Oradea ieri, Oradea azi: Cine a fost Nicolae Firu

1899. De dragul muzicii

Unul dintre intelectualii care au îmbogăţit viaţa culturală a Oradiei secolului XX, lăsând urmaşilor mărturii despre oraş, a fost un pedagog puţin cunoscut de orădenii de azi - Nicolae Firu.

Născut în 1873 în comuna bănățeană Chișoda, Firu a fost un fiu de țărani muncitori pasionat de muzică. A studiat la Conservatorul din Timișoara, timp în care a lucrat ca învățător în două sate timişene.

La Oradea a venit în 1899, la propunerea episcopului ortodox Roman Ciorogariu, fiind angajat învățător la școala ortodoxă ce funcționa pe lângă Biserica cu Lună. Tot atunci a preluat şi conducerea corului local Hilaria, resuscitându-i activitatea.

Ca dirijor al „reuniunii muzicale” până în 1918, Firu a organizat concerte atât în Oradea, cât și în comunele din Bihor. Sub bagheta sa, corul a marcat, printr-un spectacol de muzică și teatru, jubileul de 40 de ani al revistei Familia, participând apoi la Expoziția Națională de la Arenele Romane din București, unde a obținut „Diploma de onoare și medalia de aur”.

În hanul Arborele Verde și în pasajul Vulturul Negru, Firu a reușit să aducă în fața publicului formații de muzică și dans popular din comitat, cum se numea atunci judeţul, și din Transilvania.

2018. Singurul învăţător emerit

Nicolae Firu era, totodată, compozitor și pasionat culegător de folclor. A armonizat cântece populare, patriotice, imnuri și romanțe, și a publicat cântece populare în revistele Familia și Legea românească, precum și în ziarele Tribuna și Gazeta de Vest.

Alte cercetări ale sale s-au finalizat cu publicarea unor monografii școlare, a unei monografii culturale a Oradiei (foto), a unei lucrări despre Biserica cu Lună și a unui manual de geografie a comitatului Bihor.

După anul 1940, când Ardealul de Nord, deci şi Oradea, a fost cedat Ungariei, Nicolae Firu s-a stabilit la Timișoara. Făcând parte timp de 42 de ani din corul Hilaria, a scris şi o monografie a reuniunii, care însă a rămas doar în manuscris.

A încetat din viață în anul 1965, la vârsta de 93 de ani, fiind înmormântat în satul natal.

În secolul trecut, a fost singurul învățător bihorean deținător al titlului de „Învățător emerit”, primit în 1963. În zilele noastre, memoria sa este marcată şi în Oradea. O stradă din Ioşia îi poartă numele, Corul Liceului Ortodox din oraş a fost, de asemenea, botezat „Nicolae Firu”, iar o lucrare i-a fost dedicată de către profesorul orădean Mihai Brie.