Fotbal în cea mai nesigură ţară din lume!

Gata! Începe Cupa Mondială din Africa de Sud. O mare piatră de încercare pentru FIFA, o provocare ce părea de neîmplinit vreodată fie şi pentru că Africa de Sud e considerată cea mai nesigură ţară din lume.

Parcă toate nelegiuirile de pe pământ s-au arătat lumii după 1994, odată cu sfârşitul apartheidului şi alegerea lui Mandela ca preşedinte. Convulsiile interne, determinate de imposibilitatea estompării războiului dintre albi şi negri s-au încheiat, însă Africa de Sud este liderul mondial la numărul de violuri şi agresiuni pe cap de locuitor.

Sepp Blatter, preşedintele în exerciţiu al FIFA în 2004, nu a ţinut cont de nimic din toate acestea, încurajat fiind, la prima vedere, de reuşitele organizării de către Africa de Sud a Cupei Mondiale de rugby şi a Cupei Africii la fotbal, ambele competiţii fiind câştigate de echipele "Bafana - Bafana", în traducere aproximativă "Băieţi de Băieţi".

Presa mondială de mare calibru a vorbit în 2004, în momentul acordării Africii de Sud a organizării CM 2010, despre faptul că Blatter a alergat mai mult după voturile continentului negru, ceea ce a făcut ca Africa de Sud să fie prima ţară africană din istorie desemnată să organizeze Campionatul Mondial.

Amalgam de federaţii

Fotbalul a ajuns în Africa de Sud la finele secolului 19, adus, desigur, de coloniştii britanici. Cum aici rasismul era mai pronunţat decât în oricare altă ţară din lume, separarea rasială a devenit legendară în fotbalul mondial prin faptul că încă de la începuturile fotbalului în Africa de Sud existau patru federaţii: albă, neagră, bantu (grupare etnică) şi africano-indiană!

Fotbalul a fost supus, din start, la o politică rasială, prima măsură a politicii de stat. În 1956 Africa de Sud a fost membră fondatoare a Confederaţiei Africane. Asta n-a ajutat-o în 1957, când, înaintea Cupei Africii, a fost exclusă din Confederaţie pentru că a anunţat că va trimite la turneul final ori o echipă formată numai din albi, ori una compusă numai din negri! A fost numai începutul unui "du-te vino".

Sud-africanii au fost ba reprimiţi, ba excluşi, atât din FIFA, cât şi din Confederaţia Africană de Fotbal pe aceleaşi motive de rasism. După seria de excluderi şi reprimiri a urmat excluderea definitivă din FIFA, datorită apartheidului, în 1976, după răscoala Soweto. 16 ani a durat suspendarea, până în 1992, când Africii de Sud i s-a permis să joace un amical în compania Camerunului. În 1998 şi 2002, Africa de Sud a fost prezentă la Cupa Mondială, sub bagheta unor antrenori de calibru precum Philippe Troussier şi Carlos Queiroz.

11 limbi oficiale şi trei capitale!

Situată în extremitatea sudică a continentului, între Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian, Africa de Sud este singura ţară din lume cu trei capitale! Cape Town este capitala legislativă, Pretoria cea administrativă şi Bloemfontein capitala juridică, asta în condiţiile în care cel mai mare oraş este Johannesburg, o metropolă cu peste 10 milioane de locuitori.

Populaţia numără 50 de milioane de locuitori şi este cea mai variată din lume! 80% sunt de cu­loare, 10% albi şi restul o mixtură de indieni, europeni şi africani, ceea ce a dus la desemnarea a 11 limbi oficiale, majoritatea fiind dialecte ale vechii limbi Bantu. Engleza este abia a cincea ca grad de folosire! Deşi economia sud-africană este cea mai puternică de pe continent, conform ultimelor statistici mai bine de un sfert din populaţie este şomeră şi trăieşte cu mai puţin de un euro pe zi.

Ei cu vuvuzelele, noi cu... trompetele

Dacă fotbalul sud-african are vuvuzelele sale (foto), ce vor răsuna în toată lumea vreme de o lună, noi (nu) ne mândrim cu faptul că avem "trompetele" noastre. Cele de pseudo-fotbalişti, ale căror apariţii mass-media se mulează perfect pe stilul tabloidelor. Datorită lor suntem, vorba lui Răzvan Lucescu, în lumea a treia a fotbalului mondial. Dac-o exista vreo lume a patra, cu siguranţă nu va trece mult timp şi vom ajunge şi acolo.

Acest popor merita să se bucure de un loc la mondiale. Dar din păcate s-a ales cu o echipă de trompete de fotbalişti, incapabili "să cânte măcar o notă" în faţa unui public din Lituania, Macedonia, Ucraina sau chiar Feroe. Românul merita să aibă o echipă la mondiale, fotbalul românesc în niciun caz. Să recunoaştem că după "Generaţia de Aur" a venit Generaţia "Praf şi Pulbere" iar la modul în care se prezintă viitorul urmează The Next Generation, adică Generaţia "După noi Potopul".

