Plecați, dar nu scăpați: Românii, urmăriți de birocrație chiar și la 20 de ani după ce se stabilesc în străinătate. Cum lucrează Casa de Pensii Bihor

Ajunşi la vârsta pensionării, fără destui bani puşi deoparte ca să-şi acopere cheltuielile între ultimul salariu şi prima pensie, nu puţini români sunt forţaţi la austeritate din ziua retragerii din activitate până la "intrarea în plată" a pensiilor. Aşteptarea durează pentru cei din ţară cel mult 45 de zile, dar pentru cei plecaţi poate fi şi de un an. 

Într-o asemenea situaţie se află o fostă profesoară stabilită acum două decenii în Franţa. Vara trecută şi-a revendicat pensia din ţară, dar birocraţia românească nu-i considera dosarul complet, ceea ce a aflat abia la finele anului, când a întrebat de ce nu îi fusese soluţionat. I s-au mai cerut acte şi le-a trimis, dar după 10 luni tot nu a primit decizia de pensionare. Problema i-a fost rezolvată abia săptămâna trecută, după ce a sesizat BIHOREANUL, care a descoperit că situaţia nici măcar nu e una specială. În acelaşi impas intră, an de an, sute de români din Franţa, fiindcă birocraţii din cele două ţări nu se înţeleg, iar ai noştri mai sunt şi indolenţi.

"Ştiu că nu mă va îmbogăţi"

"Funcţionarii şi direcţiunea Casei Judeţene de Pensii Bihor îşi bat joc de pensionarii din diaspora", scria BIHOREANULUI, marţea trecută, Larisa Caudron, o româncă de 64 de ani expatriată în 2002, când s-a căsătorit cu un francez. Până atunci fusese profesoară la Şcoala de Arte şi Meserii Spiru Haret din Craiova şi adunase o vechime în muncă de 22 de ani. 

În ţara adoptivă a dus o viaţă tihnită, singurul neajuns fiind că, din cauza unei boli, nu a mai putut lucra. În 2019 a primit încă o lovitură: soţul a murit şi a trebuit să se descurce din pensia de urmaş acordată de statul francez, de 870 euro lunar. "După plata chiriei şi a utilităţilor mai rămân cu 120 euro de cheltuială pentru mâncare. Atât. Nu-mi permit nimic altceva, nici măcar o asigurare de sănătate, care la vârsta şi problemele pe care le am ar fi mai mult decât necesară, dar ar epuiza pensia în totalitate. Ştiu că nu am vechime integrală şi că pensia din România nu mă va îmbogăţi, dar în condiţiile enunţate chiar şi 200 de euro contează", explica fosta profesoară.

Formulare... 

Prin Caisse Nationale d’Assurance Vieillesse des Professions Libérales (CNAVPL - Casa Naţională de Asigurări la Bătrâneţe şi pentru Profesii Liberale), Larisa a cerut vara trecută Casei Naţionale de Pensii (CNP) din România să-i fie acordată pensia pentru stagiul de muncă din ţară. 

Nu ştia la acea vreme că CNP România repartizează Caselor Judeţene de Pensii (CJP) cererile de la românii stabiliţi în străinătate şi că pentru cele din Franţa soluţionarea revine CJP Bihor. Avea s-o afle în decembrie, când, mirată că nu i se comunica nimic, a descoperit că cererea sa zăcea la Oradea: "În decembrie m-am interesat de stadiul dosarului şi după multe insistenţe mi s-a răspuns de la CJP Bihor că nu au niciun dosar pe numele meu. N-am crezut, m-am interesat: de la CNAVPL plecase, iar Casa Naţională mi-a confirmat că dosarul fusese recepţionat la CJP Bihor pe 31 iulie 2021". Unde, pur şi simplu, a zăcut cu lunile...

... şi copii

Abia în decembrie 2021, CJP Bihor a admis că primise dosarul, dar a stabilit că era incomplet: lipseau copiile cărţii de muncă. Acestea, spune fosta profesoară, au fost depuse la CNAVPL, care a întocmit un "tabel actualizat al carierei", conform cărţii de muncă, şi l-a trimis în România, aşa cum cereau protocoalele europene, sub forma unor formulare - E202F, E205F şi E207F. 

Din ţară, însă, funcţionarii CJP Bihor i-au cerut şi copiile. "Nu după o lună-două de la primirea dosarului «incomplet», ci după cinci luni, când m-am interesat eu", acuză Larisa. "Dacă nu le scriam în decembrie, probabil şi azi dosarul ar fi fost inexistent. Funcţionarilor CJP Bihor le-a fost mai comod să nu facă nimic o jumătate de an. Putem vorbi de respect pentru pensionari, lăsaţi fără mijloace de trai sute de zile?", se întreba, retoric, fosta profesoară.  

"Simulacru de atenţie"

Larisa a trimis şi copiile cărţii de muncă, ajunse la CJP Bihor pe 31 ianuarie 2022, când o funcţionară de la Serviciul Pensii Internaţionale, Nagy Ilona, a asigurat-o prin e-mail că dosarul "va fi soluţionat în cel mai scurt timp posibil". De atunci, însă, au mai trecut încă patru luni şi tot degeaba. "S-au împlinit 280 de zile de când mi-am cerut pensia", a socotit femeia.

Pe 14 şi 30 martie a scris celor trei şefi ai CJP Bihor, directorului Laurenţiu Ţenţ şi adjuncţilor Andaluzia Coraş şi Carmen Polman, dar n-a primit niciun răspuns. Pe 25 martie s-a plâns şi Ministerului Muncii, iar la începutul lunii mai şi Administraţiei Prezidenţiale, arătând că nu înţelege de ce soluţionarea dosarului durează aşa mult, "fiindcă am lucrat doar în România şi pentru calcularea pensiei nu erau necesare verificări în alte ţări UE".

