Incriminarea prostiei

Nu teribilismul, nu inconştienţa, nu iresponsabilitatea şi nici "neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic" au provocat accidentul din Ungaria în care au murit 9 români, ci prostia! Să ai în mână 9 vieţi (în microbuz era și o femeie gravidă), 10 cu a ta, să faci live pe Facebook cu un jaf de maşină veche de peste 20 de ani şi să mai intri senin în depăşire e dovadă de prostie crasă, prostie pură, prostie absolută.

Societatea modernă ne-a învăţat că aproape oricine poate să fie conducător auto, că e uşor să conduci o maşină de câteva tone cu viteze pe care strămoşii tăi nici măcar nu le gândeau, că e la îndemâna oricui să se deplaseze sute sau mii de kilometri din punctul A în punctul B. Ei bine, de la inventarea automobilului, ni se demonstrează întruna că nu toată lumea are abilitatea de a fi conducător. Se moare într-o veselie pe şosele şi tot nu învăţăm nimic.

Însă ceea ce se întâmplă pe şosele din cauza netalentaţilor este nimic în comparaţie cu dezastrele produse de o altă categorie de conducători - cei politici. Şi în cazul lor, s-a împământenit ideea că oricine poate să fie lider şi să conducă o organizaţie, oricare ar fi ea, într-o direcţie bună, fără morţi şi răniţi. Nu mă bazez pe o statistică, dar cred că procentul de accidente şi victime ale celor din mediul politic este mult mai mare decât în cel şoferistic.

Nici într-un caz, nici în altul, nu există test de inteligenţă la intrarea în branşă. Poţi să fii prost cu pedigree şi să primeşti pe mână un mastodont de 40 de tone, la fel cum poţi ajunge şefuţ de organizaţie de partid din postura de prostul satului. Pentru un contraexemplu ultra-suficient, o companie aviatică nu-şi va lăsa niciodată avioanele pe mâna celor cu IQ dintr-o singură cifră.

Genialitatea fiinţei umane ar trebui reconsiderată, iar aşteptările, în consecinţă, recalibrate. Inteligenţa ar trebui să fie factorul principal de selecţie, deopotrivă, la accesul într-o funcţie publică sau la primirea carnetului de şofer. Într-o astfel de situaţie puţin spre deloc probabilă, amplitudinea tâmpeniilor ar fi mult mai mică, iar numărul victimelor directe şi colaterale ar scădea simţitor.

Să facem împreună un exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi dacă scenariile viitorologilor şi creatorilor de literatură science fiction s-ar adeveri, iar automobilele zburătoare vor deveni accesibile oricui? Imaginaţi-vă că fiinţa umană, nedeprinsă complet cu abilităţile condusului pe 4 roţi, s-ar mai deplasa şi prin cer, acolo unde nu există contrasens. Sau că oricine ar putea ajunge prim-ministru. Ambele situaţii ar putea primi eticheta "genocid".

Până nu se va schimba ceva în selecţia conducătorilor, cu volan sau funcţii politico-administrative, dramele vor continua. Atât timp cât prostia va avea acces facil la scaunul sau fotoliul de conducător, soarta nu are cum să fie mai bună. Incriminarea prostiei, a celei dovedite şi susţinute, ar fi o revoluţie care ne-ar scuti de multe rele. Până atunci, să ne rugăm la toate fiinţele imaginare pentru pază şi protecţie!