URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 26 MARTIE 2019

Ediția tipărită

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Atunci când se fac investiţii din fonduri guvernamentale, reţeta e simplă. De obicei câştigă o firmă tare din Bucureşti, care are intrare pe la CNAIR, la Ministerul Dezvoltării sau la Compania Naţională de Investiţii. Imediat după adjudecarea licitaţiei, care de regulă are la bază descalificarea concurenţei, fericitul câştigător sună la fraierii care au firme din Oradea şi le propun să le subcontracteze lucrarea.
Zic şi eu
Adrian Cris
Se zice că doar cine nu munceşte nu greşeşte (deşi eu, personal, cred că greşeşte şi cel ce nu munceşte). În orice caz, bărbaţi sunt cei care îşi asumă greşelile, iar eu îmi declar apartenenţa la această categorie. Ca atare, recunosc că după ce am primit reacţia lui Pásztor, i-am verificat argumentele, cum că deplasarea în interes de serviciu în Austria a făcut-o separat de cea în interes privat în Elveţia. 
Cum a fost?
Lucian Cremeneanu
Protestul de vineri a avut eficiența unei petale de trandafir în fața șenilei unui tanc de 50 de tone. Conducătorii s-au spart de râs în timpul protestului de un sfert de ceas al celor buni, după care s-au întors în întuneric și fum, la masa de poker pe care joacă soarta acestei nații nefericite. Pe ei nu îi interesează dacă străzile se blochează pentru 15 minute, câtă vreme lucrul acesta oricum se întâmplă zilnic, ore în șir...
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Care credeţi că ar fi soluţia cea mai bună pentru reintroducerea zborurilor internaţionale e Aeroportul din Oradea?





De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Instanţa Supremă s-a pronunţat recent, printr-o decizie de speţă, în sensul în care Ghidul pentru acordarea daunelor morale emis de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii nu este obligatoriu pentru instanţe.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numită şi "durerea facială paroxistică", această afecţiune se caracterizează  prin dureri puternice la nivelul buzelor, gingiilor, obrajilor, bărbiei şi, mai rar, la nivelul ochilor. Boala afectează nervul trigemen, un nerv cranian care asigură sensibilitatea tegumentelor feţei şi a jumătăţii anterioare a capului, iar prin ramura sa motorie are rol în masticaţie. 
Psihologul Bihoreanului
Razvan Coloja
Din păcate, cinematografia şi oamenii neinformaţi perpetuează o serie de mituri care impun o stigmă asupra bolnavilor şi asupra celor cu afecţiuni psihice. Un schizofrenic este confundat des cu cei cu personalitate multiplă, cu criminalii în serie, cu cei malefici şi răi, gata de violenţe inimaginabile. Adevărul este, însă, altul...
10 Ianuarie 2019, 08:02

Buna Dorina: Povestea orădencei care deţine recordul de longevitate în voluntariatul dedicat copiilor cu nevoi speciale

Buna Dorina: Povestea orădencei care deţine recordul de longevitate în voluntariatul dedicat copiilor cu nevoi speciale SĂRBĂTOARE ÎN FIECARE ZI. Dorina Vlad l-a întâmpinat pe Moş Crăciun alături de preşcolarii de la Casa Minunată, ocupându-se, ca de obicei, mai ales de cei cu nevoi speciale. În dimineaţa de după serbare a ajuns la grădiniţă cu punctualitatea obişnuită, i-a ajutat la micul dejun şi apoi a urmat cu ei programul obişnuit. "Fiecare zi este şi pentru mine, ca şi pentru ei, o joacă şi o poveste", consideră Dorina
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

De Crăciun fii mai bun, nu durează decât trei zile! Cum sărbătoarea a trecut, cei mai mulţi au şi uitat gluma, cam cinică, pe care şi-o vor mai aminti la anul.

Nu şi Dorina Vlad, o orădeancă pentru care în fiecare zi e un fel de Crăciun. Cu excepţia duminicilor, le începe pe toate muncind pentru copii mai mici ori mai mari, toţi cu diverse nevoi speciale, şi asta nu din pocăinţă, pentru că ar vrea să-şi răscumpere cine ştie ce păcate, şi nici pentru că ar fi singură, fără familie, prieteni ori responsabilităţi profesionale, ci fiindcă, pur şi simplu, vrea ca ziua de azi să fie mai bună decât ieri.

