O campanie bleagă

Sistemul nostru electoral e halucinant. De când cu uninominalul, criteriile care îi duc pe politicieni în Parlament sunt atât de complicate încât numai nivelul hemoglobinei şi colonoscopia candidaţilor n-au fost introduse în calcul.

Constat că mai toţi candidaţii se expun pe panouri şi bannere, dar evită întâlnirile cu electoratul. Sfiala poate fi explicată prin faptul că instituţia parlamentară a fost total decredibilizată de un Guvern care a inundat-o cu ordonanţe de urgenţă şi de un preşedinte care a ridiculizat-o cu orice ocazie. Plus că şi aleşii au bubele lor, căci n-a reuşit Penitenciarul Jilava să concentreze marii infractori cum a făcut-o Parlamentul.

Şansa ca oamenii valoroşi să participe la alegeri sunt practic nule. Doar cei care pot susţine financiar o campanie se mai bagă în bătălii, iar rezultatele se constată cu ochiul liber. Vedem pe liste indivizi care cu greu leagă două vorbe, alţii care refuză confruntările cu contracandidaţii din lipsă de idei, ca să nu mai vorbim de partide de televiziune pentru care principala condiţie pentru desemnarea candidaţilor e ca aceştia să aibă cel puţin dosar penal.

Faţă de alegerile trecute, singurul progres pare acela că, acum, parlamentarii nu mai promit că fac poduri şi trotuare, ci că aduc bani pentru ca primarii să facă podurile şi trotuarele.

Asta, deşi marea sarcină a viitorului Parlament e să modifice Constituţia şi sistemul de vot în aşa fel încât să nu mai poată intra în el personaje controversate. Slabe şanse, însă: ar însemna să se elimine singuri din politică.