Linşaţi-l pe ministru!

Sunt momente când mă jenez de prestaţia propriilor colegi de breaslă în egală măsură cum mi-e greaţă de voracitatea fără scrupule a politicienilor.

Ultima oară mi s-a întâmplat după învestirea medicului orădean Ritli Ladislau la şefia Ministerului Sănătăţii. Cohorte de jurnalişti de birou au tăbărât asupra lui, înhăitaţi cu politruci din opoziţia de joasă speţă, grăbiţi să acuze (cum a făcut o televiziune de ştiri), că "noul ministru are CV-ul pătat cu sângele a 20 de nou-născuţi". Ritli "a fost implicat în scandalul morţii de la Maternitatea din Oradea, iar ca urmare a tragediei din 2002 a fost demis de la şefia Direcţiei de Sănătate Publică Bihor, fiind responsabil pentru proasta gestionare a acelor evenimente dramatice", relata o altă televiziune, specializată tot în ştiri după ureche.

Merită spus adevărul: în 2002 la Maternitatea Oradea câţiva zeci de nou-născuţi s-au îmbolnăvit din cauza infecţiilor intraspitaliceşti (mai pe româneşte a jegului). Unii au murit în Maternitate, alţii la Spitalul de Copii (actualul Municipal), unde fuseseră pasaţi. Alarmat, tocmai Ritli Ladislau, medic la Spitalul de Copii şi şef al DSP, a fost cel care a dispus primul control la Maternitatea condusă, atunci, de ginecologul Doru Crăiuţ.

Nefiind împovărat de un exces de inteligenţă, Crăiuţ, în loc să ordone curăţenia generală în propriul spital, ghiciţi ce-a făcut! A decretat carantină, închizând porţile Maternităţii, ca şi cum focul nu ardea în ograda sa, ci venea dinafară. Ce-a urmat, se ştie. Pe Calea Clujului s-au adunat sute de rude ale femeilor internate, care nu puteau intra să le viziteze, iar de aici şi până să intre presa pe fir n-a fost decât un pas.

Difuzată de Pro TV, pe atunci televiziune de impact real, ştirea a determinat sosirea la Oradea a unei echipe de control de la Ministerul Sănătăţii, care în câteva ceasuri i-a zburat din funcţii pe directorul Crăiuţ şi pe şeful secţiei de Neonatologie, în timp ce directorul medical şi directorul economic au fost sancţionaţi cu avertisment. Iar Ritli nu a fost demis, cum e acuzat acum, ci a renunţat la şefia DSP Bihor din bun-simţ, pentru ca după nici măcar un an acelaşi ministru Daniela Bartoş să-l repună în aceeaşi funcţie.

Lui Ritli i s-a făcut o nedreptate la fel de lipsită de suport factual precum acuzele aduse predecesorului său, Cseke Attila, după incendiul de la Maternitatea Giuleşti. Ce legătură avea Cseke cu indolenţa uneia sau a mai multor asistente? Sau, admiţând că era o deficienţă de sistem, cum putea el s-o îndrepte dacă nici măcar nu-i fusese adusă la cunoştinţă în prealabil?

În cazul doctorului Ritli, a cărui probitate morală şi profesională nu e pusă la îndoială de absolut nimeni dintre cei pe ai căror copii i-a vindecat, presa noastră şi-a făcut, din nefericire, un mare păcat. A minţit, pur şi simplu. Din ticăloşie sau din prostie, ce mai contează?...