Dileme de ecologist: De ce?

Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai... Fericirea nu-i un lucru uşor: ea este greu de găsit în noi şi cu neputinţă de găsit aiurea. (Antoine de Saint Exupery)

La fel ca mulţi dintre voi, mă bucur că sunt orădean şi bihorean. Bucuria mi-e dată de oamenii din jur şi de generozitatea cu care Dumnezeu ne-a aşezat într-o zonă cu o natură inspirantă şi de o valoare excepţională. Aşa că, atunci când avem oleacă de timp, nu ne putem plânge că n-avem unde găsi o clipă de fericire. Dar de la o vreme, când ies la plimbare prin oraşul drag, parcă simt că lipseşte ceva. De ce?

Parcurile sunt tot mai îngrijite şi au garduri, ca să nu poată fi vandalizate. Ca să nu-mi simt fericirea ameninţată de senzaţia lipsirii de libertate, mă gândesc că îngrădirea trebuie să fie benefică protecţiei ierbii şi copacilor. Cu criza asta generală, e posibil ca iarba şi copacii să dispară. Dar n-am găsit, totuşi, răspunsul. Poate că ceea ce lipseşte parcurilor sunt bordurile. Bordurile pe aleile din parcuri m-ar face fericit şi chiar împlinit. Ce ziceţi?

Cineva mi-a spus de curând că centrul oraşului se va transforma într-o mare piaţă cheală. De ce? Poate pentru a se vedea mai bine arhitectura din jur şi, cu siguranţă, pentru a-l ajuta pe "cel călare" să-i vadă mai bine pe semenii alături de care îşi petrece viaţa. În mod sigur au fost multe dezbateri publice pe tema Pieţei Unirii. Au fost consultaţi arhitecţi de prestigiu şi s-au făcut ateliere de creaţie pentru această soluţie unică, "genială": Piaţa Cheală. Pot să fiu mândru că şi generaţia noastră dă valoare oraşului. De ce?

Ca să nu-mi micşorez starea de fericire, mă gândesc să urc la sfârşit de săptămână la Padiş. Ai cea mai diversificată ofertă de cazare din câte s-au pomenit: "La bodega prăpădită", "Căsuţa de tablă Poli Cluj", "Staulu' dărăpănat", "Cantonu' recuperat", "Hotelu' netencuit"... Cred că o să stau totuşi la "Butoiu' lui Birlic", că l-am mai testat şi-i exotic. Un prieten neamţ mi-a recomandat să-mi iau remorca cu mine şi ceva saci de plastic, ca să adun din "averea" lăsată de semenii mei pe lângă drum şi pe unde au mai campat. Cică în Germania şi China se fac bani frumoşi din gunoaie. Aşa o fi, dar dacă noi nu ştim... De ce?

Am să trec şi pe la Glăvoi, să văd Cetăţile Ponorului şi Focul Viu. Am văzut că arată bine în poze şi mulţi străini apreciază peşterile extraordinare. Cică nişte glumeţi au pus o pancartă mare deasupra drumului: "Glăvoi fără gunoi". De ce? Vă doresc să fiţi fericiţi!

Viorel Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie