Emil Rengle a câştigat cea mai recentă ediţie a concursului "Românii au talent". Emil, orădeanul nostru, pute de talent. Îşi smulge coastele, îşi scoate plămânii, dansează dumnezeieşte, transmite emoţii...
Eu m-am cam lecuit de emisiunea asta când am văzut că, la un moment dat, cel mai talentat român era un câine. Când am observat şi că un anume Gigel Frone a ajuns în semifinală mai că-mi venea să schimb postul şi să îngrop telecomanda.
De departe cea mai frumoasă finală a fost cea câştigată de Emil. Ca orice artist adevărat, orădeanul e un tip controversat. Mulţi s-au apucat să-i analizeze dimensiunile tocurilor de la pantofi. Or fi probabil urmaşii celor care acum 40 de ani măsurau cu şublerul părul elevilor.
Pe mine nu mă interesează, însă, nici cu cine a fost coleg la grădiniţă, nici dacă învăţătoarea avea RH-ul negativ, nici cu cine a ieşit prima oară la îngheţată şi nici lângă cine vrea să-şi trăiască restul zilelor. Dacă e să aleg, prefer oricând un astfel de om în locul unui "familist tradiţional" care iese în faţa blocului în pantaloni de pijama şi maiou, ca să bea bere la PET şi să spargă seminţe.
Emil Rengle trebuie judecat după realizările artistice, iar puritanii ar fi nu doar surprinşi, ci chiar dezamăgiţi să constate că, dacă am elimina marii artişti beţivi, homosexuali sau bisexuali, nevrotici ori sinucigaşi, istoria omenirii ar fi mult mai săracă. Emil dansează bine, ştie să transmită o poveste, iar dacă ar avea sprijin şi cutezanţă, ar putea deveni varianta românească a lui Michael Flatley cu al său "Lord of the Dance".
.jpg "Avarie pe Calea Clujului din Oradea. Lucrările restricționează traficul")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.