URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 23 APRILIE 2019

Ediția tipărită

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
După cum se ştie deja, Parchetul Oradea a decis că fata care a incendiat drapelul maghiar din Pasajul Vulturul Negru nu se face vinovată de nimic. Prin urmare, cazul s-a clasat. Am citit argumentația și doamna procuror a analizat speța în litera legii. Dar nu cred că și în spiritul ei.
Zic şi eu
Adrian Cris
Săptămâna trecută am scris despre revolta unui orădean somat pe 1 aprilie să-şi stingă o datorie de 312 lei la CASS despre care nici nu ştia, din 2014, scadentă în iunie, cu precizarea că până la 31 martie putea beneficia de o bonificaţie de 10%. De atunci, am primit mesaje din partea altor păţiţi, cărora ANAF le-a notificat restanţe în pragul prescrierii.
Cum a fost?
Lucian Cremeneanu
Am o mică plăcere perversă, nemărturisită până acum: îmi place să urmăresc mitingurile electorale. Acele întâlniri dintre "ne prefacem că ne pasă" şi "ne prefacem că vă credem că vă pasă" sunt o combinaţie irezistibilă ce te face să întorci capul, în timp ce, paradoxal, te atrage să priveşti mai departe.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Care credeţi că ar fi soluţia cea mai bună pentru reintroducerea zborurilor internaţionale e Aeroportul din Oradea?





De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
În 19 martie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 76/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că legea aplicabilă dreptului la repararea pagubei de către stat ca urmare a unei hotărâri de achitare ulterioare unei hotărâri definitive de condamnare este cea în vigoare la momentul rămânerii definitive a hotărârii de achitare.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Gastrita este o inflamaţie a mucoasei gastrice (învelişul interior al stomacului). Nu se poate vorbi despre gastrită ca despre o boală singulară, ci despre un grup de boli care au în comun modificări la nivelul mucoasei gastrice şi care se deosebesc clinic între ele.
Psihologul Bihoreanului
Razvan Coloja
Din păcate, cinematografia şi oamenii neinformaţi perpetuează o serie de mituri care impun o stigmă asupra bolnavilor şi asupra celor cu afecţiuni psihice. Un schizofrenic este confundat des cu cei cu personalitate multiplă, cu criminalii în serie, cu cei malefici şi răi, gata de violenţe inimaginabile. Adevărul este, însă, altul...
25 Mai 2014, 18:52

30 de ani pe şine: Aurelia Mureşan a plimbat orădenii cu tramvaiul timp de trei decenii

0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Munca de vatman i-a lăsat Aureliei Mureşan destule "cicatrici". A fost nevoită să stea mereu cu ochii larg deschişi la trafic pentru a evita o nenorocire, a îndurat, pe vremuri, frig cumplit în vechile tramvaie şi a avut de-a face chiar şi cu câte 1.000 de călători pe zi.

Chiar dacă a ieşit recent la pensie, Aurelia îşi iubeşte şi acum meseria, căci timp de trei decenii i-a oferit una dintre cele mai interesante perspective asupra Oradiei.

Conduşi de o doamnă

Venită în Oradea după soţ, sătmăreanca Aurelia Mureşan avea doar opt clase terminate şi şi-a găsit de lucru la depozitul de alimente (ICRA). Perspectiva căratului de lăzi pentru restul vieţii nu-i convenea, însă, deloc. "Nici nu mai ţin minte exact cum m-am decis, îmi amintesc doar că m-am dus să fac testul psihologic pentru a deveni vatman", povesteşte Aurelia, care pe 30 aprilie, la vârsta de 57 de ani, s-a aflat pentru ultima oară la cârma unui tramvai, după 30 de ani petrecuţi pe şinele Oradiei.

Prima cursă a făcut-o în 1983, perioadă în care peisajul orădean şi condiţiile de transport în comun erau mult diferite, iar puţine femei se încumetau să conducă un tramvai. "Pe atunci se circula en-gros cu tramvaiul, nu erau autobuzele astea private care să ducă oamenii la muncă şi nici atâtea maşini. Stăteau călătorii înghesuiţi, erau ciorchine pe scări. În medie, şi 1.000 de călători am dus pe zi", îşi aminteşte vătmăniţa.

Şinele de odinioară

Înainte de '89, liniile de tramvai abia se intersectau, iar tramvaiele "la modă" erau Pullman, Timiş şi apoi Tatra. "Linia 2 nu se întâlnea cu altele, ci circula direct pe traseul Velenţa-Ioşia. Atunci mai era şi Linia 4, care mergea în Nufărul, şi linia 5 care ajungea pe Progresului. Acolo, aşteptam unii după alţii, că era o singură şină şi nu puteam circula deodată. În Rogerius, tramvaiele întorceau lângă Spitalul de Copii", spune conductorul.

La cârma tramvaiului nu i-a fost niciodată uşor. Garniturile de atunci nu aveau sisteme de încălzire, atmosfera era dezmorţită doar de respiraţia călătorilor. "Era un frig în tramvaie de ne îngheţau picioarele. Noi în cabine aveam reşouri, dar ni le luau din martie şi le puneau abia după ce cădea bruma", povesteşte Aurelia. În cele trei decenii a putut observa, deci, schimbări importante în ceea ce priveşte transportul, dar şi în general, în privinţa modernizării urbei. "Oradea s-a dezolvat mult de atunci, s-au construit atâtea clădiri, s-au reparat liniile de tramvai. E mai uşor să circuli acum"...

