URMĂREȘTE-NE PE
JOI, 28 MARTIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
De când au venit liberalii la conducerea Oradiei, numai de dezbinare avem parte. Se face un pod nou peste Criș: de ce se face? Și dacă se face, de ce are doar o bandă pe sens? La ce ne trebuie drum expres când pe terenurile alea vegetația creștea liniștită încă de pe vremea lui Ladislau Întemeietorul? Iar se fac pasaje supra și subterane? E scandalos cum se intervine la renovarea parcurilor, nu era mai bine înainte?!
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.
Zic şi eu
Adrian Cris
Oradea și Bihorul au ajuns într-o perioadă fastă, cum din perspectiva dezvoltării infrastructurii n-au mai cunoscut niciodată. Anul acesta se deschid circulației o mulțime de noi drumuri, vreo 70 de kilometri: legătura centura Oradea - Autostrada Transilvania (chiar la finele acestei săptămâni), plus centurile Sânmartin, Aleșd, Beiuș, Oșorhei, Nojorid, Sântandrei (în vară). „Miracolul” ar putea fi explicat prin faptul că 2024 e an electoral. Și, da, este! Dar, totuși, nu asta-i explicația, ci parcurgerea întregii evoluții de la germinarea la coacerea proiectelor.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Din data de 31 martie, România devine, parțial, parte a spațiului de liberă circulație Schengen, aspect care ar trebui să ne bucure, ca națiune, deoarece vine după un îndelung proces de negociere cu celelalte state ale Uniunii Europene, aspectele privind negocierea cu Austria fiind comentate pe larg în ultima perioadă.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.
28 August 2022, 10:01

Piața celor trei biserici. Povestea Pieței Unirii din Oradea, „păzită” de trei biserici: romano-catolică, greco-catolică și ortodoxă (FOTO)

Piața celor trei biserici. Povestea Pieței Unirii din Oradea, „păzită” de trei biserici: romano-catolică, greco-catolică și ortodoxă (FOTO) „HUB” DE TRANSPORT. La începutul anilor 1900, în Piața Unirii, numită pe atunci Szent László, se intersectau primele trei linii de tramvai înființate în oraș. Linia 1 venea dinspre Piața Mare (acum Parcul 1 Decembrie) și mergea spre gară, linia 2 pornea către cazărmile din Calea Aradului, iar linia 3 lua drumul Grădinii Rhédey, acum Parcul Bălcescu. Liniile s-au întâlnit aici timp de zeci de ani, până în anii 1970, când o parte dintre ele au fost desființate. Tot aici se întretăiau și principale rute rutiere, în zonă existând o „stație” de birje, iar mai târziu de autobuz
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Piețele centrale au fost întotdeauna puncte importante și de interes ale oricărui oraș. În toată Europa, în aceste zone s-au dezvoltat pe vremuri puncte comerciale, pentru ca acum să fie spații publice destinate de multe ori exclusiv pietonilor. 

În Oradea lucrurile s-au petrecut la fel, piața centrală afirmându-se ca un spațiu economic complex și devenind în timp spațiul de socializare de azi. BIHOREANUL vă spune povestea poate celui mai cunoscut loc din oraș: Piața Unirii.

Orașul nou

După ce în 1692 imperialii austrieci i-au bătut pe otomani și au cucerit de la aceștia Oradea, așezarea a intrat într-o nouă etapă de evoluție. Cetatea a fost reparată și orașul reconstruit, iar rolul militar al fortăreței a scăzut, pentru că urbea din afara zidurilor s-a dezvoltat tot mai mult, apărând străzi, case și edificii publice.

Centrul de greutate al orașului s-a mutat la vest de cetate - Újváros, adică Orașul Nou, întins pe străzi paralele aflate la sud de Crișul Repede și de Olosig, o localitate care în timp avea să devină parte a Oradiei.

Epicentrul său era piața publică, un spațiu de comerț și piață agroalimentară, în jurul căruia după anul 1700 au apărut case în stil baroc. Spațiul actualei Piețe Unirii a fost de la început comercial, iar în timp a căpătat rol ecleziastic și administrativ.

Catedrala din centru 

În secolul XVIII, aici au fost ridicate trei biserici în stil baroc, ceea ce conferă unicitate pieței. Aparținând celor trei confesiuni principale locale - ortodoxă, greco-catolică și romano-catolică -, cele trei construcții sunt așezate în triunghi, sugerând armonie și echilibru estetic și spiritual.

