51 de spitale din România nu fac deloc avorturi la cerere, iar 31 refuză procedura de sărbători. Trei sunt din Bihor

Cu toate că au trecut aproape 30 de ani de la ieşirea din comunism, problema avortului încă rămâne una serioasă în România. 51 de spitale din ţară nu fac deloc avorturi la cerere, iar alte 36 refuză procedura în perioada sărbătorilor religioase, anunţă HotNews.ro, citând un raport - "Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România" - al unui ONG care militează pentru egalitatea de gen.

Potrivit specialiştilor implicaţi, documentarea ce stă la baza raportului a fost efectuată în luna aprilie 2019, înaintea sărbătorilor de Paşte, pe baza unei cercetări făcute de voluntari prin apeluri telefonice. "Apelurile au fost efectuate în toate judeţele României şi în municipiul Bucureşti", arată documentul.

Cum e în Bihor

Pe lista organizaţiei sunt nominalizate la refuzuri şi trei unităţi din Bihor. Spitalul Municipal Gavril Curteanu din Oradea şi cel Orăşenesc din Aleşd sunt incluse între unităţile care nu fac deloc avorturi, iar cel din Beiuş se numără între cele care se abţin de sărbători.

Concret, notează autorii studiului, din 10 spitale contactate în județ, 4 nu au răspuns la întrebări. „În unul dintre ele (nenonminalizat n.r.) se fac oricând - 190 de lei consultația și 500 de lei avortul. În două dintre ele nu se fac deloc (Aleșd și Spitalul Municipal Dr. Gavril Curteanu). În Spitalul Clinic CF Oradea se face doar avort medicamentos, în Salonta nu a putut nimeni să ne dea informații și în Beiuș s-a întâmplat asta: ”Am fost redirecționată către un număr la care nu răspunde. M-a întrebat de ce tocmai în Săptămâna Mare și a repetat de câteva ori că sunt sadică””, se menționează în raport.

Potrivit propriilor site-uri, spitalul din Aleşd are un compartiment de obstetrică - ginecologie, iar cel din Beiuş are o secţie specializată.

Prezența Spitalului Municipal Oradea pe listă este, însă, discutabilă. Potrivit şefului Compartimentului Spitale din Primăria Oradea, Dorel Dulău, unitatea nu are secţie pentru consultaţii ginecologice, ci doar un cabinet, în ambulator. Şi acela, însă, este numai pentru fetiţe. În plus, în Oradea, există și un spital - maternitatea, secție a Spitalului Județean - care se ocupă de probleme specifice și care, însă, nu este nominalizat în niciun fel în acest raport.

Harta spitalelor

Raportul "Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România" a fost realizat de Centrul FILIA, ONG care militează pentru egalitatea de gen, în parteneriat cu ECPI - Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice. Pe listă se regăsesc atât spitale mari, precum Spitalul Universitar din Bucureşti sau Spitalul Judeţean din Cluj-Napoca, dar şi spitale din oraşe mici unde, notează HotNews, "este posibil să nu existe alternative - alte spitale sau clinici private" care să facă întrerupeeri de sarcină.

În România sunt, în total, 375 de spitale publice (de stat). În total, autorii studiului au sunat la 217 spitale, dintre care 59 nu au răspuns sau nu au secţie de specialitate.

Dintre cele 158 de spitale publice care au fost contactate şi care au infrastructura necesară pentru a face întreruperi de sarcină, 40 pot face întreruperi de sarcină oricând, niciunul în Bucureşti, în 36 de spitale nu se fac întreruperi de sarcină la cerere în timpul sărbătorilor religioase şi în 51 de spitale din 29 de judeţe nu se fac deloc întreruperi de sarcină. Autorii raportului nu au putut primi informaţii prin telefon de la 31 de spitale.

Legislaţie neclară şi neaplicată

Subiectul este unul delicat. Pe de o parte, legislaţia din România prevede că întreruperea de sarcină la cerere, până la 14 săptămâni, este legală. Pe de altă parte, legea nu prevede obligativitatea spitalelor de a oferi servicii medicale la cerere, ci decizia aparţine fiecărei unităţi medicale în parte. "Spitalele au bază legală atât pentru a oferi aceste servicii, cât şi pentru a le refuza", a explicat un avocat contactat de HotNews.

Cu toate că o sarcină nedorită nu este deloc un subiect uşor, ONG-ul notează în raport şi limbajul inadecvat al cadrelor medicale: "În joia mare sunaţi pentru întrerupere de sarcină; deci nu ştiu....cred că v-aţi născut în altă eră şi n-aţi sunat bine. În joia mare m-aş şi teme să scot pe gură asemenea cuvinte. La maternitate, dar nu cred că vă face nimeni acuma, nimeni", a declarat un reprezentant al Spitalului Municipal Sighetu Marmaţiei.

Pe lângă motivele religioase care stau la baza deciziei medicilor de a nu face avorturi, este vorba şi despre cauze financiare şi birocratice. Lipsa asigurărilor de malpraxis, lipsa aparaturii, lipsa unui spaţiu adecvat în spitale sau neplata acestui serviciu către medici sunt alte motive redate de HotNews.ro.

Potrivit legii, întreruperea de sarcină la cerere, care nu reprezintă urgenţă medicală este legală în România până la 14 săptămâni de sarcină şi intra în categoria serviciilor medicale la cerere. Adică, nu este decontată de Casa de Asigurări de Sănătate, ci se plăteşte de către pacient.

Lipsa de educaţie şi "decreţeii"

O altă problemă abordată de autorii raportului este faptul că "nu există educaţie sexuală în şcoli, deşi 76% dintre români consideră că ar trebui să fie predată (Barometru de Gen. România 2019). În plus, această problemă survine pe fondul lipsei unui program naţional de contracepţie şi planning familial care să asigure în mod gratuit accesul femeilor la metode contraceptive. Lipsa accesului la educaţie sexuală şi metode contraceptive creşte numărul sarcinilor nedorite şi a problemelor de ordin medical, cât şi al naşterilor în rândul adolescentelor."

De asemenea, autorii studiului amintesc şi de crunta perioadă a comunismului, când avortul a fost interzis aproape în totalitate în România în perioada 1966 - 1989. "Se estimează că peste 10.000 de femei au murit din cauza avorturilor provocate în condiţii improprii, iar alte 100.000 de femei au fost mutilate din punct de vedere fizic şi psihic", arată sursa citată.

Avortul la cerere a redevenit legal în România pe data de 26 decembrie 1989, când a fost abrogat celebrul decret nr. 770/1966, ce dusese la interzicerea aproape totală a avortului în ţara noastră şi la incriminarea lui în Codul Penal. Organizaţia Naţiunilor Unite a recunoscut că a nega dreptul femeilor la întreruperi de sarcină în condiţii sigure constituie un act de violenţă împotriva femeilor (CEDAW şi CRPD, 2018).

Autorii raportului spun că au transmis către Ministerul Sănătăţii o adresă pentru a afla care sunt măsurile pe care instituţia condusă de Sorina Pintea le va lua pentru a asigura accesul tuturor femeilor la întreruperile de sarcină la cerere.

Citiţi aici, dar şi în galeria de documente, întregul raport privind "Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România"!