Noi măsuri temporare în justiție

În data de 19 iulie s-a publicat în Monitorul Oficial al României Legea 220/2022 privind valorificarea adaptată a unor măsuri dovedite benefice pentru instituţiile din domeniul justiţiei instituite pe perioada stării de alertă declarate în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de Covid-19. Legea este temporară, urmând a se aplica un an de la intrarea în vigoare, respectiv din data de 22 iulie 2022. 

În esenţă, dragii noştri conducători, în loc să valorifice "experienţa" dobândită pe parcursul pandemiei şi să adapteze codurile fundamentale la noile realităţi sociale, au preferat să emită o nouă lege cu aplicare limitată (un an) prin cunoscuta metodă copy/paste din Legea nr. 192/2021, care s-a aplicat pe perioada stării de alertă, instituind anumite măsuri temporare extrem de discutabile.

Noua lege permite în materie civilă posibilitatea desfăşurării proceselor prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală, la cererea părţilor şi cu aprobarea judecătorului. Măsura cred că ar trebui aplicată cu maximă precauţie, pentru că, din punctul meu de vedere, justiţia trebuie făcută doar în sala de judecată.

O altă prevedere permite fixarea unor intervale orare pentru soluţionarea cauzelor, în condiţiile în care există o prevedere expresă în Codul de Procedură Civilă în acest sens.

Se reglementează, de asemenea, comunicarea actelor de procedură prin fax sau e-mail, însă textele legale intră în contradicţie cu o altă lege recentă prin care s-a modificat Codul de Procedură Civilă. Pe de altă parte, de data aceasta în mod benefic pentru justiţiabil, noua reglementare permite comunicarea actelor de executare în format electronic de către executorii judecătoreşti.

O prevedere foarte discutabilă este conţinută în articolul 7, care prevede că, atunci când este posibil, prin grija instanţei, şedinţele de judecată publice se transmit în direct, prin mijloace audio-video care garantează securitatea, integritatea şi calitatea transmisiunii, pe portalul instanţelor de judecată.

Nu cred că justiţia trebuie făcută la televizor, iar caracterul public al proceselor nu trebuie confundat cu publicitatea lor exagerată. Cât timp am fost în Ministerul Justiţiei am spus că voi fi de acord cu o astfel de transmisiune în momentul în care voi putea viziona pe internet, în direct, o şedinţă a Curţii Supreme a Statelor Unite...

Motivul este simplu: când există o astfel de transmisie, experienţa ne spune că avocaţii şi judecătorii au tendinţa de a se transforma în actori; or, nu acesta este scopul justiţiei. Părerea mea...