Mai mulţi istorici orădeni din cadrul Universităţii, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor locale, între care şi primarul Ilie Bolojan au semnat un memoriu către Guvern şi Preşedinţia României prin care cer ca şi Oradea să primească titulatura de "Oraş al Unirii" în vederea Centenarului Marii Unirii de la 1918.
Singurul reprezentant al autorităţilor care nu susţine iniţiativa este preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Pásztor Sándor, după ce iniţiatorii au refuzat să facă "modificări" în textul memoriului, care arată că "naţiunea maghiară poate fi recunoscătoare României".
Oraş al Unirii, "pe bună dreptate"
Departamentul de Istorie al Universităţii din Oradea a iniţiat un memoriu pe care l-a trimis către Guvern şi Preşedinţia României cerând ca oraşele Oradea, Arad şi Sibiu să primească titulatura de "Oraşe ale Unirii".
În cinstea Centenarului Marii Unirii, trei oraşe ale ţării au primit titlul de "Capitale ale Unirii", mai precis Bucureşti - Capitala tradiţională a românilor din 1862 până astăzi) Iaşi – Capitala României în anii Primului Război Mondial (XI 1916 – XI 1918), în tragica perioadă a retragerii şi rezistenţei în Moldova şi Alba-Iulia – oraşul în care la 1 Decembrie 1918 s-a definitivat Marea Unire, iar în 1922 Regele Ferdinand şi Regina Maria s-au încoronat oficial ca suverani ai României Întregite.
"Pe lângă aceste nominalizări îndreptăţite, credem, suntem chiar convinşi, că şi alte centre urbane din spaţiul etno-geografic românesc şi central-european, care au jucat un rol decisiv în anii 1918-1919 în lupta pentru făurirea şi apărarea statului naţional unitar român, ar merita să fie evidenţiate în acest moment aniversar. Pentru Transilvania: Oradea, Arad şi Sibiu îşi revendică, pe bună dreptate, onoarea de "Oraşe ale Unirii"", se arată în memoriul trimis de istoricii orădeni Guvernului şi Preşedinţiei.
Declaraţia de la Oradea
În document, iniţiatorii amintesc că pe 12 octombrie 1918, în casa liderului politic bihorean dr. Aurel Lazăr din Oradea, în cadrul conferinţei politice a Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, s-a redactat şi aprobat o Declaraţie politică care conţine principiul autodeterminării naţionale a ramurii transilvănene a poporului român. "Cunoscută şi sub denumirea de "Declaraţia de la Oradea", ea înscrie separarea definitivă a românilor transilvăneni de Ungaria şi monarhia austro-ungară, luându-şi viitorul în propriile mâini", se arată în text.
Iniţiatorii memoriului mai subliniază: "Documentul va fi citit, câteva zile mai târziu, la 18 octombrie 1918, de către deputatul Alexandru Vaida Voevod, în Parlamentul de la Budapesta. Pe această cale, era adusă la cunoştinţa autorităţilor ungare şi a întregii Europe decizia românilor de a nu mai face parte din monarhia dualistă şi de a-şi croi un destin propriu pe baza principiului autodeterminării naţionale, lansat şi susţinut de preşedintele american Woodrow Wilson, acceptat la tratativele de pace de la Paris. Acest principiu politic democratic devine un adevărat vehicul al eliberării a numeroase popoare ale lumii de sub exploatarea străină. Prin momentul istoric Oradea, românii din fosta Austro-Ungarie se înscriu pe traiectul progresist al evoluţiei istoriei universale".
"Naţiunea maghiară poate fi recunoscătoare…"
În memoriu, istoricii mai spun că Budapesta, "deşi capitală a opresorului maghiar, într-o perioadă plină de frământări politice", a devenit locaţia în care lideri români din Parlamentul Ungariei îşi declară independenţa politică. Tot acolo s-a constituit Consiliul Naţional Român Central, repoziţionat mai apoi la Arad, din raţiuni strategice.
