Se sapă la temelia instanţelor de judecată: a început extinderea şi reabilitarea Palatului de Justiţie (FOTO)

În trei ani, instanţele bihorene vor avea o nouă faţă. S-a dat startul la şantierul pentru reabilitarea şi restaurarea Palatului de Justiţie, o mega-investiţie de 55 milioane lei menită să redea impunătoarei clădiri frumuseţea de odinioară.

BIHOREANUL a aflat că ambiţiosul proiect prevede schimbarea întregului circuit juridic din imobil. Adio ore lungi de aşteptare pe coridoare înguste şi slinoase, săli de judecată şi arhive ticsite de lume, plimbări inutile de la un etaj la altul! Pe viitor, toate se vor muta într-un singur loc: sub pământ. 10 încăperi delimitate pentru procese, arhive, săli de aşteptare separate pentru împricinaţi, martori, minori şi avocaţi. Şi asta nu e tot...

Doi ani de birocraţie

Clădirea din centrul oraşului a fost construită acum mai bine de un secol pentru împărţirea dreptăţii. În ultimele decenii, însă, zidurile au fost doar peticite, astfel că în interior pereţii scorojiţi şi înnegriţi începuseră să crape, la fel ca straturile de vopsea de pe tâmplăria ferestrelor niciodată înlocuite. În plus, din cauza numărului mare de procese, sălile de judecată şi arhivele instanţelor au devenit neîncăpătoare, iar beciul ce adăpostea arhiva unde se păstrează dosarele proceselor terminate a fost inundat în dese rânduri, ducând la distrugerea unor documente.

Rând pe rând, şefii instanţelor au tot cerut fonduri pentru reparaţii capitale, dar Ministerul Justiţiei a inclus abia în 2006 acest palat între cele 20 de clădiri propuse spre finanţare în cadrul Proiectului Reforma Sistemului Judiciar, din fonduri obţinute atunci de la Banca Mondială.

Angrenajul, până atunci doar plănuit, s-a pus în mişcare în decembrie 2010, când proiectul de reabilitare şi restaurare al Palatului de Justiţie din Oradea, întocmit de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii Bucureşti (IPCTC) a fost prezentat Guvernului şi aprobat. În mare, arhitecţii propuneau consolidări, reparaţii capitale şi extinderea suprafeţei existente, de la 11.961 mp la 15.351 mp, costurile totale ale investiţiei fiind estimate la 107,8 milioane lei (cca. 26,5 mil. euro) din care construcţii-montaj 83,8 milioane lei (cca. 20,6 mil. euro).

Autorizaţia de construcţie a fost obţinută după încă un an, pe 25 iulie 2011, iar câteva zile mai târziu Ministerul a demarat procedurile pentru organizarea unei licitaţii internaţionale în vederea selectării constructorilor. Documentaţia a fost aprobată de Banca Mondială pe 31 ianuarie 2012, firmele precalificate au fost invitate să-şi depună ofertele, însă procedura a fost anulată din cauza lipsei de competitori (cauzată tocmai de complexitatea lucrărilor). Licitaţia s-a reluat în martie 2012, lucrarea fiind atribuită în final unei asocieri de firme: Selina Oradea (lider de proiect) şi Vahostav SK Zilina (Slovacia), care se ofereau să termine lucrarea pentru o sumă de 55,2 milioane lei.

... trei de şantier

Asocierea a fost una de circumstanţă, recunosc reprezentanţii companiei orădene. "Suntem capabili să finalizăm investiţia singuri. Probabil vom apela la firma slovacă pentru restaurări. În rest, ne descurcăm", spune Boros Laszlo (foto), directorul diviziei de construcţii civile a Selinei, care coordonează lucrările împreună cu managerul de proiect Alexandru Bucur.

Şantierul a fost deschis de câteva săptămâni şi, potrivit constructorilor, va dura trei ani, termenul de predare a lucrărilor fiind 6 decembrie 2015. În prima etapă se realizează subsolul şi recompartimentarea parterului. "Muncă de chinez bătrân!", spune Boroş. Motivul? Proiectul prevede extinderea subsolului sub întreaga clădire, acum el existând doar sub aripa dinspre strada Schubert. "Asta înseamnă să excavăm 4,5 metri în pământ, în unele locuri inclusiv sub fundaţie, pentru realizarea unui aşa-numit canal tehnic. Sunt lucrări de rezistenţă care ridică probleme tehnice deosebite. Sapi un metru, faci canalul, torni betonul, aştepţi să se întărească, iar apoi porneşti mai departe", explică Boros.

