept să ajungă să doarmă sub pod. Fetiţa nu are nicio vină că părinţii sunt săraci", spune femeia care a dus-o pe Denisa la Aquapark împreună cu copiii săi. Toţi cei trei binefăcători au refuzat, modeşti, să-şi decline identitatea.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
3 Comentarii
Bangladesh
Dupa ce cititi in intregime articolul, nu poti sa nu te intrebi daca noi, ca stat, ca tara, de cine suntem mai apropiati? De vest sau de vreo republica populara bananiera? Eu sunt socat cand vad astfel de lucruri. Cum adica? Ai tu stat, copii lipsiti de aparare in strada, oameni cu handicap la fel, sub cerul liber? Am inteles, cu siguranta au si parintii o problema, fara doar si poate, dar, pe tine stat, te doare la basca pur si simplu de acesti oameni pentru ca nu stiu care x, y, z, din nu stiu ce institutii, pleaca in concediu, si mai ales, iei 'masuri' DACA SI NUMAI DACA se mediatizeaza cazul??? Pai cate cazuri nu sunt mediatizate? Stie cineva? A vorbit cineva cu ei? Exista macar o evidenta clara a situatiei lor? SUNT CONVINS CA NU. In Norvegia statul iti ia copiii si nu-i mai vezi doar de la o simpla cearta intre parinti. Bine ca avem noi institutii, directii, agentii, servicii, etc, cu baieti si fete in fruntea acestora platiti cu zeci si sute de mii de lei, care stau pe curul lor gras si se gandesc un an intreg la un singur lucru: persoana lor si sa iasa cat mai bine la pensie. Te mai miri ca acum, in lume, sunt doua popoare fruntase la migratie, noi si sirienii? Am ajuns la convingerea ca aici, singurul lucru in care TREBUIE sa investesti nu sunt cele firesti cum ar fi: familie, casa, masina, cariera, firma, etc., ci in plecarea cat mai repede, definitiva si ireversibila intr-o tara normala la cap, in care apoi sa incepi sa traiesti si sa iti faci cele amintite mai sus. Suntem pe ultimul loc la orice, nu din Europa, ci din jumatate de glob. Cred ca ne putem compara, usor favorabil, doar cu tarile cu 'STAN' la final. Spuneti-mi un exemplu de institutie de stat care functioneaza la parametri normali. Suntem scurtcircuitati de coruptie total, in toate si in tot.
Postat 08 August 2017, 09:23 de User anonimizat
hasu
Bravo celor de la Bihoreanul jos palaria dar un pic ii dau dreptate lui SWIC nu stiu in ce masura cei doi parinti sunt potriviti pentru a creste copii. Copii aceia ar trebui urgent sa beneficieze de ajutor social si daca parintii se dovedesc incapabili de a-i tine atunci institutiile tra sa-si faca datoria. Din doua rele cel mai putin rau!
Postat 07 August 2017, 21:03 de omul_din_ombuds
Păcat de copii
Da, un articol gazetăresc făcut fără prea multă documentare, când adevărul este altul. Această familie a fost ajutată de multă lume și multe ONG-uri. O fundație care le-a oferit două case, nu una, una în Sârbi și una în Cetariu, de unde au și plecat in urmă cu trei luni, nu în 2007 cum scrie in articol. Acolo au distrus totul, vecinii și primarul pot confirma, sunt și poze cu ce au lasat în urma lor, ceva greu de descris, arată ca și dupa un război, interior plin de gunoaie, curtea la fel și poarta distrusă. Păcat de cei doi copii, cea mare cu handicap sever, abia acum la 26 de ani i-au făcut buletin, iar cea mică tatăl o ducea la cerșit și căutat prin gunoaie în Paleu în loc să o lase la scoala, deși e foarte isteata. Nu cred că o locuință va rezolva prolema lor, în mai puțin de un an va fi distrusă, părinții ar trebui expertizați psihologic, pentru că nu sunt capabili să ofere îngrijire celor două fete, cu părere de rău o spun.
Postat 07 August 2017, 20:51 de SWIC
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.6085 RON
  • 1 EUR = 4.973 RON
  • 1 HUF = 0.0126 RON