.jpg)
M-am întrebat mereu de ce ofertele la licitaţii se trimit în dosare voluminoase, cu tabele şi calcule stufoase. Mai bine s-ar trimite pe portative, în cheia sol, nu cu cifre, ci cu note muzicale. Asta pentru că experienţa arată că mai toate licitaţiile sunt cu cântec.
Iniţial, licitaţiile au avut ca scop scăderea preţului ofertelor. Dar asta a fost demult. Acum, sunt doar nişte mijloace de a păstra aparenţa de legalitate. Licitaţiile pentru banii aduşi în judeţ de un ministru de Mediu UDMR au fost câştigate de o singură firmă, la preţul maxim, şi asta exclusiv prin descalificarea contracandidaţilor.
De obicei, comisia decide câştigătorul înainte de studierea ofertelor, iar apoi nu face altceva decât să caute nod în papură firmelor ce trebuie descalificate. Aşa a ajuns Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor să atenţioneze Primăria Oradea pentru "formalismul excesiv" de care dă dovadă în verificarea ofertelor.
Sunt însă situaţii când, din motive legate de bugetul foarte redus sau din cauza dificultăţii lucrării, nu se prezintă decât un candidat. Nici aşa nu poţi fi sigur că iei lucrarea, fiindcă regulile fluctuează. La licitaţia pentru amenajarea Pieţei Unirii a fost un singur concurent, dar a fost descalificat pe motiv că oferta a depăşit preţul; asta deşi la alte proceduri Primăria permite o depăşire cu 10%. Probabil că dacă se încadra în preţ era descalificat, după caz, ori pentru că şeful de şantier are bască, ori pentru că n-are.
La licitaţii e ca la votare. Nu e important votul, ci doar cine le numără. Nu contează oferta, ci componenţa comisiei de evaluare.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.