Cu ochii-n patru

Indiferent de condiţiile în care a circulat, cea mai mare responsabilitate a simţit-o mereu faţă de călători. Căci simţea apăsând pe umeri răspunderea pentru siguranţa lor. "Munca asta nu e grea fizic, ci psihic. Dacă eram de dimineaţă mă trezeam la 3.30, iar când eram schimbul doi ajungem pe la 1 noaptea acasă", povesteşte Aurelia. În acest răstimp, era mereu cu ochii-n patru. "Un vatman trebuie să fie atent la tot ce mişcă pe stradă, animal, om, orice. Nu ştii niciodată când îţi apare în faţă. Şi o fracţiune de secundă contează", spune ea, bucuroasă că de-a lungul carierei nu a avut accidente, ci doar mici tamponări: "De câte ori am frânat la limită... Îmi bătea inima de emoţie", spune ea.

Tocmai din cauza asta, nu toată lumea a rezistat la cârma tramvaiului. "Am avut foarte mulţi practicanţi care până la urmă s-au lăsat. Nu puteau face faţă stresului, aveau emoţii în trafic", îşi aminteşte Aurelia.

Drum bun, colegi!

Uneori, pe lângă trafic, a avut de-a face şi cu călători nervoşi. "Ei nu înţeleg că nu poţi aştepta după toţi care vin în fugă de undeva. Avem grafice, orare. Mai demult parcă erau oamenii mai civilizaţi", constată ea.

În cei 30 de ani, Aurelia s-a obişnuit cu viaţa de vatman şi încă nu s-a împăcat cu statutul de pensionară. "Mă trezesc singură pe la ora 4 şi cred că trebuie să plec la muncă". Şi nu e vorba de o simplă obişnuinţă, căci îi lipsesc deja plimbările la cârma tramvaiului. "Fiecare om se naşte pentru ceva, eu aşa cred. E şi frumos să fii vatman, n-ai cum să te plictiseşti, căci vezi multe lucruri într-o zi, vezi viaţa oraşului, chiar şi ce nu vrei...", spune ea.

Şi, chiar dacă a ieşit din "circuit", iar acum principala ei preocupare este să fie o bună gospodină pentru soţul şi fiul ei, Aurelia spune că se gândeşte mereu la colegi. "Le doresc să aibă drum bun, fără evenimente". Cum a avut şi ea, vreme de trei decenii...

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
2 Comentarii
Imi place
Un articol care ma incanta la modul cel mai sincer. De ce ? Pt ca imi transmite o senzatie caduca dar foarte nostalgica. In adocratia de azi a Europei care se defineste foarte incrancenata in a se uni dar declarativ foarte preocupata de binele "aproapelui" ( nu ma refer la cei diferiti de hetero ) e un senstiment tot mai rar dar inca sesizabil mai ales la generatia "mancurta" a celor cu aveau "creierele spalate" de tovarsi, si anume senzatia satisfactiei lucrului bine facut, dus la indeplinire. In generatiile "libere" de prejudecati cultivati in cultura de masa pepsi-pop, in care notiuni adiacente nationalului si patriotismului sunt "aproape" prevazute ca si infractiuni la adresa lumii libere, asemenea trairi nu le observ, fapt ce ma pune pe ganduri la algerea intre traditionalism si adocratie, ce maine va fi distopia orwelliana, . De aceea nu as ezita nicio scunda pt o Europa in care esti respectat cu toate trasaturile bune/rele si o Europa fixata sa evite starea de "Muzeu arhitectonic pt turistii asiatici". Felicitari sincere doamnei Aurelia, si multimiri pt placerea de a citi despre asmenea anonimi cu valoare umana.
Postat 25 Mai 2014, 21:45 de Straveziul
FRUMOS !!!!!!
SI FELICITARI DOAMNEI !!!!!!!!!!! PRECIS, A DUS MULTI ORADENI, DACA NU CUMVA PE TOTI!!!!!!!!!!!!! MUNCA EI A FOST PASIUNE SI GRIJA PENTRU CALATORI A FERIT-O DE EVENIMENTE SI PROVIDENTA, BINEINTELES !!! LA MULTI ANI !!! SA FITI SANATOASA !!!
Postat 25 Mai 2014, 19:59 de ADINA
count display

FOTO BIHOREANUL

  • Centenar din dronă: Cum s-a văzut din aer parada militară organizată în centrul Oradiei (FOTO)
  • Ilie Bolojan la 100 de ani de la eliberarea Oradiei: 'Noi, românii, nu prea am reuşit să construim instituţii' (FOTO / VIDEO)
  • Defilare militară nemaivăzută în Oradea, cu TAB-uri, tunuri, elicoptere Puma şi cavaleria Jandarmeriei, dar fără MIG-uri (FOTO / VIDEO)
  • Zi superbă, organizare ireproşabilă, două incidente şi un singur politician aplaudat - primarul Bolojan (FOTO)
  • LIVE TEXT. Centenarul eliberării Oradiei: Descoperă alături de BIHOREANUL cele mai spectaculoase momente ale festivităţilor (FOTO / VIDEO)
  • S-a deschis Târgul de Paşti, în Cetate: Ouă gigant, iepuraşi, un labirint verde şi multe bunătăţi (FOTO / VIDEO)
  • Armata Română a intrat în Bihor: Reconstituirea momentelor de acum 100 de ani a început la Piatra Craiului (FOTO / VIDEO)
  • Acoperişul Palatului Episcopal Greco-Catolic din Oradea va fi finalizat până în iunie (FOTO)
  • Meniu de front: Vizitatorii expoziţiei dedicate lui Traian Moşoiu în Cetate au fost omeniţi cu varză cu cartofi (FOTO / VIDEO)
  • Ilie Bolojan, emoţionat până la lacrimi la dezvelirea statuii lui Iuliu Maniu în Oradea. Vezi care a fost atmosfera la eveniment! (FOTO / VIDEO)

TIMP LIBER

Timp liber

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.2306 RON
  • 1 EUR = 4.7584 RON
  • 1 HUF = 0.0149 RON