Senatul a adoptat legea carantinei şi izolării în România. Cum a fost modificată

Senatul României a adoptat, joi seara, Legea carantinei şi izolării, în calitate de for decizional, informează G4Media.ro şi Digi24.ro. Înainte, au fost dezbateri ample în şedinţă. 

Unii împotrivă

După adoptare, proiectul stă la Parlament două zile, termen pentru contestarea la CCR. După cele 2 zile, legea va fi trimisă la promulgare. De asemenea, după promulgare, legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial. 

Au existat şi senatori care au votat împotriva legii, resepectiv Arcan Emilia (PSD), Corlatean Titus (PSD), Les Gabriel (PSD), Moga Nicolae (PSD), Călin Popescu Tariceanu (ALDE), Emanoil Savin (PSD), Eugen Teodorovici (PSD) şi Adrian Ţuţuianu (Pro România), relatează G4Media.ro. La rândul lor, Ion Hadârcă (fost ALDE, în prezent neafiliat), Lungu Vasile (PMP) şi Teodor Melescanu (PPU) s-au abţinut. 

Comisia juridică a Senatului a modificat legea – faţă de proiectul iniţial transmis de Guvern – în proporţie de 90%, a anunţat preşedintele interimar al Senatului, Robert Cazanciuc. "Am reparat în Comisia juridică acele nedreptăţi, oferind în acelaşi timp autorităţilor pârghiile pentru a fi eficiente împotriva epidemiei. Am eliminat acea posibilitate ca statul să confişte bunuri, sub motiv de pandemie", a spus Cazanciuc, citat de G4Media.ro.

"Riscurile legate de carantină, statul nu poate impune oricând şi oricum carantina unei persoane. O persoană nu poate fi izolată în spital, doar pentru simple suspiciuni. Tratamentul se administrează întotdeauna cu acordul pacientului. În cazul unei infectării a părinţilor unor minori, statul nu poate lua copilul în îngrijire fără acordul părinţilor", a mai precizat Cazanciuc.

Cu amendamente

Digi24.ro notează că printre modificările aduse legii de Comisia Juridică a Senatului - înaintea dezbaterii în plen - se numără obligaţia INSP de a comunica separat numărul cazurilor noi de cele retestate. De asemenea, un alt amendament prevede că izolarea pentru un pacient bolnav minor se dispune într-o primă fază la domiciliu. Au fost eliminate paragrafele care prevedeau carantinarea bunurilor.

Ministerul Sănătăţii va fi obligat să creeze un corp al voluntarilor pentru situaţii de urgenţă la care statul să poată apela când e nevoie. De asemenea, personalul medical detaşat va primi suplimentar 50% din salariu, o diurnă de 2%, cât şi cazarea şi transportul în localitatea unde a fost dispusă detaşarea. Detaşarea nu poate depăşi 30 de zile.

Persoanele care contestă juridic carantinarea sau izolarea vor fi monitorizate medical, iar decizia primei instanţe în acest sens este executorie, a decis, miercuri seara, Comisia juridică a Senatului.

Cine intră în carantină

Potrivit articolului 7 al proiectului de lege votat în Comisia Juridică a Senatului, măsura carantinei persoanelor se instituie pe baza afirmaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau în spaţiul desemnat de autorităţi cu privire la persoanele suspecte a fi infectate sau purtătoare ale unui înalt agent patogen care: a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele în domeniu; b) au intrat în contact direct cu persoane confirmate a fi infectate de o boală infecto-contagioasă.

În cazul persoanelor care nu respectă măsura carantinării la domiciliu, medicul sau organele de control recomandă, iar reprezentatul DSP decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi.

Ce înseamnă izolarea

"Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acesta nu prezintă semne şi simptome sugestive (...), la domiciliu, la o locaţie declarată sau, după caz, în unităţi sanitare", prevede articolul 8 al proiectului de lege aprobat în Comisia Juridică a Senatului.

Măsura izolării poate fi instituită pe o durată limitată în mod nediscriminatoriu şi proporţional cu situaţia de fapt care o determină, să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infecto-contagioase, pentru siguranţa persoanei şi sănătatea publică, să fie instituită pe o durată limitată care protejează interesul public şi să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătăţii publice şi imperativul respectării libertăţii persoanei.

"Izolarea persoanelor se instituie într-o unitate sanitară pentru cel mult 48 de ore exclusiv în vederea efectuării examenelor clinice, paraclinice şi a evaluărilor biologice atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infecto-contagioase cu risc iminent de transmitere comunitar. La expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice şi paraclinice, dacă se menţine riscul transmiterii unei boli infecto-contagioase cu risc de transmitere comunitară medicul recomandă prelungirea măsurii izolării persoanelor (...) în unitatea sanitară ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la altă locaţie declarată de aceasta. Izolarea la domiciliu sau la locaţia declarată se instituie dacă nu există riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii infecto-contagioase. Izolarea la domiciliu sau la altă locaţie declarată nu poate fi dispusă în situaţiile în care informaţiile ştiinţifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere şi rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv în unităţile sanitare stabilite prin hotărâre a Guvernului", prevăd textele.

Persoana izolată nu poate părăsi unitatea sanitară sau locaţia declarată fără încuviinţarea medicului sau a reprezentantului direcţiei de sănătate publică, iar măsura izolării încetează la data confirmării persoanei ca persoană vindecată pe baza examinărilor clinice şi paraclinice şi a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.

În situaţia în care persoana refuză măsura izolării dispusă sau dacă persoana nu respectă măsura izolării dispusă la domiciliu sau în locaţia declarată pe durata acesteia, deşi a consimţit-o anterior, medicul sau, după caz, organele de control informează de îndată direcţia de sănătate publică, care poate confirma sau infirma măsura recomandată de medic a izolării persoanei în unitatea sanitară printr-o decizie cu caracter individual.