Stăpânul hărţilor: are o colecţie de mii de hărţi cu Oradea veche!

Aţi vrea să vedeţi cum arăta Oradea acum o sută de ani? Câte case avea micuţul orăşel de atunci şi câte suflete locuiau în ele? Un orădean deţine toate aceste informaţii şi e dornic să le împărtăşească pasionaţilor.

De ani de zile, Gheorghe Nedelcu sapă prin arhivele din diferite ţări după hărţi ale Oradiei şi Bihorului, iar până acum şi-a adunat o colecţie de peste 2.000 de hărţi. Printre acestea, unele sunt chiar din anul 1785, când armata austro-ungară a făcut primele măsurători topografice în Bihor...

Militar recalificat

Într-o încăpere măricică, compartimentată în stilul multinaţionalelor americane, Gheorghe Nedelcu lucrează zi de zi la biroul său tapetat şi ticsit cu hărţi. În oricare ungher te-ai uita, se văd doar hărţi, fiecare prezentând noi informaţii, iar sclipirea din ochii bărbatului când le priveşte te face rapid să-ţi dai seama că pentru el acestea sunt o adevărată bucurie.

Este angajat al compartimentului GIS (Geographic Information System, adică sistem informatic de geografie) al Consiliului Judeţean şi face hărţi digitale ale Bihorului. A ajuns aici după ce, militar fiind, a trecut în rezervă, după mai bine de 20 de ani petrecuţi în armată. Absolvent al Academiei Militare, Nedelcu a fost ofiţer de transmisiuni, chiar şef de stat major la Batalionul Transmisiuni, având misiunea de a asigura comunicaţiile în cadrul şi între unităţile militare.

"În 2001, am avut de ales între a continua cariera militară la Bucureşti sau a trece în rezervă. Am ales a doua variantă", povesteşte bărbatul, ajuns acum la vârsta de 56 de ani. În 2008, când CJ Bihor a înfiinţat, în cadrul unui proiect european, un compartiment GIS, a urmat un curs pentru a deveni un topograf digital.

Meseria, o pasiune

"După ce am început munca la GIS, mi-au picat în mâini diferite hărţi. M-am apucat să le adun", povesteşte Nedelcu. Aşa că şi-a transformat meseria de cartograf în pasiune. Iniţial, a căutat pe internet hărţi ale Oradiei şi Bihorului, iar apoi a scotocit arhivele, din ţară şi din străinătate.

"Primele hărţi foarte precise au fost făcute în 1785 de armata austriacă. Atunci, militarii au făcut măsurători topografice în tot Imperiul Austro-Ungar", explică Nedelcu. Armata austriacă a mai făcut măsurători topografice în 1819 şi în 1910, iar el le are pe toate. "Sunt de o precizie uluitoare. Dacă suprapunem o ortofotogramă (n.r. o fotografie aeriană), vedem că au lucrat cu o exactitate riguroasă", spune orădeanul.

Studiind hărţile militare austriece, a găsit tot felul de lucruri interesante. "Specific hărţilor din 1910 este că păstrează denumirea românească. Dacă era dealul Măgura, militarii au scris cu "ă" românesc, nu au tradus, pentru că dacă armata venea în zonă, doar aşa putea fi îndrumată de localnici", precizează Nedelcu, cu o vădită apreciere faţă de cei care au făcut hărţile. Nu de alta, dar îşi dă seama că tehnicile de atunci făceau din munca de cartograf una foarte dificilă. Suprinzător, specialistul spune că azi, la o sută de ani distanţă de momentul în care au fost realizate, hărţile încă sunt folosite de topografi, tocmai datorită preciziei lor.

Sovata, o mare baltă

Precum un copil ce descoperă pentru prima oară lumea, Nedelcu studiază cu privirea curioasă fiecare colţ al hărţilor deţinute. "A fost aproape şocant să văd că în zona blocurilor de pe Sovata, unde am copilărit, era o mare baltă", zice Nedelcu. Cu răbdare, urmăreşte evoluţia oraşului şi se gândeşte dacă ce e astăzi mai seamănă. "În 1782, Oradea însemna Cetatea şi o parte din actuala Velenţa. Nufărul de azi era departe de oraş, Rogerius, Ioşia nici nu existau"...

Pe o planşă a Oradiei din 1860, făcută tot de militari, a văzut cât de riguros s-au adunat datele. "Scrie pe ea în câte case se pot adăposti militarii, în câte grajduri pot lăsa caii, câţi cai pot fi achiziţionaţi şi câţi bărbaţi din localitate pot fi scoşi la muncă. Şi n-au numărat doar pentru Oradea, ci pentru fiecare localitate!".

Colecţionarul de istorie

Deşi şi la muncă, şi acasă se ocupă tot cu hărţi, nu s-a plictisit. E tot mai interesat de ele şi în fiecare zi şi-ar dori să aibă mai mult timp pentru a le studia. Până acum, colecţionarul a adunat mii de hărţi în format digital şi e decis să adâncească săpăturile. "Mă axez pe găsirea hărţilor din perioada interbelică, unde avem o gaură, pentru că atunci arhivele s-au tot mutat", spune orădeanul.

Până când îşi completează colecţia, e dispus să împărtăşească pasionaţilor, ca el, tot ce a adunat. Convins că hărţile dezvăluie informaţii pe care fiecare bihorean ar trebui să le ştie, Nedelcu împarte cu drag informaţiile digitale adunate. "Păcat că nu se predau la şcoală", zice colecţionarul. Când nu le studiază, se aşază la biroul său doldora de documente şi îşi continuă munca de a face hărţi. Pe care, cine ştie, urmaşii urmaşilor noştri le vor studia cu acelaşi mare interes cu care el priveşte acum hărţile vechi de-un secol...