Trăiască Regele! Ferdinand Întregitorul a revenit în inima Pieţei Unirii din Oradea. Cine a fost acolo înaintea lui? (FOTO)

A trecut un secol de când Oradea i-a primit, cu mari onoruri şi cu însufleţire, pe doi dintre cei mai importanţi musafiri ai istoriei sale. Pe 23 mai 1919, Regele Ferdinand şi Regina Maria au vizitat oraşul de pe Crişul Repede pentru întâia oară, cu misiunea de a „prelua” simbolic acest teritoriu, proaspăt cuprins în România Mare.

Pentru a celebra acest moment important din istoria oraşului, Primăria a decis să îl readucă pe suveran în centrul municipiului. O statuie ecvestră a Regelui Ferdinand, asemănătoare celei care a fost dezvelită în 1924, va trona, de acum înainte, în Piaţa Unirii...

Visul lui Moşoiu

Generalul Traian Moşoiu, cel care a condus intrarea Armatei Române în Oradea după decretarea Marii Uniri, a fost cel care, cu prilejul vizitei făcute de Regele Ferdinand şi Regina Maria în Oradea, pe 23 mai 1919, a făcut o promisiune sacră: că Majestăţile Lor vor avea în centrul oraşului câte o statuie fiecare. Şi s-a ţinut de cuvânt! Moşoiu a propus şi a susţinut în faţa Consiliului Orăşenesc amplasarea statuii suveranei în faţa Teatrului redenumit Teatrul Regina Maria, iar a monumentului Regelui Ferdinand în Piaţa Unirii. Iar Consiliul a fost de acord.

Primul monument finalizat a fost cel al Reginei Maria. Special pentru festivitatea de dezvelire, cuplul regal a venit la Oradea, pe 13 octombrie 1921, iar mărturii despre această zi au rămas în presa locală, şi chiar în jurnalul Reginei. Realizată din bronz, statuia „de o mărime impresionantă” a fost acoperită cu un drapel, iar după o slujbă religioasă oficiată de episcopul Roman Ciorogariu „a fost dezvelită în urale extraordinare”.

Au urmat 7 discursuri, despre care Regina a scris, cu umor: „Dacă nu aş avea deja o părere bună despre mine, ar fi fost justificat să-mi formez una acum”. După o defilare a delegaţiilor de ţărani şi o paradă militară, Regele şi Regina au plecat în ovaţii.

Sub ochii regilor

Cuplul regal a revenit în Oradea în 21 noiembrie 1924, într-o zi de vineri, când Generalul Moşoiu şi-a săvârşit promisiunea şi a organizat ceremonia pentru dezvelirea statuii Regelui Ferdinand. Până atunci, în centru trona statuia regelui maghiar Ladislau cel Sfânt, considerat întemeietorul oraşului. În şedinţa din 26 iunie 1923, Consiliul Orăşenesc a decis să predea statuia Episcopiei Romano-Catolice, care urma să o aşeze în curtea reşedinţei episcopale. De altfel, şi în prezent, statuia lui Ladislau (foto) se află acolo.

Statuia Regelui Ferdinand fusese realizată de sculptorul orădean Mihail Kara. Presa vremii a scris că dezvelirea ei a adunat numeroşi oameni, atraşi, fireşte, şi de prezenţa Familiei Regale. Momentul a fost „imortalizat” şi în jurnalul Reginei Maria, care, cu sinceritatea specifică, a mărturisit chiar că... nu prea îi place! În schimb, a lăudat Oradea...

„Totul era foarte bine organizat şi, deşi nu pot spune că îmi place la nebunie statuia Maiestăţii Sale pe care am venit să o dezvelim, trebuie să mărturisesc că modul cum a fost aranjată întreaga piaţă mare, cu statuia (ecvestră) ridicându-se în mijlocul ei, este unul dintre cele mai reuşite din toată ţara. Toate acestea, datorită eforturilor grasului Moşoiu (aşa îi plăcea Reginei să-l tachineze pe general - n.r.). A fost cea mai mare realizare a sa”, a notat Regina.

În jurul monumentului, în 1924-1926 piațeta a fost amenajată după planurile arhitectului Duiliu Marcu, cu balustrade și stâlpi de piatră cu motive florale, dar și cu două fântâni arteziene.

De la „tunuri” la Viteaz

Viaţa statuii n-a fost, însă, lungă. În septembrie 1940, înainte de intrarea trupelor maghiare în Oradea, ca efect al Arbitrajului de la Viena, când s-au evacuat toate bunurile de valoare materială, statuia Regelui Ferdinand, împreună cu cea a soţiei sale, au fost trimise la Beiuş, devenită noua reşedinţă a judeţului. De aici, cele două monumente au dispărut fără urmă, fiind probabil topite de comuniști.

Locul de unde Ferdinand privea orașul a fost „comunizat” în 1945, fiind amplasat un monument dedicat Armatei Sovietice (foto), încadrat de două tunuri, astfel încât o vreme orădenii au denumit zona, oficial intitulată Piaţa Malinovski, „parcul cu tunuri”. După căderea comunismului, în 1994, tunurile au fost şi ele scoase din Piaţa Unirii, iar în locul lor a apărut cunoscuta statuie ecvestră a lui Mihai Viteazul, realizată de sculptorii Alexandru Gheorghiţă şi Georgeta Caragiu, din 8,5 tone de bronz turnat, şi finanţată de cadre militare.

