Salariile pe care le merităm

De când a apărut clasamentul care ne pune pe locul 4 în România la oportunităţi de afaceri, lumea a intrat în fibrilaţie. Dacă Primăria se laudă că a creat numai în parcurile industriale peste 3.000 de locuri de muncă, contestatarii spun că e degeaba, din moment ce oamenii sunt plătiţi cu minimumul pe economie.

Nemulţumiţii zic că nu se poate trăi din salariul minim, şi poate au dreptate. Dar nu cred că există un patron atât de tâmpit încât, dacă are nevoie de un meseriaş, să nu-i dea un salariu corespunzător. În schimb, niciun patron nu va da bani în plus angajaţilor numai pentru că aşa i-ar spune Primăria.

Cei care se plâng de salariile mici trebuie să fie conştienţi că o slabă calificare duce la o salarizare pe măsură. Deocamdată aducem, pe bani buni, frezori şi sudori de la Baia Mare, sculeri matriţeri din Arad, şi totuşi mulţi tineri se încăpăţânează să facă Relaţii Internaţionale şi alte facultăţi fantasmagorice, care nu le asigură niciun job. Cândva, a avut şi Oradea fabrici de maşini unelte unde se cerea calificare. Acum se produc pantofi şi confecţii, un fel de lohn mascat în care valoarea adăugată este minimă.

Salariile mari vor putea fi câştigate numai la firme cu nivel tehnologic ridicat. Dar investitorii nu vin aici dacă nu au forţă de muncă înalt calificată. Cercul vicios va fi spart atunci când şcolile, de la cele profesionale la universităţi, îşi vor adapta programele de învăţământ spre folosul elevilor şi studenţilor, nu pentru a păstra locurile de muncă ale profesorilor.

Ne place sau nu, avem salariile pe care le merităm.