Nu mai avem copii capabili să dea o pasă de trei metri, drept, nu avem fotbalişti capabili să facă o preluare de liga a doua engleză şi suntem înzestraţi cu jucători cărora nu li se explică exact la ce poartă trebuie să atace! Astfel, suntem protagoniştii unor autogoluri antologice. Dar cel mai frumos şi antologic autogol ni l-am dat imediat după 1990, când am uitat să investim în copii. N-am semănat nimic, n-avem ce culege. Astea sunt roadele.

Concluzia e clară. Nu mai avem fotbalişti ci actori într-un fotbal exagerat de slab. Noi, românii, avem jucători de fotbal. Ceilalţi, prezenţi la mondiale, au fotbalişti. Noi, orădenii, am avut cândva fotbalişti. Pe Nicolae Kovacs, primul român care a jucat la trei turnee de campionat mondial. Ca români, i-am mai avut pe Hagi şi Popescu, singurii care l-au egalat pe Kovacs. Apoi, însă, ne-am dus spre super-marketuri pentru a ne lua televizoare performante, ca să vedem mai bine mondialele.

Acolo este locul nostru, la TV, cu telecomanda în mână şi pregătiţi să citim ziarele mondene pentru a vedea unde, când şi cu cine au mai marcat trompetele noastre de pseudo-fotbalişti impuşi la naţională de impresari dubioşi. Dintr-o ţară în care fotbalul a murit, nu putem transmite decât un lucru: Trăiască Fotbalul şi Campionatul Mondial!

Spiritul Africii

Mascota oficială a Campionatului Mondial din Africa de Sud este Zakumi, un leopard cu părul verde. Numele lui vine de la ZA - abrevierea internaţională pentru Africa de Sud şi de la cuvântul KUMI, care înseamnă "zece" în majoritatea limbilor africane. Culorile mascotei sunt aceleaşi cu culorile echipamentului ţării gazdă: galben şi verde.

Leopardul se regăseşte frecvent în rezervaţiile africane, iar culoarea coamei sale reprezintă terenul de fotbal. "Zakumi reprezintă poporul, geografia şi spiritul Africii de Sud şi chiar esenţa Cupei Mondiale", a declarat secretarul general al FIFA, Jerome Valcke.

Soccer City Stadium - Johhanesburg

Este cel mai mare stadion din Africa de Sud şi va găzdui opt partide, printre care meciul de deschidere şi finala de pe 11 iulie. Din punct de vedere arhitectural, Soccer City a fost realizat după ceramica tradiţională sud-africană calabash, iar exteriorul este un mozaic în culorile pământului şi focului. Un punct de atracţie este intrarea principală, care are o înălţime de 16 metri, în stilul domurilor europene.

Soccer City a găzduit finala Cupei Africii pe Naţiuni din 1996, câştigată de naţionala gazdă. Mai mult, această arenă a găzduit şi prima baie de mulţime a lui Nelson Mandela după eliberarea din închisoare în 1990. Stadionul a fost complet modernizat pentru CM 2010, fiind practic reconstruit din temelii.

Messi are voie sex pe timpul Mondialului

Considerat drept una dintre cele mai mari vedete ce vor fi prezente la CM 2010, Lionel Messi ştie ce are de făcut pentru a deveni un fotbalist legendar. "Ca să intri în legendă, ca să fii mare, trebuie să câştigi un Mondial", a spus jucătorul de 22 de ani, Balonul de Aur din 2009, elogiat în ultima perioadă pentru numeroasele sale goluri de antologie. "Totul merge foarte repede şi trebuie să rămân liniştit", a continuat Messi, despre care atât colegii de la Barca, cât şi cei de la naţionala Argentinei susţin că este extrem de modest.

Dacă ar câştiga Cupa Mondială din Africa de Sud, fotbalistul ar intra în legendă alături de compatriotul său Diego Maradona, învingător al Mondialului din 1986, cu care este adesea comparat. Mai mult, Maradona le-a permis jucătorilor să fie însoţiţi în Africa de Sud de soţii ori prietene. "El Pide d'oro" le-a spus jucătorilor săi că au voie să facă sex pe perioada Campionatului Mondial, cu două indicaţii preţioase: de preferinţă cu aceeaşi parteneră şi nicidecum în ziua meciului.

Ghana, cea mai tânără echipă

Echipa naţională a Ghanei va veni în Africa de Sud cu cel mai tânăr lot dintre cele 32 de participante, fiind urmată îndeaproape de Coreea de Nord şi Germania. Cei 23 de jucători ai "Stelelor Negre" au o medie de vârstă de 24 de ani. Asta n-ar fi o problemă pentru ghanezi, care sunt campionii lumii la tineret. La celălalt capăt al clasamentului vârstei medii a loturilor, se situează două mari favorite, Brazilia şi Anglia, cu aproape 29 de ani.

