La revedere, vară, nu te vom uita niciodată!

Vara lui 2019 ne-a dat mai multe motive să o ţinem minte: încarcerarea lui Liviu Dragnea, grindina, seceta şi temperaturile record, veşnicul handicap al sistemului informatic al CNAS, cazul Caracal cu teoriile şi isteriile adiacente, înscăunarea ca preşedinte PSD a Vioricăi Dăncilă şi intrarea dumneaei în cursa pentru Cotroceni, victoria Simonei Halep şi a întregului popor român la Wimbledon, contra-performanţele istorice ale Dinamo şi FCSB, învierea lui Victor Ponta, criza din coaliţia de guvernământ şi începutul neoficial al campaniei electorale...

Dacă ne urcăm pe casă şi tragem cu ochiul la lumea mare, situaţia nu pare mai fericită: fostul jurnalist Boris Johnson a ajuns premier în Marea Britanie, iar Donald Trump vrea al doilea mandat de preşedinte al Americii. Întâlnirea dintre cei doi a părut decupată din cărţile de benzi desenate. Ucrainenii au preşedinte un fost actor, ceea ce i-a dat gânduri de mărire şi lui Mircea Diaconu. Aparent decis să-şi distrugă ultimele rezerve de simpatie din partea publicului, acesta uită că un actor străluceşte doar când are în spate un scenarist talentat şi un regizor puternic.

Nu ştiu cine ne scrie nouă scenariile, dar am impresia că se distrează tare de tot pe seama noastră. Realitatea pare tot mai absurdă, iar întâmplările din jur tot mai greu de explicat în cheia normalităţii. Ca un semn că trăim în Ţara lui Invers, vorba lui Gyuri Pascu, politicienii stârnesc cele mai multe hohote, în timp ce comedianţii au ajuns să fie minţile limpezi care spun adevărurile dureroase. Din păcate asta se întâmplă şi la alţii, nu numai la noi.

Până la sfârşitul anului programul pare să ne fie făcut. Va fi luptă mare pentru alegerile din 10 şi 24 noiembrie, se va vorbi enorm de mult despre ele, cu aerul că de rezultat va depinde toată viaţa noastră viitoare. Limbajul politic va alterna cu cel de cartier, se vor inventa subiecte, se vor arunca bombe de presă, se vor bascula tone de dejecţii. Lucrurile cu adevărat importante vor trece în plan secundar, iar pseudo-subiectele vor acapara agenda publică.

În Oradea vom avea nişte bătăi de cap în plus. Se deschid nişte şantiere, se va da peste cap traficul. Lucrările, aplaudate de unii, huiduite de alţii, îşi vor dovedi utilitatea abia după ce se vor finaliza. Doar atunci vom şti dacă s-a făcut bine sau rău. Spre exemplu, dacă după terminarea pasajului pe sub bulevardul Magheru traficul se va sugruma la cele două sensuri giratorii nou inventate, lucrarea va fi un fiasco. Dacă, în schimb, va fluidiza traficul, aşa cum se doreşte, va fi un succes. Restul sunt doar detalii.

Personal, mi-aş dori să văd încheiate unele lucrări începute acum prea mulţi ani. Parcarea subterană de lângă Palatul Vulturul Negru ar fi cel mai potrivit exemplu. Hai să avem o toamnă frumoasă şi să putem parca în centru!