Secretele Securității: Documente desecretizate de SRI descriu atmosfera sumbră din Bihor în preajma Revoluției din decembrie 1989 (FOTO)

La 33 de ani de când regimul comunist a fost înlăturat din România, Serviciul Român de Informaţii a scos la lumină documentele moştenite de la fosta Securitate care creionează starea societăţii în decembrie 1989. 

BIHOREANUL a consultat cele 13 volume desecretizate şi vă arată cum au trăit bihorenii ultima lună de comunism: în frig, nemulţumiţi de penuria din magazine şi hăituiţi de securiştii preocupaţi nu de binele poporului, ci doar să "corecteze" atitudinile de nemulţumire.

Marea desecretizare

Pe 22 decembrie 2022, directorul SRI, Eduard Hellvig (foto), a anunţat publicarea pe site-ul instituţiei a tuturor documentelor pe care Serviciul le are cu privire la evenimentele din decembrie 1989. Cele 13 volume cu sute de pagini transmise în ianuarie 1991 Comisiei "Decembrie 1989", anume înfiinţate în Senatul României, au fost desecretizate.

Fost deputat de Bihor din partea Partidului Conservator, directorul SRI a militat pentru condamnarea fostei Securităţi pentru reprimarea sângeroasă a manifestaţiilor anticomuniste. "Acel aparat represiv al statului român de atunci este condamnabil pentru că avea ca prioritate apărarea Partidului Comunist şi a conducătorilor săi, nu era un serviciu de informaţii dedicat apărării cetăţenilor", a declarat Hellvig.

Frig, foame...

Documentele Departamentului Securităţii Statului (DSS), cum se numea oficial Securitatea, confirmă că viaţa românilor nu era uşoară. Oamenii erau înfriguraţi în case, din cauza frecventelor întreruperi de energie electrică şi termică, iar întreprinderile departe de ţintele de producţie.

"Sunt afectate condiţiile de confort în oraşe, cămine, spitale, instituţii de cultură şi învăţământ, precum şi în locuinţele cetăţenilor din majoritatea cartierelor Capitalei, cât şi în unele localităţi ale judeţelor Timiş, Arad, Satu Mare, Sălaj, Harghita, Braşov, Argeş, Bihor, Prahova şi Iaşi, datorită temperaturilor reduse şi ale agentului termic şi apei calde furnizate, cât şi prin presiunea scăzută a gazelor la bucătării, în unele cazuri chiar la zero, factori ce determină comentarii negative şi nemulţumiri în rândul populaţiei", arată o notă din 14 decembrie 1989.

Securitatea ştia că românii nu aveau, efectiv, ce mânca. De pildă, o notă din 19 decembrie confirmă că în magazinele Comaliment se aflau tone de carne tocată şi pastă de mici, dar expirate! 

"Comentarii negative şi nemulţumiri"

Un document al Securităţii bihorene din 22 decembrie 1989 detaliază realitatea din Oradea: "La asociaţia de locatari nr. 208 Ioşia Nord nu se furnizează apă caldă decât 1-2 ore pe zi, iar la etajele superioare deloc. Din această cauză se semnalează comentarii negative şi nemulţumiri". La fel, în blocurile din Piaţa Bucureşti "nu este apă caldă de aproape o săptămână, ceea ce provoacă nemulţumiri şi comentarii negative".

Nici la sate nu era mai bine. În plină iarnă, încă nu erau distribuit grâul cuvenit ţăranilor din Cooperativele Agricole de Producţie, iar în 21 de judeţe, inclusiv Bihor, plăţile foştilor membri CAP nu erau achitate de două luni. 

În zona Aleşd, oamenii erau nemulţumiţi că produse de bază, precum făina, orezul, carnea, nu ajungeau în magazinele săteşti, "fiind vândute preferenţial unor rude şi cunoscuţi" ai şefilor locali. 

"Situaţia se agravează"

Potrivit altui document, din 13 decembrie, Alumina Oradea era aproape pe butuci. Bauxita de la exploatările miniere din Dobreşti şi Chistag era de slabă calitate, ceea ce a redus randamentul producţiei cu 25% şi a crescut cantitatea de deşeuri aruncate la halda de şlam. "Specialiştii apreciază că situaţia se agravează", arată în raportul ce avertiza că producţia s-ar putea opri complet din cauza instalaţiilor mult prea uzate. 

Şi în alte întreprinderi realitatea era departe de cea din discursurile laudative ale oficialilor. Un raport scris în urma unor controale făcute în 4 şi 5 decembrie consemna că mai mulţi angajaţi ai CET 2 chiuleau de la muncă, paznicul depozitului cu explozibili din Voivozi a fost prins dormind la serviciu, iar la Întreprinderea pentru Materiale de Construcţii Oradea documente "secrete" erau lăsate în văzul lumii. 