Prima a fost biserica romano-catolică Szent László (Sfântul Ladislau, regele considerat întemeietorul Oradiei), în al doilea sfert din secolul XVIII. În volumul „3 secole de arhitectură orădeană”, istoricul Péter I. Zoltán arată că biserica a fost construită „după anul 1720”, în timpul episcopului Csáky Imre, dar varianta mai sigură privind punerea pietrei de temelie este 1723, an menționat pe placa aflată pe fațada clădirii, precum și în Șematismul Episcopiei romano-catolice din anul 1830. Legat de durata lucrărilor, părerile sunt împărțite, Péter I. Zoltán arătând că lucrările încă se derulau după 1733, anul menționat în cronosticonul de deasupra intrării în biserică.

Sanctuarul ar fi fost finalizat în 1732, iar șapte ani mai târziu era gata sacristia formată din două încăperi. Biserica a fost sfințită de episcopul Forgács Pál în 23 mai 1756 și a servit drept catedrală romano-catolică, a doua după biserica Sfânta Brigitta din zona actualului Parc Traian, până la finalizarea, în 1780, a noii catedrale de lângă Palatul Baroc. Turnul bisericii a fost construit târziu, fiind finalizat în 1800, când clădirea domina peisajul central (foto).

Biserica „cu lună” 

Cea de-a doua biserică, purtând hramul Adormirea Maicii Domnului, este cea ortodoxă din colțul sud-estic al pieței, construită în intervalul 1784-1790. Cunoscută drept Biserica „cu lună”, a fost ridicată când în Oradea exista un singur lăcaș de cult ortodox, în Velența. După ce împăratul habsburg Iosif al II-lea a emis Edictul de Toleranță din 1781, confesiunile non-catolice au început să ridice tot mai multe biserici.

Piatra de temelie a fost așezată în 9 noiembrie 1784 în prezența episcopului ortodox de Arad, Petru Popovici, de care depindeau atunci bihorenii. Clădirea are un naos cu abside laterale, un pronaos și un altar semicircular, planimetria fiind de tip navă, de influență bizantină, iar arhitectura barocă cu elemente neoclasice de tipul pilaștrilor cu capiteluri.

Deasupra pronaosului, către vest, se înalță turnul-clopotniță (a fost prima biserică cu turn din Orașul Nou), dotat cu orologiu și un mecanism unic ce arată fazele lunii cu ajutorul unui glob jumătate negru, jumătate auriu (foto). Conform monografiei „Istoria orașului Oradea”, acesta a fost realizat în 1793 de meșterul lăcătuș Georg Rueppe, fiind alcătuit din roți dințate și axe cardanice care folosesc forța gravitației.

Primul serviciu divin a fost oficiat aici în 17 noiembrie 1790, dar sfințirea bisericii s-a făcut mult mai târziu, în 11 iunie 1832, după finalizarea decorațiilor interioare. Biserica a devenit catedrală după reînființarea Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, în 1920.

Pentru greco-catolici 

Cel mai nou lăcaș de cult din piață este catedrala greco-catolică Sfântul Nicolae. Conform lui Péter I. Zoltán, terenul necesar, aflat în colțul sud-vestic al pieței, a fost cumpărat de episcopul catolic Nicolaus Csáky în 1739 pentru a edifica o biserică, iar în vecinătate a procurat o casă, devenită suffraganeusa, reședința episcopală.

În 1800, când episcop unit era Ignatie Darabant, pe teren se afla deja o biserică, demolată însă pentru a face loc noului edificiu, mult mai încăpător. Piatra de temelie era pusă în același an, lucrările începând cu turnul, apoi continuând cu nava principală și fiind finalizate în jurul anului 1810. Sfințirea bisericii avea loc doi ani mai târziu. Turnul, amplasat pe latura vestică, a primit un coif de factură bizantină până în 1870 (foto), dar cel actual datează din 1910-1912, fiind refăcut în urma unor distrugeri din timpul lucrărilor de reparații.

Biserica are planul în formă de cruce, interiorul este boltit, altarul arcuit, iar iconostasul are 41 de icoane organizate în șase registre, ornamentația aurită fiind realizată în stil bizantin cu elemente baroce. Totodată, iconostasul și cafasul corului prezintă colonete și capiteluri în stil corintic.

Arhitectura îmbină stilul baroc cu elemente neoclasice. Fațada laterală este decorată cu pilaștri cu capiteluri dorice, iar ferestrele sunt așezate în firide cu laturi concave, specifice barocului târziu, cu arce de tip bizantin. În perioada comunistă, când cultul greco-catolic a fost interzis, lăcașul a fost folosit de ortodocși.

Refăcută total 

Odată completat „triunghiul” format din biserici, piața s-a dezvoltat accelerat. Pe toate laturile s-au ridicat imobile cu etaj, cu spații comerciale și locuințe, în mijloc păstrându-se caracterul de zonă de târg (foto)

Aici poposeau țăranii, care amplasau mese sau vindeau direct de pe jos produse gospodărești, alimentare, animale și obiecte de uz casnic. Cu timpul, drumurile au fost pavate cu piatră, direcțiile principale fiind către Cetate, către podul peste Criș, iar mai departe spre Palatul Baroc, mai târziu spre gară, iar în sud și vest către zone de case și industriale.