Frate contra frate!

Pentru prima dată în istoria Cupei Mondiale, doi fraţi ar putea fi adversari! Kevin Prince Boateng (23 de ani, foto stânga) s-a născut la Berlin şi a jucat în naţionalele de juniori ale Germaniei la toate categoriile de vârstă. Fotbalistul de la Portsmouth a avut un acces de naţionalism şi, ajuns la majorat, a ales să joace la seniori pentru ţara de origine, Ghana.

În schimb, fratele lui Kevin, Jerome Boateng (21 de ani, foto dreapta), jucător la Hamburg, a ales să reprezinte culorile Germaniei şi la naţionala mare. Soarta a făcut ca Ghana şi Germania să fie repartizate în aceeaşi grupă, D. Mai mult, programul le-a pus faţă în faţă în ultima etapă din grupă, programată pe 23 iunie, partida putând fi decisivă pentru calificare!

Sud-africanii, premiaţi la gol marcat!

Jucătorii Africii de Sud ar putea împărţi 100.000 de euro pentru fiecare gol pe care îl vor înscrie la turneul găzduit de ţara lor. Federaţia sud-africană doreşte să recompenseze echipa cu câte 100.000 de euro pe gol pentru a motiva jucătorii să înscrie. Echipa Africii de Sud are o medie de 1,1 goluri pe meci în cele 250 de partide internaţionale pe care "Bafana - Bafana" le-a disputat la nivel global din 1992 până în prezent.

Cassano a ales nunta în locul naţionalei

Antonio Cassano (27 de ani, foto), a cărui imagine de băiat rău din trecut l-a influenţat pe selecţionerul Italiei, Marcello Lippi, se afla în formă maximă la Sampdoria înaintea CM.

Susceptibil de a fi selecţionat în lot, Cassano a spus: "În niciun caz, pentru că ar trebui să-mi amân nunta!". Drept pentru care fotbalistul a rămas acasă şi se va căsători în 19 iunie.

Recordurile Cupei Mondiale

Recordurile echipelor naţionale
Cele mai multe prezenţe: Brazilia (18, toate!)
Cele mai multe trofee: Brazilia (5)
Cele mai multe prezenţe în finală: Brazilia şi Germania (7)
Cele mai multe meciuri jucate: Brazilia şi Germania (92)
Cele mai multe meciuri câştigate: Brazilia (64)
Cele mai multe goluri marcate: Brazilia (202)

Recorduri într-un turneu
Cele mai multe meciuri câştigate: Brazilia (7) în 2002
Cele mai multe goluri marcate: Ungaria (27) în 1954
Cele mai puţine goluri primite: Elveţia (0) în 2006

Recorduri de jucători
Cele mai multe turnee jucate: Antonio Carbajal şi Lotthar Matthaus (câte 5)
Cele mai multe turnee câştigate: Pele (3)
Cele mai multe meciuri jucate: Lotthar Matthaus (25)
Cele mai multe minute jucate: Paolo Maldini (2.217)
Cele mai multe prezenţe în finală: Cafu (3)
Cel mai tânăr jucător: Norman Whiteside (17 ani şi 42 de zile)
Cel mai bătrân jucător: Roger Milla (42 ani şi 39 de zile)
Cele mai multe goluri marcate per total: Ronaldo (15)
Cele mai multe goluri marcate într-un singur turneu: Just Fontaine (13), în 1958
Cele mai multe goluri marcate într-un singur meci: Oleg Salenko (5), în 1994, Rusia - Camerun
Cele mai multe goluri marcate în finală: Geoff Hurst (3), în 1966
Cel mai tânăr marcator: Pele (17 ani şi 249 zile), în 1958, Brazilia - Ţara Galilor
Cel mai bătrân marcator: Roger Milla (42 ani şi 39 zile), în 1958, Camerun - Rusia
Cel mai rapid gol: Hakan Şukur (11 secunde), în 2002, Turcia - Coreea de Sud
Cele mai multe meciuri fără să primească gol: Peter Shilton şi Fabien Barthez (10)
Cele mai multe minute fără să primească gol: Walter Zenga (512)

Recorduri de antrenori
Cele mai multe meciuri: Helmut Schon (25)
Cele mai multe meciuri câştigate: Helmut Schon (16)
Cele mai multe titluri câştigate: Vittorio Pozzo (2)
Cele mai multe turnee: Bora Milutinovic şi Carlos A. Parreira (5)
Cel mai tânăr antrenor: Jose J. Tramutola (27 ani, 267 zile), 1930
Cel mai bătrân antrenor: Cesare Maldini (cu Paraguay, 70 ani, 131 zile), 2002
Câştigător al trofeului atât ca antrenor, cât şi ca jucător: Mario Zagallo şi Franz Beckenbauer