Ca în orice vremuri de restrişte, nici actuala perioadă nu este ferită de cei sceptici. Unii oameni pur şi simplu nu consideră circumstanţele ca fiind serioase şi au propriile lor teorii despre pandemie. Există cei care cred că situaţia este mult mai lejeră decât este prezentată la televizor şi că măsurile luate de guvernele mondiale sunt exagerate. Există cei care cred în teorii conspiraţioniste precum cea care afirmă eronat că virusul a fost creat în laborator pentru a decima populaţia vârstnică. Unii cred că pandemia COVID-19 este doar o simplă răceală la nivel mondial, iar alţii afirmă că rugăciunea vindecă boala.
Fiecare om are propriile lui mecanisme de apărare în faţa unei situaţii serioase. Pentru a nu intra în panică, psihicul ne înarmează pe fiecare cu diverse metode ce asigură că suntem echipaţi să facem faţă unei situaţii de amploare. Astfel, în anumite cazuri, pentru a face faţă valului informaţional şi mesajelor contrarii, unii oameni preferă să respingă orice fel de explicaţii şi să emită propriile lor teorii despre situaţia actuală. Asta deoarece actul le dă nu doar un sentiment de control asupra unei situaţii ambigue, dar şi certitudinea că propriile idei sunt mai valoroase decât cele ale străinilor. În lipsa unui răspuns clar, negru pe alb, instinctul ne face să căutăm singuri o soluţie ori o explicaţie la problemă; de cele mai multe ori asta se traduce prin informare din surse diferite pentru a putea face o medie a celor aflate, dar în cazul celor care nu doresc să depună un asemenea efort de auto-educare, propriile idei emise sunt îndeajuns pentru a-i linişti.
Un alt motiv pentru care au apărut fel de fel de teorii urbane legate de COVID-19 este că fiecărui om îi place să simtă că este diferit de ceilalţi în anumite privinţe; inclusiv în modul de gândire. Dacă adoptăm o teorie spre care majoritatea nu trage atunci simţim că suntem aparte de turmă, iniţiaţi cărora nu le-a scăpat "adevărul". Astfel apar adepţii conspiraţiilor - cu cât mai complexe şi mai fantasmagorice, cu atât mai mulţi.
În al treilea rând, lipsa de aliniere la cerinţele majorităţii are loc datorită faptului că regulile nou-impuse sunt de obicei greu de urmat sau drastice. Aşa că preferăm să le adaptăm cumva în aşa fel încât să se muleze pe ceea ce suntem de fapt dispuşi să facem şi nu pe ceea ce trebuie să facem. Unele persoane - de exemplu - afirmă că dacă bei alcool, eşti ferit de boli. Este doar un mod de a-şi motiva viciul şi de a-l justifica într-o perioadă de criză: "iată: beau aşa cum beam până acum, dar eu o fac din motive medicale/terapeutice şi nu deoarece îmi place rachiul".
La nivel sociologic scepticismul în faţa pandemiei actuale se trage şi din tendinţa noastră naturală de a contesta autoritatea. Suntem fiecare programaţi pentru a pune sub semnul întrebării legile, normele, ideile emise de autorităţi, stat, şefi ori chiar figuri de autoritate din familie precum părinţii. Asta ne dă un sentiment de control şi ocazia de "rebeliune în faţa puterii". Noi "ştim mai bine" decât cei avizaţi din simplul motiv că nu înţelegem complexitatea celor emise de oamenii avizaţi ori nu pricepem exact cu ceea ce se ocupă aceştia, aşa că - pentru a nu ne simţi mai prejos ori excluşi din sfera informaţiei - înlocuim confuzia cu certitudinea lui "lasă că eu ştiu mai bine".
Nu în ultimul rând, un mic segment al populaţiei - cum ar fi cei foarte tineri - nu a avut ocazia încă să se confrunte în viaţă cu probleme serioase. Răspunsul în faţa unei posibile luare de atitudine ce implică responsabilităţi este de sfidare, ironizare ori subevaluare a situaţiei. Mai pe scurt: cei care nu au trăit o criză a societăţii sau a generaţiei lor nu au un termen de comparaţie şi, feriţi fiind până acum de probleme ce trec dincolo de "nu am bani de ţigări", sunt incapabili să analizeze obiectiv situaţia actuală.
În oricare din categoriile de mai sus v-aţi încadra, realitatea nu se schimbă, iar problema COVID-19 nu devine mai puţin serioasă doar pentru că psihicul ne dictează unora să nu-i acordăm prea multă importanţă.
Negarea realităţii este un proces natural în unele cazuri, dar dezadaptativ şi periculos în circumstanţele actuale.
.jpg "Orădeanca Alesia Toma de la ACS Olimpikus a devenit campioană naţională de judo şi va reprezenta România la Balcaniada din Macedonia de Nord")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.