Infecţiile urinare

Infecţiile urinare sunt printre cele mai frecvente infecţii bacteriene, fiind determinate de prezenţa şi multiplicarea unor germeni patogeni în orice loc al tractului urinar, de la rinichi, uretere şi vezică urinară, la uretră.

Aceştia depăşesc numărul de 100.000 pe un mililitru de urină. Germenii implicaţi sunt colibacilii (peste 50% din cazuri), bacilul Proteus, paracoli, piocianic şi, mai rar, stafilococul, enterococul sau streptococul, putând exista şi asocieri de germeni.

Ca factori favorizanţi sunt menţionaţi sexul (la femei sunt mai frecvente infecţiile cu colibacil şi enterococ, iar la bărbaţi cele cu Proteus şi piocianic), vârsta (copiii, mai ales fetiţele, fac infecţii cu germeni de origine intestinală), tratamente prealabile cu antibiotice cu spectru larg, existenţa unor focare de infecţie intestinale (apendicită, parazitoze, diaree sau constipaţie cronică), biliopancreatice, amigdaliene etc. precum şi unele explorări instrumentale la nivelul căilor urinare.

Manifestările clinice sunt febra, frisonul, jena la nivelul regiunii lombare, urinări dese şi greutate în urinare, uneori urini tulburi sau chiar cu sânge, dar uneori evoluţia poate fi asimptomatică.

Datele de laborator sunt foarte utile, precizând agentul patogen şi interesarea renală. Orice tulburare urinară sau modificare a aspectului urinei, asociate sau nu cu dureri lombare şi febră impune prezentarea la medic.

Atenţie!

Unele forme de infecţie urinară se pot remite spontan, fără tratament, dar poate exista posibilitatea complicării (cronicizare, afectarea rinichilor cu tendinţa spre insuficienţa renală cronică). Tratamentul este individualizat după felul germenilor, sensibilitatea lor la antibiotice, localizarea infecţiei şi activitatea procesului infecţios.

Tratamentul antimicrobian se face cu antibiotice şi chimioterapice, numai la recomandarea medicului şi după examinările de laborator. Se acceptă ca prima infecţie urinară să fie tratată şi fără testarea sensibilităţii microbiene, rezistenţa la antibiotice fiind rară în această situaţie. Tratamentul trebuie să fie energic şi consecvent pentru a se elimina focarul infecţios şi a se preveni posibila cronicizare, care determină numeroase suferinţe.

Reţineţi!

Consumul sporit de lichide este indicat, fiind contraindicate băuturile alcoolice şi gazoase. Alimentele vor conţine o cantitate normală de sare (5-6 g pe zi), evitându-se făinoasele în exces, sosurile, laptele proaspăt şi cartofii în exces (acestea favorizând fermentaţia excesivă). Curele balneoclimatice de la Govora sau Călimăneşti sunt indicate în formele recidivante. Profilaxia infecţiilor urinare se face prin evitarea expunerii la frig şi umiditate, igienă genitală corectă, tratarea constipaţiei cronice şi aportul suficient de lichide.