Dragoste de turturea

L-a găsit toamna trecută, agăţat într-o tufă de trandafiri. Pielea îi atârna pe piept ca o zdreanţă îmbibată cu sânge, dezvelindu-i la vedere carnea albă de dedesubt.

Când l-a scos dintre spini, porumbelul abia sufla. Era un ghemotoc inert şi fără vlagă. "O fi căzut şi n-a mai putut ieşi, săracul. Nu m-a lăsat sufletul să-l abandonez"", îşi aminteşte Gavril Ileş, bărbatul care l-a salvat.

De la acea întâmplare, în numai câteva luni, între el şi pasăre s-a creat o prietenie pe cât de neobişnuită, pe atât de frumoasă. Acum, amândoi refuză să se mai despartă...

Porumbel la cutie

Gavril Ileş a găsit porumbelul lângă casă. "Căzuse într-o tufă de trandafiri, între spini. Am auzit un zgomot ca un foşnet şi m-am dus să văd ce e. Atunci l-am văzut", povesteşte bărbatul. Abia când a ajuns cu pasărea în casă a văzut cât de grav era rănită. "Palmele mi s-au umplut de sânge. Bietul porumbel avea pielea crăpată pe tot pieptul. S-a zbătut să iasă dintre spini şi s-a tăiat peste tot. L-am curăţat şi l-am dat cu Rivanol, iar apoi i-am făcut culcuş într-o cutie de carton".

A durat câteva săptămâni bune până s-a vindecat complet, după care i-a dat drumul să zboare. Atâta doar că pasărea nu mai voia chip să plece! "A rămas pe lângă casă şi i-am făcut cuib pe casa scării".

De atunci, de câte ori iese din casă, porumbelul i se aşează pe umăr şi-l însoţeşte peste tot. Dar numai până la poartă, căci mai departe parcă nu vrea, pur şi simplu, să se aventureze, ca şi cum s-ar fi săturat de lumea exterioară! "De multe ori nici nu pot lucra pe lângă casă de el. Vine de pe unde este, mi se pune pe umăr, pe cap sau pe mână, şi îmi vorbeşte pe limba lui", povesteşte Gavril.

Cu pereche

Văzând că porumbelul nu mai pleacă, omul s-a gândit că ar trebui să-i găsească o pereche, să nu rămână singur. Drept urmare, în martie, i-a cumpărat o porumbiţă din piaţa de păsări. "Eu n-am mai avut porumbei şi n-am ştiut cum se vor obişnui. Când i-am dat drumul porumbiţei, a şi zburat. Trei zile n-am văzut-o. Am crezut că s-a întors la cel de la care am cumpărat-o şi care m-a avertizat asupra acestui lucru. Apoi am văzut-o întoarsă lângă porumbelul meu", spune bărbatul zâmbind.

În scurt timp, în cutiuţa porumbeilor a apărut un ou pe care cei doi l-au clocit cu rândul. "Când mergeam la lucru, îl găseam pe porumbel. Seara, stătea porumbiţa". Totul a durat câteva săptămâni, iar zilele trecute a văzut că în culcuş a apărut un puiuţ. "Acum m-am apucat să fac un porumbar mic în curte, unde să le pot muta familia", explică Gavril.

Prietenul animalelor

Familia de porumbei nu e singura preocupare a lui Gavril Ileş. În gospodăria sa de pe Dealul Viilor şi-au găsit cămin cinci pisici şi doi câini culeşi de pe stradă. "Care de pe unde... Un pui de mâţă l-am găsit plin de noroi, aproape de casă. Fusese aruncat probabil de un vecin, care o fi avut prea mulţi. Un câine l-am luat de lângă un gard, în apropierea Gării. A trebuit operat, că nu putea umbla. Am plătit 500 de lei la veterinar pentru operaţie. I-a pus o tijă şi de atunci se descurcă", povesteşte omul.

Bărbatul nu a scăpat nici de certuri cu vecinii din cauza animalelor. "Am avut mici baiuri. Unul din căţei a mai vânat din puii de găină din vecini, a ieşit cu ceartă, dar ce să fac, asta e... A trecut, am legat câinele, iar lucrurile s-au liniştit, slavă Domnului".

Milos

Acum, pe lângă căţei, pisici şi porumbei, Gavril şi-a făcut şi o crescătorie de iepuri. Are deja 50. Însă, deşi ideea iniţială era ca, pe lângă vânzare, să mai şi gătească din ei, omul spune că, atunci când vine vorba să-i sacrifice, i se înmoaie inima. "Mi-i milă de ei. Pur şi simplu nu pot, nici să-i tai, nici să-i mănânc"...

Pentru el, necuvântătoarele care îl înconjoară au ajuns prea importante. Sunt prietenii lui. Aşa că se ghidează după învăţătura unui scriitor celebru, George Bernanrd Shaw: "Animalele sunt prietenii mei, iar eu nu-mi mănânc prietenii".

MENIU
Pe categorii

Hrana celor aproape 60 de animăluţe din gospodăria lui Gavril Ileş îl costă aproximativ 200 de lei lunar. Fiecare specie cu specialităţile ei. Porumbeii primesc diverse grăunţe, iepurii amestecuri de ierburi, fân, dar şi legume şi fructe, iar pisicile şi câinii hrană uscată şi salamuri speciale. "Avem un adevărat depozit. Dar m-am obişnuit. Cred că nici n-aş mai putea trăi fără animale pe lângă mine", se destăinuie bărbatul.