"Vrea să ajute"

Adriana du Plessis (foto), preşedintele Fundaţiei Casa MinunatăDorina s-a "apucat" de voluntariat la fel cum alţii se lasă de fumat: dintr-o dată. Numai că pentru a lua decizia nu i-a trebuit niciun moment special şi, mai ales, şi-a urmat-o cu consecvenţă. "În februarie 2014, aveam mare nevoie de voluntari. Nici nu se putea un moment mai potrivit. Atunci a apărut Dorina, căreia i-am fost recomandaţi de nişte cunoscuţi. Ne-au spus că vrea să ajute", îşi aminteşte Adriana du Plessis (foto), preşedintele Fundaţiei Casa Minunată, care administrează în Oradea o grădiniţă cu acelaşi nume. "Mai găseşti voluntari pentru câte o acţiune, două, pentru câte o lună sau pentru o vară, dar mai rar am cunoscut pe cineva aşa dedicat ca ea. E cea mai longevivă", spune reprezentanta organizaţiei.

Deschisă în 1994, grădiniţa şcolarizează nu doar copii de "corporatişti" (aici sunt educaţi inclusiv micuţi coreeni, băieţelul unui cuplu româno-nigerian, italieni şi chiar o pereche de gemeni din Iordania), pentru care părinţii plătesc taxe, ci şi copii cu diverse dizabilităţi fizice şi psihice, de la autişti până la suferinzi de sindrom Down, ale căror familii, cu posibilităţi materiale modeste şi cheltuieli mari, sunt scutite de taxe. În special de aceşti copii se ocupă Dorina. "Aceşti copii nu se descurcă singuri, unul are nevoie de atenţie cât alţii doi sau trei normali. Deşi normalitatea, în zilele noastre, este foarte relativă...", explică educatoarea Liana Hodişan.

Viaţa pe din două

Alexandru Vlad, soțul voluntarei Dorina VladDorina Vlad e doar un boţ de femeie, scundă şi slabă, cu o meserie mai degrabă dură decât de natură să-i desăvârşească vocaţii pedagogice. După absolvirea Politehnicii din Timişoara, în anii ’80, a lucrat ca inginer pe şantiere de construcţii civile, hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare, în Bihor şi în Satu Mare. "Vrând, nevrând, n-a putut căpăta respectul colegilor strigând ori mergând cu ei prin crâşme, ci prin profesionalism, stăpânind meseria", spune soţul ei, Alexandru Vlad (foto), cel care a şi convins-o să se destăinuie BIHOREANULUI. "Nu se consideră nicidecum o "vedetă", orice ar însemna asta. Dimpotrivă, e modestă. Am convins-o să apară în presă pentru că aşa poate da un exemplu şi altora", spune bărbatul.

Chiar dacă, practic, trăieşte două vieţi, Dorina e cât se poate de "normală", povesteşte el. Aşa a fost şi ca mamă, până ce ambii băieţi, acum bărbaţi în toată firea, şi-au luat zborul din casa părintească, aşa a rămas şi acum, când au ajuns la vârstă de bunici. "Fiecare zi are două părţi. Dimineaţa ne bem cafeaua împreună, după care, de lunea până vinerea, merge la copiii de la Casa Minunată. După-amiaza vine acasă, se ocupă de treburile casnice şi apoi îşi vede de munca pe care o face pe cont propriu, ca inginer proiectant", spune Alexandru despre consoartă.

Importanţa ascultării

La grădiniţă, micuţii se lipesc, efectiv, de "buna" Dorina. Nici nu-i de mirare, pentru că nu-i ajută doar să se spele, să mănânce ori să se îmbrace, ci îi drăgăleşte, îi alintă, îi ascultă, le vorbeşte, le spune poveşti, glumeşte, se joacă cu ei.

