Banii Partidului

Cu ani în urmă, când în Bihor încă mai ajungeau politicieni "de la Centru" ca să promită sau să inaugureze una-alta şi întârziau la propriile evenimente peste minutele pe care le numim absurd "sfertul academic" (Tăriceanu şi Boc erau campioni la asta), apucam uneori să le amintesc că punctualitatea, ca şi salutul, este o formă elementară de respect. Politeţea regilor... Ba unora apucam să le şi reproşez că cineva care nu-şi poate conduce propria agendă nu merită să conducă o ţară.

Desigur, asta n-a ameliorat bioritmul ori conduita nimănui. Cu timpul, am constatat chiar că schimbările politicienilor erau în sens contrar: şefii de partide, miniştrii, secretarii de stat, directorii, liota de şoferi, de cărători de genţi şi de "asistente" au devenit de-o calitate, ba chiar şi de-o înfăţişare, tot mai precare. Intersectări din ultimii ani cu personaje ca Liviu Pop, un rural ajuns la oraş clandestin, parcă la mica înţelegere cu vreun şofer de "rată" mai puţin pretenţios, ori reîntâlniri cu oameni cândva stimabili, precum Varujan Vosganian (autorul unei capodopere, "Cartea şoaptelor"), mi-au extirpat orice nădejde de mai bine dinspre "clasa politică".

Ceea ce a malformat politicienii a fost, în opinia mea, nu atât puterea (dovadă însăşi disoluţia statului), cât banii storşi din ea (a li se vedea averile). Sume imense obţinute oricum, din privatizări frauduloase, din cotizaţii de la baroni pentru aprobarea listelor de candidaţi, din şpăgi pentru împărţeala de sinecuri executive prin nesfârşitele ministere, agenţii, inspectorate, administraţii şi oficii naţionale, din trucări de licitaţii, ba şi din taxe de protecţie de la interlopi şi din şantaje.

Un articol din acest număr al BIHOREANULUI, care la rându-i confirmă unul de vara trecută despre banii negri ai PSD Bihor, mi-a amintit cum se înfruptă politicienii până şi din taxarea propriilor tovarăşi. Controlul Autorităţii Electorale Permanente la PSD Bihor, finalizat cu concluzia că aici s-au adunat şi s-au tocat bani în afara legii, mi-a amintit atât spusele fostului trezorier Dan Ardelean, că sumele necontabilizate erau încasate nu doar cu ştirea, ci şi în profitul şefului filialei, care le dijmuia, dar şi apărarea acestuia, cum că hoaţa – singura - ar fi fosta sa protejată, Ana Maria Tiron. Nedenunţată, însă, la Poliţie ori Parchet; oare nu pentru că ştie prea multe şi, la rându-i, poate face vreun denunţ?

În loc de concluzie, câteva întrebări: dacă politicienii, precum mafioţii, se fură între ei, cum să nu fure, împreună, statul? Şi dacă noi toţi, împreună, finanţăm statul pe care ei îl mint şi-l fură, nu-i limpede că tocmai ei sunt Statul Paralel despre care zic mereu că-s alţii? Şi atunci când sunt prinşi, nu-i absolut obligatoriu să fie şi pedepsiţi, cât mai zdravăn? Ei, nu cei care îi prind, indiferent că se numesc AEP, ANI sau DNA!