Regionalizare

Dacă după sărbători poporul s-a dres cu telenovela "Moartea domnului Nicolaescu" (regizor de curte şi revoluţionar de operetă! - strigă unii corifei ai opiniei publice; ba maestru şi patriot pur-sânge! - ripostează ceilalţi), mai marii naţiunii s-au arătat singurii cu adevărat grăbiţi să se întoarcă la muncă. Aşa că nici nu s-a încheiat bine furtunosul 2012 că 2013 a şi fost decretat ca anul modificării Constituţiei şi al regionalizării.

Deocamdată, despre schimbarea legii legilor nu se aude nicio altă idee decât cea schiţată de premier din troienele unde şi-a încărcat bateriile, şi anume că ar urma să-i fixeze şefului statului atribuţii atât de precise încât pe viitor ar face superfluu chiar şi gândul suspendării preşedintelui. Şi cam atât. Deci, până să se revizuiască să mai avem niţică răbdare! În schimb, despre regionalizare se discută aşa ritos încât ai zice, vorba altui clasic, că 2013 va fi al marii reorganizări sau nu va fi deloc!

În cea dintâi zi lucrătoare, premierul a vestit că vom avea fix 8 regiuni, fiecare cu judeţele sale, mai multe ori mai puţine. Las la o parte detaliul (totuşi esenţial) că deşi pozează mai nou în promotorul consensurilor "naţionale şi sociale" Victor Ponta nu s-a consultat în prealabil nici măcar cu propriul partid (necum cu aliaţii), şi mă opresc doar la justificarea ce ni s-a servit.

Conform premierului, actuala organizare administrativ-teritorială, coroborată cu evidenţa că proiectele cu fonduri europene derulate până acum de primării şi de consiliile judeţene, s-a oprit la dimensiuni locale (finalizându-se ici cu modernizarea unor străzi, colo cu reabilitarea unor clădiri), în timp ce regionalizarea, operată la începutul unui nou exerciţiu financiar al UE, ar permite consiliilor regionale să croiască planuri de anvergură superioară, cum ar fi şosele şi autostrăzi între reşedinţele judeţelor ce formează regiunile.

Astfel de argumente mie îmi par însă cusute cu aţă albă. Dacă guvernanţii ar avea pe bune obiective măreţe, ar pune la treabă ministerele, or nouă nu ne explică nimeni de ce până acum Ministerul Transporturilor nu a putut "accesa" fonduri pentru asemenea proiecte ori de ce Ministerul Dezvoltării Regionale s-a ocupat de telegondole şi piscine. Şi, mai ales, nici motivul pentru care n-ar putea să se ocupe de marile proiecte chiar nou-înfiinţatul Minister al Marilor Proiecte.

Criteriile pentru stabilirea centrelor regionale ar fi, cică, existenţa unei infrastructuri rutiere, aeriene, culturale, de învăţământ şi de afaceri de importanţă europeană, însă cum nici măcar Clujul, Timişoara, Iaşii ori Constanţa nu cumulează aceste condiţii, rezultă că dacă guvernanţii ar fi consecvenţi cu ei înşişi am rămâne cu o singură mare regiune: cea din jurul Capitalei.

De vreme ce nimeni nu explică în mod serios nici de ce am pierde dacă nu ne regionalizăm, nici ce garanţii de câştig am avea făcând-o, Guvernul Ponta pune problema prost. Pretinde, ca la proşti, că nu ne putem ara ogoarele fiindcă nu avem rachete spaţiale.