Transformările cele mai importante au avut loc după 1900, când o mare parte a fondului construit a fost înlocuit. Au apărut, astfel, palatul Primăriei (1903-1904), Palatul Episcopal Greco-Catolic (1903-1905), Palatul Vulturul Negru (1907-1908), Palatul Moskovits (1910-1911), adică atât clădiri publice, cât și private. Spațiul a fost amenajat prin modernizarea drumurilor și trotuarelor, introducerea iluminatului public pe gaz, apoi electric, precum și a tramvaiului (1906).

De la comerț la promenadă 

În perioada interbelică, Piața Szent László a fost redenumită Unirii, concomitent fiind transformată dintr-un spațiu dedicat comerțului într-unul al plimbărilor. A fost amenajat un ansamblu urbanistic prin proiectul arhitectului Duiliu Marcu, având în centru statuia Regelui Ferdinand I, cu două fântâni și mai multe soiuri de plante (foto). În anii ’40 scuarurile au fost mult simplificate, dispărând fântânile și ghivecele, iar rondurile au lăsat loc vegetației spontane.

Piața a fost complet reamenajată în 2015, după planurile arhitectului clujean Horia Gavriș, devenind în mare parte pietonală. Chiar dacă aspectul i s-a tot schimbat, Piața Unirii este un reper, un punct de interes local și unul turistic. Cu toate transformările, a rămas ceea ce trebuie să fie un astfel de loc: un spațiu pentru toți.


DUPĂ VREMURI
Piața statuilor și a monumentelor

Fiind un spațiu de interes pentru toți orădenii, Piața Unirii a fost ornată cu monumente și statui diverse. Prima, din piatră, care l-a reprezentat pe regele László, s-a aflat în preajma bisericii omonime. În 1892, ea a fost înlocuită cu una din bronz, în prezent ambele aflându-se lângă catedrala romano-catolică din Olosig. 

În perioada interbelică, în centrul pieței s-a aflat statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I, realizată de sculptorul Mihail Kara, dezvelită în 21 noiembrie 1924, aceasta înlocuind-o pe cea a lui Ladislau. Ulterior, în 7 noiembrie 1937, în fața catedralei greco-catolice era inaugurat și un monument dedicat generalului Traian Moșoiu. Ambele au fost ridicate de autoritățile horthyste după cedarea Ardealului de Nord (30 august 1940), în fața Palatului Vulturul Negru apărând, în schimb, un monument al „Drapelului Național”. 

În urma recuperării teritoriului, dar și a venirii la putere a guvernului pro-comunist al lui Petru Groza, în piața redenumită Mareșal Malinovski a fost dezvelit, pe 1 mai 1945, un obelisc al armatei sovietice. După căderea regimului comunist, acesta a fost demolat, iar în 1994 în locul său a fost pusă o statuie ecvestră a lui Mihai Viteazul, înlocuită în 2019 cu cea de acum a Regelui Ferdinand I. O altă statuie, reprezentându-l pe Emanuil Gojdu, s-a aflat în Piața Unirii între anii 1988-2019, în prezent ea fiind reamplasată în Parcul 1 Decembrie.

Urmăriți BIHOREANUL și pe Google News!
Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
3 Comentarii
Te inteleg pinonel
Doar ca cea micuta verde, romano-catolica e acolo de dinaintea celorlalte, de dinainte ca piata sa fie o piateta publica. Cand s-a costruit aia, piata arata mult diferit si celelalte cladiri nu existau, nici celelalte 2 biserici sau episcopia grecocatolica, nici palatul Vulturu Negru… dar ai dreptate, nu e cea mai aliniata in urbanism acolo
Postat 29 August 2022, 07:26 de unu
Hai sa fim obiectivi!
Cea greco-catolica si cea ortodoxa sunt amplasate ok, nu incurca locul. In schimb cladirea celei romano-catolice, impreuna cu cladirea primariei, stau precum un .... in mijlocul drumului! Nu zic sa se darame, nu zic sa se mute, doar constat. Nu-ti trebuie photoshop ca sa-ti imaginezi o piata cu latura de nord strajuita pe toata lungimea de panorama Crisului Repede! Ar arata superb!
Postat 28 August 2022, 17:38 de pinonel
Inca un frumos articol a domnului Culiciu
Gaseste Bihoreanul autori de calitate care sa scrie in ziarul lor
Postat 28 August 2022, 14:37 de unu
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.5892 RON
  • 1 EUR = 4.971 RON
  • 1 HUF = 0.0126 RON