"Până la urmă, naţiunea maghiară poate fi recunoscătoare României pentru a o fi salvat de pegra bolşevică în vara lui 1919, Armata Română înăbuşind regimul lui Kun Bela şi dând o şansă democraţiei de tip vest-european, evoluţiei politice a Ungariei. Că nu a valorificat-o, prin instaurarea regimului autoritar de dreapta al lui Horthy Miklos, este o problemă ce ţine de mentalul şi frustrările liderilor naţiunii maghiare a momentului", susţin istoricii.
Toţi fără unul
Memoriul conceput de istoricii orădeni a fost semnat de rectorul Universităţii din Oradea, Constantin Bungău, preşedintele Senatului, Sorin Curilă, decanul Facultăţii de Istorie, Ioan Horga, prodecanul Gabriel Moisa, decanul Facultăţii de Litere Teodor Mateoc, directorul Departamentului de Istorie Florin Sfrengeu, directorul şcolii doctorale în Istorie, Sorin Şipoş, profesorii Sever Dumitraşcu, Mihai Drecin, Viorel Faur, Ion Zainea, Antonio Faur, lectorii Radu Romînaşu, Mihaela Goman, Bodo Edith şi asistentul universitar Laura Ardelean.
De asemenea, memoriul a fost semnat în semn de susţinere şi de Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, alături de şefa secţiei de istorie din cadrul instituţiei muzeale, Florina Ciure, de primarul Oradiei, Ilie Bolojan, alături de viceprimarii Mircea Mălan şi Florin Birta, precum şi de ex-prefectul Claudiu Pop, în numele instituţiei pe care o conducea încă la momentul semnării documentului.
De la şefia Consiliului Judeţean Bihor, memoriul a fost semnat doar de vicepreşedinţii Ioan Mang şi Traian Bodea, nu şi de preşedinte, udemeristul Pásztor Sándor. "Nu am semnat fiindcă am dorit să modific două expresii în text şi mi s-a spus că nu se poate modifica nicio virgulă. Dacă doreau să semnăm ca părţi, de ce nu au venit înainte cu câteva săptămâni să discutăm această iniţiativă?", a declarat Pásztor pentru BIHOREANUL.
Deranjat de "opresorul maghiar"
Preşdintele Consiliului Judeţean a mai spus că a cerut un exemplar pentru a-l citi pe îndelete, căci trebuia să plece în delegaţie, însă şi la întoarcere iniţiatorii, prin vocea profesorului Drecin, au refuzat să facă modificările dorite de el. Întrebat de reporterul BIHOREANULUI ce propoziţii l-au deranjat în text, Pásztor a spus că nu-şi mai aminteşte expresiile exacte fără să aibă textul în faţă.
Pe aceeaşi temă, BIHOREANUL l-a contactat şi pe profesorul Mihai Drecin, care şi-a amintit că expresia care l-a deranjat pe şeful CJ Bihor a fost "Budapesta, capitală a opresorului maghiar", folosită în contextul istoric de la 1918. "L-a citit (n.r. – memoriul) şi a zis: Ştiţi, aici dumneavoastră spuneţi "opresorul maghiar". Da, domnule preşedinte, ăsta e termenul pentru perioada de dinainte de 1918 folosit de 
istoriografia noastră. Şi istoriografia maghiară foloseşte termenul, dar îl pune în ghilimele. Mi-a zis că ar vrea să citească în tihnă, să-i las o zi. Apoi am aflat că în ziua respectivă a avut loc şedinţa conducerii UDMR. În următoarea zi ne-am întâlnit la deschiderea Zilelor Muzeului şi mi-a spus că nu semnează", a detaliat Drecin.
Drept urmare, acesta i-a spus lui Pásztor să ar trebui să scrie că nu doreşte să semneze, dar şeful judeţului a refuzat. Aşadar, pe memoriu, Drecin a scris în dreptul numelui acestuia "nu a dorit să semneze". "Am scris eu acea formulă, zic eu elegantă. Da, expresia asta l-a nemulţumit. Bănuiesc că apoi l-a nemulţumit şi propunerea să-i dăm şi Budapestei titlul de capitala Marii Uniri, din raţiunile pe care le-aţi citit în text. Dar asta bănuiesc…", a încheiat Drecin.
.jpg "1919 în Oradea: Pe 20 aprilie, se împlinesc 105 ani de la intrarea Armatei Române în Oradea. Care a fost atmosfera atunci? (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.