Lucrările sunt îngreunate însă de faptul că pe coridoarele clădirii mini-buldoexcavatoarele nu pot întoarce şi, ca urmare, molozul nu poate fi evacuat decât cu roaba. De altfel, după cum spune managerul proiectului, peste 70% din prima etapă a investiţiei se va realiza manual. Muncitorii vor trebui să scoată peste 10.000 mc de pământ cu roaba, să asambleze peste 300.000 kg de oţel-beton şi 20.000 mp de cofrage, iar apoi să toarne 6.000 mc de betoane, toate fără ajutorul vreunui utilaj. "Doar în cazul săpăturilor e vorba de 1.000 de camioane cu pământ care trebuie scoase din clădire şi transportate. Vom încerca montarea unor benzi transportoare, dar nici acelea nu vor aduce o foarte mare economie de timp", spune Bucur.

Justiţie la subsol

Realizarea subsolului va permite transformarea parterului şi a celor două etaje existente în spaţii destinate exclusiv judecătorilor şi grefierilor încadraţi la cele trei instanţe: Judecătorie, Tribunal şi Curtea de Apel. Magistraţii vor avea în acest fel o sală de şedinţe, bibliotecă şi o sală de lectură, în prezent inexistente. Constructorii vor amenaja şi mansarda clădirii, care va fi destinată personalului administrativ. Totodată, pentru ca accesul să fie mai facil, între subsol şi mansardă se vor monta şi două lifturi.

Publicul va avea acces doar în subsolul Palatului de Justiţie, unde se vor desfăşura procesele. Aici vor fi 6 săli de judecată pentru procesele civile şi 4 săli pentru cele penale, arhivele celor trei instanţe şi săli de aşteptare separate pentru martori, minorii implicaţi în procese, avocaţi şi persoanele arestate, care vor ajunge aici printr-un culoar separat şi securizat.

Iluminatul întregului subsol, întins pe o suprafaţă de peste 2.000 mp, va fi posibil datorită unor luminatoare uriaşe cu geamuri blindate, fixe şi mobile, asemănătoare celor din "Piramida Primăriei", ce vor fi făcute în cele două curţi interioare.

Nici finisajele nu vor fi uşor de realizat, 99% constând în restaurare. Tâmplăria uşilor şi a ferestrelor, aflate într-o stare avansată de degradare, trebuie refăcute cu respectarea unor reguli specifice monumentelor arhitectonice, iar pardoseala de mozaic de la parter şi etaje va fi refăcută astfel încât să respecte originalele. "Sunt ornamente cu floricele, cu borduri speciale, modele complicate. Încă nu ştim unde vom găsi mozaicar, fiindcă este o meserie aproape dispărută", spune Alexandru Bucur (foto).

Evacuaţi

Până una-alta, după ce săptămâna trecută a fost desfiinţată parcarea din jurul clădirii, de luni se închide şi intrarea principală, accesul urmând să se facă doar dinspre strada Schubert (intrarea laterală), în vreme ce deţinuţii vor fi aduşi prin spatele clădirii. Şantierul a dat peste cap întreaga activitate a Judecătoriei şi Tribunalului Bihor, rămase încă la etajele clădirii, magistraţii, avocaţii şi justiţiabilii fiind obligaţi să suporte nu doar gălăgia demolatorilor, ci şi praful înecăcios rezultat din demolări.

Situaţia e, însă, doar temporară căci, după cum a declarat BIHOREANULUI Adriana Heredea, grefier în cadrul Biroului de presă al Tribunalului, cele două instanţe vor părăsi clădirea la vară, în vacanţa judecătorească: "S-a demarat o procedură de selecţie pentru închirierea unui spaţiu adecvat. Când îl vom găsi, ne vom muta".

Mutarea a fost solicitată şi de constructori, care susţin că rămânerea pe loc a magistraţilor ar îngreuna şi mai mult lucrările. "Nu poţi săpa la fundaţie, iar la etaj să se lucreze", explică managerul de proiect, care recunoaşte că va fi mai liniştit dacă nu ar mai avea grija magistraţilor. Are destule şi fără asta, trei ani de-acum încolo...

Palatul de Justiţie a fost ridicat la sfârşitul secolului XlX, după ce în 1891 s-a înfiinţat şi la Oradea o Curte Regală de Apel, iar autorităţile locale au fost obligate să-i asigure un loc corespunzător. Construcţia a început în 1895 şi a fost realizată, în două etape, de Guttman Jozsef şi Rendes Vilmos, după proiectul inginerului Kiss Istvan.

Palatul a fost inaugurat la 13 august 1898, dată de la care a adăpostit Tribunalul până în 1951, anul transformării în sediu al administraţiei de stat din regiunea Crişana. În perioada 1951-1959 aici s-a mutat sediul Regionalei Partidului Comunist, între 1960-1989 adăpostind Comitetul Judeţean al PCR Bihor, iar între 1990-2000 Prefectura judeţului.

Clădirea, inclusă pe lista monumentelor istorice protejate din România, a intrat în administrarea Ministerului Justiţiei în 1998.