Dovadă de respect

După reabilitarea Pieţei Unirii, Primăria Municipiului Oradea a decis să readucă în centrul urbei şi o statuie dedicată Regelui Ferdinand, mai cu seamă că, în 2012, şi Regina Maria a „revenit” în oraş. Un monument în cinstea ei (foto) fost dezvelit în faţa Teatrului ce-i poartă numele, în piaţa botezată Ferdinand I, supusă azi unor ample lucrări de modernizare.

Sculptorul Florin Codre, cel care a realizat şi statuia ecvestră a lui Carol I din Bucureşti, a primit din partea municipalităţii orădene sarcina să realizeze monumentul lui Ferdinand Întregitorul, şi s-a achitat cu brio. Realizată din bronz, statuia ecvestră a fost turnată la un atelier din Zicându Nou. Marţea trecută, monumentul a ajuns în Piaţa Unirii, pentru a fi amplasat în locul statuii lui Mihai Viteazul. Un reprezentant al acestui atelier, Ovidiu Petroman, a supravegheat îndeaproape asamblarea monumentului.

Dezvelirea statuii este programată pe 23 mai, când Oradea va sărbători cei 100 de ani trecuţi de la vizita regală. „Reamplasarea în Piața Unirii a statuii ecvestre a Regelui Ferdinand nu face decât să aducă un respect pentru oamenii care au făcut lucruri importante pentru neamul românesc”, a declarat primarul Ilie Bolojan. Iar neamul românesc e chemat să vegheze ca statuia să-şi păstreze locul cât mai mult timp...

Regele loial

Ferdinand I (foto) a fost cel de-al doilea Rege al României și a domnit între 1914 și 1927. Născut în localitatea germană Sigmaringen pe 24 august 1865, acesta a fost fiul Principelui Leopold și nepot al primului Rege al României, Carol I, respectiv continuator al dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen.

S-a mutat în Palatul Cotroceni din București în 1889, devenind locotenent și, apoi, căpitan al Armatei Române. Pentru loialitatea sa și felul ireproșabil de a conduce, a fost numit „Ferdinand cel Loial”, iar în urma Marii Uniri, „Ferdinand Întregitorul”.

Perioada sa a fost una complexă. Prin promisiunea de a fi „un bun român”, în timpul războiului a ridicat Armata Română împotriva propriei țări, Germania. După unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei lărgite cu Vechiul Regat, a urmat o perioadă de dezvoltare economică, a fost introdus votul universal, a fost făcută împroprietărirea țăranilor, iar în 1923 intra în vigoare o nouă Constituție.

Regele Ferdinand a murit pe 20 iulie 1927, fiind succedat de nepotul său, Mihai (foto), aflat la vârsta de aproape 6 ani. Copil fiind, Mihai a domnit doar simbolic, ajutat de o Regență, fiind rege deplin abia între 1940 și 1947. Regele Mihai a fost principalul artizan al ruperii alianţei cu Germania nazistă, prin îndepărtarea de la putere a mareşalului Ion Antonescu.

Pe 30 decembrie 1947, amenințat cu arma, a fost forțat de comuniști să abdice și să părăsească țara, monarhia fiind abolită şi apoi proclamată Republica Populară Română.

„Mândra crăiasă”

Regina Maria (foto) s-a născut în Anglia, în 1875. Căsătorită cu principele moștenitor Ferdinand în 1892, ca principesă de Edinburgh, a devenit Regina României în 1914, prin urcarea pe tron a soțului său. În timpul Primului Război Mondial a activat ca soră medicală și a fost comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori, în același timp o foarte bună călăreață.

Prin calitățile sale diplomatice, a reușit să întărească legăturile dintre România și Marea Britanie, după război ducând, în rândul Aliaților (SUA, Franța) o campanie de susținere a recunoașterii unirii Transilvaniei cu România. Acțiunile sale în sfera publică sunt cu atât mai importante cu cât astfel de implicări erau rare în rândul femeilor. A apreciat arta și artiștii, susținându-i financiar.

A lăsat posterității mai multe volume de note de jurnal, între care „Povestea vieții mele”, „Țara mea” și „Însemnări zilnice”, în ultima descriind vizitele făcute în Oradea, „un oraș mare și frumos”. A murit pe 18 iulie 1938, în Sinaia.

Urmaș cu probleme

Un alt membru al Familiei Regale prezent în 23 mai 1919 în Oradea a fost Carol (foto), principele moștenitor. Socotit un tânăr stăruitor și cinstit, s-a căsătorit în secret cu Zizi Lambrino în Odesa, în toamna lui 1918, când situația politico-militară a României era dificilă. Dezmoștenit și cu căsătoria anulată, Carol a fost trimis de către părinții săi, Regele Ferdinand și Regina Maria, într-o călătorie în jurul lumii, pentru „a se vindeca” de comportarea spontană.

Recăsătorit, a provocat o criză dinastică după ce a renunțat la succesiunea la tron după Ferdinand. Însă la trei ani după decesul Regelui întregitor, în 1930 Carol s-a întors în România cu un avion, făcând un popas inclusiv în Bihor. A fost Rege, sub numele Carol al II-lea, până în 1940, timp în care România a trecut de la criză la dezvoltare economică, ca să ajungă apoi în pragul războiului, de partea lui Hitler.

A abdicat în urma destrămării României Mari, prin pierderea Basarabiei, Bucovinei și Ardealului de nord.