Confruntaţi cu sărăcia, bihorenii furau de la locul de muncă: la Schela de Producţie Petrolieră şi Gaze Abrămuţ, o angajată a fost prinsă furând gazolină cu găleata, un muncitor de la Întreprinderea Solidaritatea sustrăgea pantofi, iar soţia lui, angajată la Întreprinderea de Industrializare a Cărnii, fura, fireşte, carne.

"Măsuri de influenţă"

Multe note au ca subiect tentativele de trecere frauduloasă a frontierei. De pildă, pe 12 decembrie se cereau măsuri de întărire a graniţei după ce 13 persoane au fost prinse când voiau să fugă în Ungaria prin satul Şilindru. 

Pe 20 decembrie, şeful Securităţii Judeţene, lt. col. Dumitru Ogăşanu, trimitea Miliţiei o adresă ce atenţiona că unele discoteci din Oradea "sunt frecventate şi de tineri neîncadraţi în câmpul muncii, inclusiv ţigani", care făceau gălăgie pe străzi şi plănuiau cum să fugă din ţară. 

Alte documente vorbesc despre bihoreni prinşi că ascultau Europa Liberă ori etnici maghiari cu "manifestări naţionaliste". Securitatea a consemnat sec că le-a aplicat "măsuri de influenţă", iar nemulţumiţii "şi-au schimbat atitudinea".

Problema maghiară

Securitatea, de altfel, a fost intens preocupată de "influenţa ungurească". La începutul lunii decembrie, doi ofiţeri din Bucureşti au fost trimişi în Bihor pentru "stabilirea eventualelor persoane cu intenţii diversioniste" care ar fi putut veni din Ungaria. În toată Transilvania erau supravegheate aşa-numitele "tulburări maghiare", adică etnici care primeau informaţii de la rude din ţara vecină şi criticau regimul comunist. 

Fireşte, şi ungurii ajunşi în România erau atent monitorizaţi, un geolog fiind arestat la Oradea pe 2 decembrie 1989, după ce a pozat sediul Miliţiei Bihor şi alte obiective militare. Securiştii au stabilit că era un simpatizant FIDESZ, "organizaţie ce desfăşoară activitate antiromânească".

Cum a fost la Revoluţie

Mai multe documente vizează exclusiv perioada 15-22 decembrie, la finalul căreia a fost înlăturat regimul comunist, Securitatea din Bihor având atunci 173 de angajaţi.

O notă din 21 decembrie consemnează succint două episoade aparte: un strungar din Topa de Criş a încercat să-şi mobilizeze colegii la o grevă, în solidar cu evenimentele deja petrecute în Timişoara, iar la Fabrica de Maşini de Găurit Beiuş a avut loc un miting şi un moment de reculegere în memoria morţilor din oraşul de pe Bega. 

Raportul nedatat privind revoluţia din Oradea pare că a fost menit doar să pregătească securiştii pentru "ordinea nouă". Documentul arată că toate cadrele "au dat dovadă de un înalt profesionalism, luciditate şi răspundere, servind prin acţiunile lor numai interesele şi voinţa poporului, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială", subliniind că niciun securist n-a acţionat împotriva populaţiei, ba chiar "un cadru din Aleşd a fost cuprins în noile structuri ale puterii".

"Demonstraţiile populaţiei din data de 22 decembrie au fost paşnice", se mai arată în raportul care confirmă că nu s-au făcut reţineri sau arestări. "Din datele ce le deţinem rezultă că fosta Securitate judeţeană Bihor, în toate momentele Revoluţiei din decembrie 1989, a fost de partea poporului", se arată şi într-un alt document. Aceeaşi Securitate care, cu doar câteva zile în urmă, hăituia, oprima şi reprima... 

CAZUL "CIOCIOLINA"

Trădată de tată şi logodnic

Un caz aparte regăsit în documentele fostei Securităţi vizează o tânără de 24 ani din Aleşd poreclită "Ciociolina". Femeia era fiica şefului Întreprinderii Agricole de Stat Sânicolau Mare şi lucra ca inginer la Întreprinderea de Produse Refractare Aştileu, reuşind să fugă din ţară deşi însuşi tatăl ei o turnase.

 "Ciociolina" era portretizată "ca o persoană imorală", care avea "legături amoroase" cu mai multe persoane. Logodită cu un medic veterinar din Aleşd, despre care Securitatea consemnează că-i ştia infidelităţile, tânăra a reuşit să fugă din ţară cu un bihorean originar din Sânicolau Mare care emigrase ilegal în SUA la începutul anilor ’80.

Conform documentelor Securităţii, veterinarul i-a avertizat pe socri că soţia sa s-a întâlnit cu "turistul american", iar tatăl tinerei a reclamat-o Ministerului de Interne, care l-a instruit cum să o supravegheze şi interogheze. Totuşi, într-o manieră nedezvăluită de documente, "Ciociolina" şi "americanul" au reuşit să fugă.