Epistolă către Sofronie

Bihorel a "decernat" săptămâna trecută premiul "Hoţoman înălţat" pentru că episcopul Sofronie se arată prea necruţător faţă de unii preoţi, iar faţă de alţii extrem de tolerant. Textul arăta că PS l-a binecuvântat pe fostul consilier episcopal Adrian Fofiu, trimiţându-l iniţial la biserica Sf. Dimitrie, dar transferându-l apoi la biserica Înălţarea Domnului fiindcă enoriaşii îl prinseseră că a dijmuit banii pentru construirea lăcaşului.

Bihorel sublinia că episcopul mai bine îl punea unde nimeni nu-i ştie isprava şi, taxând detaliul că părinţelul s-a prezentat la post cu Poliţia, a glumit amar că oamenii Bisericii vor apela curând la ONU pentru a smulge iubirea credincioşilor.

După cinci zile, Biroul de presă al Episcopiei ne-a trimis o epistolă intitulată "Răutate fără limite, zeflemea inutilă şi de prost gust", acuzând "seria atacurilor la adresa Episcopiei şi, implicit, a Bisericii Ortodoxe Române". "Faptul că redacţia îndrăzneşte (!) să aducă batjocuri necontenite Bisericii şi slujitorilor ei arată reaua voinţă, lipsa educaţiei şi a bunului simţ", zice Biroul de PR al PS. Mai departe, documentul spune că transferul preotului s-a făcut statutar şi legal, "fără intervenţia unor instituţii ale statului". PR-iştii PS-ului adaugă că dacă Fofiu era "exilat în ţinuturi damnate", ziarul ar fi făcut din el "un martir", şi încheie cu avertismentul că dacă jurnaliştii "cu minţile întunecate şi inimile pline de ură" nu se potolesc, Episcopia va da ziarul în judecată.

Se cuvine, deci, un scurt răspuns. 1. Preotul a intrat în biserică cu poliţişti înarmaţi, fapt mărturisit ziarului de enoriaşi, care se întreabă de care hoţ veniseră oamenii legii să-i apere. 2. De ce credincioşii sunt jigniţi de Episcopie cu un slujitor ştiut păcătos şi pe care nu l-au cerut, ei având alt preot, de care sunt mulţumiţi? 3. Cum va suna predica lui Fofiu, va sări peste porunca "să nu furi" şi îi va numi pe credincioşi "fraţii mei", deşi aceştia nu-i sunt fraţi întru hoţie?

BIHOREANUL n-a pretins că transferul preotului n-ar fi fost "statutar" (legile sunt adesea în favoarea nelegiuiţilor şi în Biserică, ca în toată societatea), ci doar că n-a fost moral. Or, ce Biserică e aceea care ţinteşte să fie legală, dar nu şi morală? Totodată, noi n-am cerut exilarea preotului în deşertul Egiptului, ci am sugerat doar că putea fi trimis mai pe la ţară, unde turma să nu-i ştie găinăria, iar Episcopia putea sau nu să ţină cont de sugestie, după cum pofteşte.

Ar mai fi multe de spus despre măsurile diferite cu care Biserica îşi cinsteşte slujitorii, despre anacronismul ce interzice preoţilor persecutaţi să nu se plângă de episcopi oricât ar fi aceştia de despotici. Dar nu e loc acum. Ceva însă tot ar trebui să înţeleagă şi managerul Episcopiei: că nu-i infailibil precum Papa şi că, dacă cere respect, trebuie să acorde respect. Atât jurnaliştilor, cât şi credincioşilor, cu care refuză constant dialogul. Altfel, PS poate fi un cărturar strălucit, dar care nu răspândeşte înţelepciune în turmă.