Auto-faraonizarea lui Roger Waters

Roger Waters îl dispreţuieşte pe Donald Trump atât de mult încât, în turneul mondial "Us & Them", i-a dedicat întreaga regie vizuală a piesei "Pigs". Waters are 74 de ani, Trump 71. Dacă cei doi s-ar fi contrat acum 60 de ani, ar fi ieşit o încăierare copilărească fără urmări, uşor de uitat. Dar, luând în calcul contextul social şi politic actual, împreună cu magnitudinea artistică, respectiv politică, a celor doi, rezultă un meci de box de la distanţă de proporţii planetare. "Us & Them" s-a transformat în "Us versus Them".

Artistul care, la sfârşitul anilor ’70, a construit Zidul pentru a se izola, a schimbat foaia în ultimii 20 de ani. L-a dărâmat, s-a cocoţat pe resturile sale şi, asemenea vârstnicilor care au renunţat la politeţe, a trecut la atac fără să-l intereseze pe cine supără. Waters ştie că activismul vinde bine în vremurile acestea, iar componenta politică în albumele şi concertele sale nu a lipsit niciodată. Pe lângă perena temă anti-război, Roger Waters a mai introdus în meniu problema Israelului, a programului nuclear şi a politicii externe a SUA. Peste toate acestea, Trump a venit ca cireaşa de pe tort.

Waters versus Trump este doar imaginea la scară largă a radicalizărilor noastre personale. Trăim vremuri paranoice, în care pericolul ne pândeşte pretutindeni, duşmani invizibili ne vor răul, iar conspiraţiile mai-marilor lumii ne-ar dori pe toţi supuşi, bolnavi şi, în final, morţi. Se stă mereu cu mâna pe mânerul armei, se spurcă aprig în stânga şi în dreapta, se vorbeşte fără să se asculte. Waters versus Trump e un fel de #Resist versus PSD, în care unii cântă pe gratis, iar ceilalţi fac ce vor pe bani. Pe mulţi, mulţi bani.

Eram curios cu ce se va prezenta R.W. în faţa publicului după spectaculosul şi ultra-vizualul turneu precedent "The Wall". "Va fi o cântare cuminte, de buget mic", mi-am zis când am văzut o scenă simplă şi un ecran led imens. Dar realitatea m-a contrazis. Cu o regie perfect calculată, spectacolul "Us & Them" a început simplu şi s-a complicat pe parcurs. Un ecran imens, cu două părţi, s-a desfăşurat deasupra publicului, pe lungimea sălii, şi ne-a introdus în atmosfera albumului "Animals". Tot show-ul a fost concentrat vizual în jurul lui Waters, al cărui ego se află într-o continuă creştere.

Spectaculosul show laser ce a ridicat o piramidă la perechea de cântece "Brain Damage/Eclipse" avea rolul să completeze conceptul celebrului album din 1973. Pentru mine a însemnat săvârşirea procesului de auto-faraonizare al lui Roger Waters, care, asemenea legendarilor egipteni care şi-au construit locuri de veci megalomanice, îşi va odihni sufletul sub semnul piramidei de pe coperta "Dark Side Of The Moon". Creatorul Zidului şi al Piramidei, omul cu un rol uriaş în cultura rock a secolului XX se află, probabil, la ultimul turneu mondial. Vorba lui Daika Attila, cu care am mers la Budapesta: am fost să ne luăm rămas bun de la el. Mulţumim pentru tot, Maestre!