Majoritatea primăriilor din Bihor nu se descurcă din veniturile proprii, dezvăluia în ianuarie Camera de Conturi. Nu-i o noutate. De două decenii cifrele spun că, din cele 91 de comune bihorene, doar 6 ar funcţiona fără bani de la Bucureşti. Doar ar funcţiona, adică şi-ar plăti angajaţii şi facturile. Mari minuni nu ar face însă nici ele pentru a-şi dezvolta infrastructura edilitară, ca să nu mai vorbim despre susţinerea altor activităţi, de pildă culturale. În aceeaşi situaţie băltesc cel puţin o treime din cele 9 oraşe: Săcueni, Valea lui Mihai şi Nucet.
România are 2.859 comune şi 320 oraşe de acest fel. Dacă fiecare are în medie doar 12 angajaţi, cu un salariu brut de 2.300 lei, costul lor urcă anual la 234 milioane euro. În ipoteza că măcar jumătate din primării sunt necesare, rezultă că într-un an risipim pe celelalte 120 milioane euro, câte 20 euro pe cap de contribuabil. Şi asta fără a pune socoteală şi sporurile funcţionarilor.
În campania din 2009, preşedintele Băsescu asigura, la fel ca premierul Tăriceanu înaintea sa, că economia "duduie" şi ţara va fi ferită de criză. După un an, tot el anunţa că fiecărui "obez" i se taie leafa cu 25%. Astfel, unii bugetari rămâneau cu 750 lei din salariul de 1.000 lei, iar alţii cu 7.500 din lefuri nesimţite de 10.000.
În 2017, aflat într-o altfel de campanie, pentru castrarea legislaţiei aşa încât să fure fără stresul puşcăriei, PSD comite o greşeală similară, dar în sens invers. Nu taie din salarii, ci le măreşte. Deocamdată cu 20%, însă promite noi majorări. Cum, totuşi, nu plouă cu bani nici măcar peste Grădina Maicii Domnului, adaosurile de acum vor fi plătite curând prin inflaţie. Vom avea portofele mai groase, dar sacoşe mai uşoare.
Că amploaiaţii din primării sunt prost plătiţi, mai ales comparativ cu cei din deconcentrate, ministere, oficii şi agenţii naţionale, e indiscutabil. Soluţia sănătoasă nu este, însă, mărirea salariilor tuturor, după cum nici în trecut n-a fost diminuarea salariilor tuturor. Sănătos ar fi să se subţieze administraţia, atât prin concedieri (şi aşa firmele duc lipsă de angajaţi), cât şi prin reducerea numărului de primării, artificial crescut de politicieni. Sub pretextul ca "serviciile să fie aproape de cetăţean", s-au spart comune cu 5-6 sate în unele cu 2-3 sate, şi nu mult lipsea să avem câte o primărie la fiece colţ de uliţă. Fiindcă - vezi, Doamne - cetăţeanul nu se poate deplasa o dată pe an câţiva kilometri ca să-şi plătească dările şi să-şi scoată o hârtie.
O altă ţară fostă socialistă, Estonia, a redus prin administraţia online birocraţia şi implicit risipa, nu doar de bani, ci şi de timp, care e folosit pentru ca oamenii să se recreeze şi să creeze, inclusiv afaceri. Politicienii noştri, în schimb, tot vorbesc despre regionalizare în loc să reformeze administraţia de la bază, prin comasarea unor primării, fiindcă şi-ar pierde ei înşişi baza electorală, adică primarii, consilierii şi asistaţii. De-asta îi tot plătim prost pe toţi, ca proştii, pentru rezultate - cum altfel? - invariabil proaste.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.