Reacţiile instituţiilor? "Un simulacru de atenţie şi intenţie", toate comunicându-i că au retrimis sesizările la... CJP Bihor. "Înainte aveam drumul hârtiilor, acum avem traseul e-mailurilor. Nu ştiu cui să mă mai adresez. Nu cer favoruri sau pomeni, dar nici nu pot accepta la nesfârşit bătaia de joc a unor funcţionari care nu îşi fac datoria cu responsabilitate! Au vreo compasiune pentru pensionarii privaţi de pensii sute de zile?"...

O problemă de sistem 

Lentoarea cu care sunt rezolvate astfel de probleme este cauzată, după cum a aflat BIHOREANUL, atât de indolenţa Casei de Pensii din România, cât şi de neînţelegeri cu Casa din Franţa. 

Concret, CNP repartizează dosarele de pensionare ale românilor din străinătate Caselor Judeţene, Bihorului revenindu-i cele din Franţa, Austria, Belgia şi Luxembrug. Spre comparaţie, dosarele din Germania sunt rezolvate de CJP-urile din 6 judeţe. Altfel spus, CJP Bihor e una dintre cele mai "încărcate" Case Judeţene, anul trecut, de pildă, aici fiind înregistrate 2.022 de dosare de la românii din cele patru ţări, pentru care Serviciul Pensii Internaţionale are doar patru funcţionari. În scurta perioadă cât am fost preşedinte al Casei Naţionale de Pensii (n.r. - de la finele anului 2019 la începutul anului 2020), am încercat rearondarea pe judeţe a ţărilor, dar nu am apucat", afirmă directorul CJP Bihor, Laurenţiu Ţenţ (foto).

Pe de altă parte, spre deosebire de dosarele românilor din ţară, pentru care Casa de Pensii foloseşte un program informatic la stabilirea cuantumului pensiilor, pentru cele ale românilor din străinătate nu există un asemenea soft, aşa că funcţionarii fac socotelile "manual", cu calculatorul, în fiecare caz. 

Neînţelegeri româno-franceze

În plus, birocraţiile din România şi din Franţa colaborează greu. "Formularele trimise de CNAVPL atestă vechimea în muncă, dar nu şi veniturile pentru fiecare loc de muncă, de aceea solicităm şi copiile cărţii de muncă, să putem stabili cuantumul pensiei având în vedere toate elementele care contează", spune directorul CJP Bihor. "Toate casele de pensii din UE ne trimit aceste copii, doar cea din Franţa nu. Ataşatul de Muncă al României la Paris a şi ridicat problema autorităţilor franceze de mai multe ori", afirmă Ţenţ.

Dacă dosarele de pensionare ale românilor din ţară trebuie soluţionate conform legii în 45 de zile, cele ale românilor din străinătate au un regim diferit, în convenţiile europene fiind stabilit un "termen rezonabil" de 6 luni. Cu excepţia celui pentru românii din Franţa, care aşteaptă chiar şi dublu până primesc deciziile de pensionare! Ca dovadă, recunoaşte Ţenţ, cele 300 de dosare din Franţa primite anul trecut de CJP Bihor sunt soluţionate mai târziu (în 8-12 luni) decât cele 1.500 înregistrate pentru românii din Austria (finalizate în 6 luni)...

"Vom prezenta scuze"

Directorul CJP Bihor recunoaşte că o parte din vină o poartă, însă, şi subalternii săi. "Dosarul doamnei Caudron a ajuns la noi în iulie, dar până în decembrie, când dânsa ne-a tras de mânecă, nu i s-a comunicat că era incomplet şi nu i s-a cerut să ne trimită şi copiile cărţii de muncă. Colega responsabilă de la Serviciul Pensii Internaţionale va trebui să dea o notă explicativă, de ce a sesizat abia după câteva luni că nu era complet", afirmă Ţenţ. Dacă nota nu va fi "credibilă", funcţionara va intra în Comisia de disciplină şi riscă sancţionarea.

Cert e că CJP Bihor a greşit, admite directorul, care a promis că va lua măsuri pentru ca dosarul fostei profesoare să fie rezolvat cu celeritate după ce a fost lăsat să zacă cinci luni şi n-a fost finalizat nici după alte patru luni. "Odată cu decizia de pensionare, ne vom prezenta şi scuze", a afirmat directorul. Ar fi, după o nedreptate frustrantă, o minimă reparaţie...

REZOLVARE ROMÂNEASCĂ

Scuzele promise, netrimise

La doar două zile după demersul BIHOREANULUI, Larisa Caudron a fost înştiinţată prin e-mail că CJP Bihor a emis decizia de pensionare, fiind convinsă că acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă aştepta în continuare şi că apelul la redacţie s-a dovedit mai eficient decât "politeţea birocratică" a Ministerului Muncii, sesizat cu o lună înainte. 

Pe de altă parte, femeia a notat, amar, că CJP Bihor i-a pus în vedere să-i trimită noi acte, fără de care nu poate "intra în plată", pentru a-şi indica adresa, contul bancar, ba chiar şi un aşa numit "certificat de existenţă" eliberat de primăria localităţii unde domiciliază în Franţa, adică "acte pe care deja le-am trimis".

În schimb, arată fosta profesoară, "nu numai că nu am primit nicio scuză, dar din comunicarea CJP Bihor reiese, mincinos, că mi-am depus cererea de pensionare abia în ianuarie anul acesta". O şmecherie menită să "îngroape" o parte din lunile în care funcţionarii nici nu s-au atins de dosarul ei...