"Noi, adulţii, cerem respect de la copii, dar uneori uităm să le acordăm şi lor respectul cuvenit, atenţia", se confesează Dorina. Ca atare, pe copiii fără deficienţe psihice îi ascultă cât poate de mult şi cu cea mai mare atenţie. "Îşi iau o mulţime de informaţii din zbor, de la televizor, de pe tablete, din telefon, dar de multe ori nu au cu cine să discute, pentru că părinţii sunt obosiţi. Dacă îi asculţi, închegi cu ei conversaţii interesante", zice "educatoarea". Meseria soţului, de medic veterinar, precum şi pasiunea amândurora ("acasă avem blănoşii noştri") a ajutat-o să aibă ce istorisi copiilor. "Fiecare poveste cu animăluţe îi poate învăţa să fie buni cu ele, dar şi cu ceilalţi copii, cu toţi oamenii. Fiecare poate avea un tâlc folositor în viaţă", explică femeia. Din aceeaşi pasiune s-a născut şi ideea unei "ore de zoologie", pe care Dorina să o ţină săptămânal la grădiniţă după vacanţa de iarnă.

Vesele şi triste

Cel mai mult îi place, însă, să se joace cu copiii. Iarna, când e rece, nu pregetă să se tăvălească pe jos cu ei: "Aşa fac şi gimnastică, mă încarc cu energie fără să mai merg la nicio sală". Vara, fireşte, preferă joaca în aer liber. Odată, îşi aminteşte ea, s-a căţărat într-un prun din curtea grădiniţei şi le arunca fructe copiilor. "La un moment dat mi-a sunat telefonul. Cu o mână îl căutam prin buzunar, cu cealaltă mă ţineam de-o creangă şi cu picioarele încercam să-mi ţin echilibrul. Am fost caraghioasă de vreme ce copiii râdeau copios". De cele mai multe ori, jocurile au o finalitate educativă. "Luăm tricicletele, bicicletele, rolele, şi facem concurs, dar cu respectarea regulilor de circulaţie", exemplifică Dorina.

Cu copiii suferinzi de dizabilităţi lucrurile stau, bineînţeles, diferit. "De fiecare dată când am în grijă un asemenea copil, mă documentez despre afecţiunea lui şi încerc să fiu cât mai atentă la manifestări şi la posibilităţile de a-l ajuta", explică femeia. Primul de care s-a ocupat a fost un băieţel de 3 ani, Alex, ţintuit în scaun cu rotile. "Din când în când, îl mai văd şi acum, e în clasa I la o şcoală din apropiere. Ne mai vedem dimineaţa, când eu vin la grădiniţă şi el merge la şcoală, sau la prânz, când ieşim". Alteori, poveştile sunt triste. "Am avut o fetiţă cu sindrom Rett, care umbla cu greutate, acum e în cărucior, nu mai merge deloc, e o boală degenerativă incurabilă". Totuşi, serbează victoriile mai degrabă decât să se lase copleşită de înfrângeri. "La ultima serbare de Crăciun a existat un moment special pe care l-au putut înţelege doar copiii şi educatoarele. Un băieţel a împărţit personal fiecărui participant câte un măr. Poate nu pare mare lucru, dar până acum câteva luni Şerban nu putea merge...".

"Frumuseţea din fiecare copil"

De cinci ani, Dorina n-a absentat nicio zi de la "serviciul" ei voluntar şi, mai mult, de doi ani îşi împarte sâmbetele, pe rând, cu adolescenţi din Centrul de Plasament nr. 2 Oradea şi cu copii din Centrul Sf. Ştefan de la Sâniob. "La grădiniţă se simte rigoarea protestantă, la Sâniob, unde centrul e patronat de franciscani, se vede ordinea catolică. La CP 2, din păcate, nu se simte mare lucru, doar rigiditatea sistemului de stat", spune ea. "Acolo sunt şi copii de 4 ani, şi tineri de 24 de ani, fete şi băieţi, care nu pot fi aruncaţi în stradă. Din stradă au fost aduşi mulţi, unii abuzaţi de propriile familii. Sunt fete care devin mame la 12, la 14 ani. Poveştile lor te pot împovăra, dar încerci să le îngropi, să nu răscoleşti traume, ci să ajuţi copiii să meargă mai departe. Vreau să văd frumuseţea din fiecare, pentru că niciunul nu e vinovat pentru ce duce cu el din spate".

