Afurisenii

Parcă necuratul mi-a dat ghes, săptămâna trecută, să critic planul de ieşire din criza economică şi spirituală croit de Întâi-Stătătorul Bisericii Ortodoxe Române!... Comentam, în textul "Biserica şi criza", cât de nelalocul ei mi se pare propunerea făcută de Prea Fericitul Daniel Guvernului ca, după ce anul trecut, în plină campanie electorală, politicienii au cumpărat bunăvoinţa feţelor bisericeşti, anul acesta, în şi mai aprigă sărăcie, să se dea încă mai mulţi bani din bugetul public pentru continuarea construirii lăcaşurilor de cult începute şi pentru ctitorirea altora noi.

Ziceam atunci că există mulţi "preoţi învăţaţi şi cu vocaţia de a-şi păstori în cinste mioarele", dar şi că "miniştrii Bisericii nu-s cu nimic mai vrednici decât cei ai Guvernului mirean".

Mai observam că, potrivit statisticilor, "în oraşele şi satele României s-au înălţat în ultimii 20 de ani 40.000 de biserici", dar mă întrebam dacă suntem mai tari în credinţă, opinând că "nici pe departe, ci doar popii dintr-însele mai burtoşi cu câte o parohie".

Ei, bine, deşi criticam, e drept că în termeni iconoclaşti, necuviinţa căpeteniilor ortodoxe (repet: a "popilor", nu a părinţilor, a "miniştrilor Bisericii", nu a sfinţilor), pe forumul www.eBihoreanul.ro s-au năpustit asupră-mi diverşi cruciaţi care m-au pictat de "mincinos şi diversionist", reproşându-mi ba că nu-s dus la biserică, ba că nu vituperez împotriva papistaşilor pedofili, ba că incit stalinist poporul împotriva preoţilor, ba că m-am dat cu greco-catolicii (parcă-i şi văd jubilând la "dovada" din textul alăturat, despre martiriul Bisericii Unite, la care ierarhii ortodocşi contribuie şi azi prin folosirea unor bunuri tâlhărite de Biserica Ortodoxă în tovărăşie cu slugile ateilor comunişti!).

Îmi asum (şi chiar îmi plătesc) păcatele făcute, cu voie şi fără, dar nu le pot primi pe cele născocite de Oastea Domnului on-line. N-am pretins nici că aş fi superior preoţilor, nici că le-aş predica un model al meu de moralitate, dar nu despre asta era vorba. Oricât ar încerca net-pioşii să audă ceea ce eu nu spun, problema care s-ar cuveni să-i supere cu adevărat rămâne neschimbată. Aşa că stărui a crede că lăcomia Prea Fericitului la ortul public tot nefericită este.

N-am să adaug argumente nou-nouţe (precum cel aflat tot săptămâna trecută, că mitropolitul Sibiului are leafă de 22.000 de lei), însă amintesc doar că nici măcar Ştefan cel Mare şi Sfânt nu prea ridica mănăstiri la vreme de înfrângere, ci mai degrabă după victorii. Or, ce victorie şi asupra cui ar prăznui, acum, capii Bisericii noastre? Ziceţi!

Mai cinstită decât cererea Prea Fericitului de a scoate bani din sărăcia de acum zău că mi se pare orice călugăr care cerşeşte mărunţiş pe stradă...