Restauraţie

Cine cunoaşte istoria partidelor comuniste înţelege că prestaţia PSD se înscrie, în termeni marxişti, în propria "legitate istorică". Şi că, deşi logica sa e perversă, are totuşi avantajul de a fi predictibilă. Cunoaşterea, aşadar, a istoriei precursorilor PSD cu diverse denumiri (PDSR-ul lui Năstase, FSN-ul lui Iliescu, dar şi PCR-ul ceauşist şi PMR-ul lui Dej) permite identificarea traseului pe care Partidul îl urmează şi a scopurilor pe care le urmăreşte.

După Colectiv, bunăoară, când credulii şi-au închipuit că PSD şi-a însuşit lecţia "Corupţia ucide", lucizii au înţeles că de fapt Partidul se replia. În campania de la locale au putut detecta discursurile cele mai retrograde, amplificate în campania pentru parlamentare aşa încât liderii vorbeau deja fără perdea despre duşmanii externi la fel cum în anii ’90 ţipau "nu ne vindem ţara" şi cum în deceniul cinci condamnau "imperialismul" occidental (niciodată pe cel bolşevic, sovietic, rusesc).

Înainte de 11 decembrie, Partidul a răspândit mesajul că totul e "aceeaşi mizerie", pentru ca negrul absolut să fie egalizat cu griul relativ, iar cei căzuţi în capcană, refuzând "răul cel mai mic", au ales "Răul cel mare", răul funciarmente şi genetic rău. Rezultatul? Logic: în doar câteva zile monstrul şi-a arătat adevărata faţă, declanşând blitzkrieg-ul pentru o restauraţie ce ne poate arunca înapoi cu decenii.

După ce a luat în prizonierat 3 milioane de minţi cu un "program de guvernare" în care oamenii au fost îndemnaţi să creadă ca în Biblie (nu promitea şi PCR viitorul de aur?), fără să cerceteze de unde vin banii şi cât o să ţină, Partidul s-a dovedit nu preocupat de soarta părăsiţilor din orfelinate, a suferinzilor din spitale, a ignoranţilor din şcoli, ci obsedat de cea a corupţilor din puşcării şi mai ales din boxele acuzaţilor. Aşa că a legalizat, pur şi simplu, hoţeşte, peste noapte, însăşi hoţia.

Doar revolta unei infime părţi a celor 72% dintre cetăţenii care nu au votat PSD a făcut ca planul să fie temporar amânat. Doar amânat, pentru că nu există nici cel mai mic indiciu de abandon. Dimpotrivă, sluţirea legilor ce ţin în funcţiune civilizaţia, societatea şi statul va fi "asumată" în Parlament, propagandiştii radicalizând între timp "masele populare" pentru a crea scenariul "Patria în pericol!", aşa încât "Revoluţia Luminii" să fie demascată ca tentativă de dezbinare a ţării şi chiar de fărâmiţare teritorială.

Protestatarii reuniţi în pieţe, tot mai puţini, nu au obţinut decât o victorie de moment ce poate fi anulată prin jocul la temporizare al unui PSD nedispus la nicio concesie, nici măcar la schimbarea unei marionete de premier cu o alta, iar restauraţia va continua în Marea Adunare Naţională la adăpostul a nesfârşite chichiţe legislative şi hăţişuri regulamentare.

PSD duce o gherilă de durată contra democraţiei, reuşita acesteia însemnând reinstaurarea unei democraturi mai nocive chiar decât cea din epoca FSN. Fapt ce ne poate costa al naibii de mult, scump şi îndelung. Aparent doar bani, dar cine garantează că nu şi libertate?