Dacă în orfelinatul de stat Dorina ajută "locatarii" inclusiv ca profesoară de matematică, meditându-i la teme, la Sâniob, tot jucându-se cu ei, îi învaţă româneşte. "Ei vorbesc ungureşte şi învăţ şi eu limba maghiară, dar mă bucur că responsabilii centrului au început de-o vreme să-i dea la şcoli româneşti, tocmai ca să nu mai fie izolaţi şi să se integreze mai uşor", spune femeia. În fond, tocmai acesta este unul dintre scopurile ei şi ar trebui să fie, crede ea, al tuturor educatorilor: fiecare copil să simtă că este al tuturor şi peste tot "acasă"...


SPERANŢA UNUI EXEMPLU
"Dacă am respecta regulile"

Dorina Vlad a început să lucreze ca voluntar la 57 de ani, când a avut o "revelaţie" morală. "După ce ne-au crescut băieţii şi au plecat la casele lor, iar soţul meu şi cu mine am ajuns în pragul pensionării, am simţit că a venit vremea să trăim şi pentru alţii", spune femeia, care din acelaşi motiv a ajuns să creadă că poate mai mult decât să-i ajute doar pe copiii cu dizabilităţi de la Casa Minunată, asumându-şi şi lucrul cu cei din orfelinatele din Oradea şi Sâniob: "pur şi simplu, am simţit că pot fi şi mai bună".

Femeia spune că nu este nici atee, dar nici bisericoasă, dar crede în cele 10 porunci ca în nişte reguli pe care, dacă le-ar urma, credincioşi sau nu, oamenii ar avea o lume mai bună. "Încerc să fiu, să zic aşa, un creştin practicant, aplicând poruncile ca atare: să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, să nu minţi, să nu furi... Dacă majoritatea am respecta aceste reguli, toţi am trăi mai bine".

O altă motivaţie este, însă, gândul la frământările părinţilor care au copii cu dizabilităţi. "Cei care avem copii sănătoşi nici nu ne dăm seama ce norocoşi suntem. Marea dramă a celor care au copii cu handicap este asta: cine va avea grijă de ei după ce noi vom îmbătrâni sau nu vom mai fi? Dacă mereu vor exista voluntari, poate le uşurăm bătrâneţile de grija asta".

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
0 Comentarii
count display

FOTO BIHOREANUL

  • Ziua Poliției, la Oradea: Peste 100 de avansări în grad și multe diplome pentru poliţiştii merituoşi. Nu avem 'poliţistul anului'! (FOTO)
  • Scenariu de urgenţă, la Marghita: Incendiu urmat de explozie, victime prinse sub dărâmături (FOTO)
  • Accident pe DN 75: Patru persoane au ajuns la spital, după ce un Volkswagen a tăiat calea unui Audi şi l-a proiectat într-o altă maşină (FOTO / VIDEO)
  • Accident pe DN 79, la ieşirea din Livada: Trei persoane rănite şi trei maşini lovite, după ce un SUV a ţâşnit pe şosea şi s-a făcut nevăzut (FOTO / VIDEO)
  • Marşul pentru viaţă, în Oradea: O mie de oameni au protestat paşnic împotriva avortului (FOTO / VIDEO)
  • Jurnaliști cu pistol: Concurs între ziariști, de Ziua Poliției (FOTO)
  • Un grup de elevi din Grecia, primii vizitatori ai Muzeului Pompierilor Bihoreni (FOTO)
  • Dezbaterile în instanţele din Oradea au fost suspendate: Toţi grefierii au ieșit la protest! (FOTO)
  • Magazinul de plante Kaluna vă aşteaptă în parcarea Era Park Oradea (FOTO)
  • Bustul generalului Moşoiu a fost coborât de pe soclu pentru reabilitare (FOTO/VIDEO)

TIMP LIBER

Timp liber

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.2013 RON
  • 1 EUR = 4.7538 RON
  • 1 HUF = 0.015 RON